ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1539/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1539/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 27 mai 2015, reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Pojejena și Consiliul Local Pojejena, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programe Europene - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli și Serviciul Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene, au solicitat anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a creantelor financiare nr. CSN-x/23.12.2014, a Notei de rectificare a erorii materiale nr. x/07.01.2015 și a deciziei nr. 8/24.04.2015, toate emise de pârât.
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 2875 din 05 noiembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte actiunea formulată de reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Pojejena și Consiliul Local Pojejena, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programe Europene - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli și Serviciul Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene.
A modificat Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a creantelor financiare nr. x/23.12.2014, Nota de rectificare a erorii materiale nr. x/07.01.2015 și decizia nr. 8/24.04.2015, toate emise de pârât, în sensul că diminuează corecția financiară de la 10% la 5% din valoarea contractului de lucrări nr. x/12.04.2012, respectiv la suma de 14.909,65 euro.
Cererea de recurs
Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au formulat recurs atât reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Pojejena și Consiliul Local Pojejena și pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, fiecare invocând ca temei în drept al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
II.Analiza cererilor de recurs
Motivele de fapt și de drept relevante
Prin recursul reclamantelor se critică sentința, pretinzându-se faptul că cerința ca ofertanții să prezinte două contracte care să fie finalizate în interiorul ultimilor 5 ani nespecificându-se în mod expres dacă aceste contracte trebuiau să fie și semnate în acești 5 ani, sau puteau fi semnate anterior dar finalizate în acel interval de 5 ani, condiții îndeplinite de către câștigătorul licitației S.C. A. S.R.L. a prezentat două contracte finalizate în ultimi 5 ani pentru aceste contracte a prezentat și o întreagă documentație, printre care se aflau și rapoartele de recepție finală a lucrărilor, nu era una cu potențial sancționator.
Celelalte susțineri din calea de atac pot fi apreciate ca aspecte circumstanțiale respectiv faptul că pe tot parcursul derulării proiectului s-a lucrat sub supravegherea și consultanța MDRAP, că S.C. A. S.R.L. a fost singurul ofertant la procedura și că s-au luat măsuri impuse pentru remedierea defecțiunilor.
În realitate, cum de altfel recunoaște și recurenta prin cererea de recurs "angajații (săi) nu au sesizat faptul că cel de-al doilea raport de recepție finală nu a fost semnat de către toate părțile din acel contract".
Or, tocmai acest fapt, a cărui verificare era în sarcina exclusivă a recurentelor- reclamante, a făcut obiectul Notei de constatare a neregulilor, Notă menținută în ceea ce privește constatările ei în mod temeinic și legal prin sentința atacată.
Procesul-verbal de recepție finală valabil încheiat este cel care vădea finalizarea lucrării și, astfel, întrunirea unui criteriu esențial al documentației de atribuire în ceea ce privește criteriile de selecție .
Cât privește recursul pârâtei MDRAP acesta critică sentința pentru dispunerea diminuării corecției financiare a contractului de lucrări nr. x/12.04.2012 de la 10% la 5% din valoarea contractului, apreciindu-se că neregula fiind de gravitate medie întrucât la procedura de selecție a participat un singur ofertant, circumstanțele atenuante reținute nu se justifică.
Astfel, aprecierea aspectelor că "formularea în limba engleză a cerinței de selecție permitea totuși prezentarea unui contract semnat în afara celor 5 ani de referință, dar finalizat în interiorul lor" este eronată întrucât induce ideea că ofertantul nu ar fi înțeles explicit cerința, ceea ce este cu neputință, nu poate fi însușită întrucât formularea în limba engleză a cerinței fiind neechivocă, nu se impuneau clarificări.
Critica circumstanței conform căreia, la licitație participând un singur ofertant nu s-a realizat dauna altuia este pe drept întemeiată în raport de jurisprudența anterioară, însă nu trebuie omise nici aspectele legate de pierderea fondurilor prin reluarea unor proceduri de licitație cronofage și astfel ieșirea din perioadele de accesare a fondurilor ori alte circumstanțe precum valoarea relativ scăzută a lucrării precum și inexistența unor specialiști în domeniul în organigrama UAT.
Cât privește procesul-verbal de recepție din 16.04.2007 critica recurentei vizează aprecierea din sentință precum că ar reprezenta un început de dovadă.
Și în acest caz trebuie luat în considerare aspectul că în situația analizată nu a existat o lucrare singulară, ci mai multe realizate de firme diferite, (contractanți, subcontractanți), astfel că recepția finală realizându-se în general la sfârșitul lucrări nu depinde de executarea fiecărei părți din tot asumată de către un executant.
În aceste condiții câtă vreme corecția financiară s-a încadrat în limitele legale negarea posibilității reaprecierii ei de către instanța de judecată nu poate fi primită.
Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs
Cum, în raport de argumentele expuse, nici recursul reclamantei nici al pârâtei, nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. urmează a le respinge ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Pojejena și Consiliul Local Pojejena și pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței nr. 2875 din 5 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2018.