Decizia nr. 578/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 10/2016 a Curții de Apel Oradea

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004: - suspendarea executării Deciziei de soluționare a contestației administrative nr. 210 din 30 iunie 2015 și a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoanele juridice din 30 mai 2014 emisă de ANAF - DGAMC în baza Raportului de inspecție fiscală nr. x din 30 mai 2014, până la soluționarea definitivă a fondului litigiului.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 10 din 21 ianuarie 2016, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și a dispus suspendarea executării Deciziei de soluționare a contestației administrative emisă sub nr. x din 30 iunie 2015 și a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoanele juridice din 30 mai 2014 emisă de ANAF - DGAMC în baza Raportului de inspecție fiscală nr. x din 30 mai 2014, până la soluționarea definitivă a fondului litigiului.

Cererea de recurs Împotriva Sentinței nr. 10 din 21 ianuarie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâta Direcția Generală a Marilor Contribuabili, solicitând casarea și, pe fond, respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. În motivare, recurenta a arătat că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și fără a ține cont că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, iar suspendarea executării lui se poate dispune numai în situații de excepție. Instanța a antamat fondul cauzei reținând ca argumente în susținerea cazului bine justificat aspecte legate de fondul dreptului dedus judecății prin acțiunea în anulare, ceea ce nu este permis în cadrul procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ. În privința pagubei iminente, recurenta face trimitere la jurisprudența instanței supreme, apreciind că nici această condiție nu este îndeplinită în cauză, deoarece intimata nu a făcut dovada că executarea actelor administrative examinate ar fi determinat un prejudiciu material viitor și previzibil.

Apărările intimatei Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. S.R.L. a răspuns punctual criticilor aduse de recurentă, concluzionând că sentința recurată este temeinică și legală.

Procedura derulată în recurs Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2) - (3) C. proc. civ., a fost comunicat părților în baza încheierii din data de 15 noiembrie 2017, conform alin. (4) al aceluiași articol. Prin încheierea din 14 decembrie 2017, completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: Din expunerea circumstanțelor cauzei rezultă că intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei de soluționare a contestației administrative nr. 210 din 30 iunie 2015 și a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoanele juridice din 30 mai 2014 emisă de ANAF - DGAMC în baza Raportului de inspecție fiscală nr. x din 30 mai 2014, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare. Verificând îndeplinirea celor două condiții impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, la care trimit dispozițiile art. 15 din același act normativ, "cazul bine justificat" și "paguba iminentă", Curtea de apel a ajuns la concluzia că cererea de suspendare este întemeiată. Analizând situația concretă dedusă judecății, instanța de control judiciar constată că, ulterior pronunțării sentinței atacate, s-a făcut dovada că a fost soluționat fondul acțiunii principale în anularea actului administrativ, prin Sentința nr. 130 din 12 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, acțiunea fiind respinsă, ca nefondată. Deși, nefiind definitivă, această sentință are numai putere de lucru judecat relativă, constituie un reper în verificarea aparenței de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie. Pentru că art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, inexistența cazului bine justificat face inutilă examinarea criticilor referitoare la abordarea condiției pagubei iminente în sentința atacată. Față de considerentele expuse, reținând că nu s-a făcut dovada îndeplinirii uneia dintre cele două condiții cerute cumulativ de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ. și art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, se va casa sentința și, rejudecând, se va respinge cererea de suspendare a executării formulată de S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.