ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1396/2018

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Orașul Eforie a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Regional POSDRU Regiunea Sud Est anularea deciziei nr. 56 din 12.02.2015 prin care Organismul Intermediar Regional POSDRU Regiunea Sud Est a reziliat unilateral contractul de finanțare nr. x cu titlu " Calificarea - O șansă pentru viitor".

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 136/CA din data de 7 septembrie 2015, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea promovată de reclamantul Orașul Eforie în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Regional POSDRU Regiunea Sud Est, ca nefondată .

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul Orașul Eforie, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și, pe cale de consecință, anularea deciziei nr. 56/12.02.2015, prin care Organismul Intermediar Regional POSDRU Regiunea Sud Est a reziliat unilateral contractul de finanțare nr. x cu titlul "Calificarea - O șansă pentru Viitor!". În esență, în motivarea căii de atac, recurentul a arătat că, starea de fapt face dovada că întârzierea implementării proiectului și depunerea cu întârziere a cererii de finanțare nu se datorează recurentului, iar decizia autorității intimate trebuia să țină seama de scopul principal de atragere a fondurilor europene și de implementare a proiectelor finanțate din bani europeni.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la 13.04.2016, intimatul Organismul Intermediar Regional pentru POSDRU Regiunea Sud Est a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat. În esență, autoritatea intimată a arătat că cererea de recurs nu cuprinde nicio critică a hotărârii recurate, ci reprezintă o reluare a argumentelor invocate la judecata în primă instanță. Chiar și analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate se poate observa că, având a se pronunța asupra legalității deciziei prin care s-a dispus rezilierea contractului de finanțare, instanța de fond a avut în vedere atât obligațiile contractuale, cât și dispozițiile legale incidente, pronunțând o soluție legală, în considerentele hotărârii regăsindu-se argumentele care au stat la baza respingerii cererii.

Procedura în fața instanței de recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 7 decembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 15 februarie 2018 a fost respinsă excepția nulității recursului și s-a admis in principiu recursul declarat de reclamantul Orașul Eforie împotriva sentinței nr. 136 din 7 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței civile recurate prin prisma criticilor formulate a căror dezvoltare face posibilă încadrarea în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a apărărilor din întâmpinare și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare. Recurentul-reclamant Orașul Eforie a supus controlului instanței de contencios administrativ verificarea legalității actului administrativ emis ca urmare a soluționării contestației înregistrată sub nr. x din 2 martie 2015 împotriva deciziei nr. 56/12.02.2015 prin care s-a dispus rezilierea unilaterală a contractului de finanțare nerambursabilă nr. POSDRU/x cu titlu "Calificarea - o șansă pentru viitor", precum și aplicarea sancțiunii excluderii de la participare la selecția publică de proiecte și neacordarea finanțării nerambursabile de la buget din cadrul Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane pe o perioadă de 2 ani. În esență, recurentul-reclamant a arătat că depunerea cu întârziere a cererii de rambursare, precum și întârzierea în implementarea proiectului s-au datorat unei cauze obiective respectiv imposibilitatea persoanei desemnată ca manager de proiect de a-și desfășura activitatea din motive medicale, situație care a fost adusă la cunoștința autorității intimate. Soluționând cauza, curtea de apel a găsit neîntemeiate motivele de nelegalitate invocate de către recurent reținând că dispozițiile contractului de finanțare sunt neechivoce, atât în ceea ce privește drepturile și obligațiile părților, dar și în ceea ce privește încetarea și rezilierea contractului, iar, în raport de probatoriul administrat, recurentul nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor contractuale referitoare la implementarea proiectului și depunerea cererilor de rambursare. Soluția instanței de fond este împărtășită și de instanța de control judiciar, întrucât reflectă aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente la situația de fapt rezultată din probele administrate. Răspunzând criticilor formulate în recurs, Înalta Curte reține că procedura de reziliere a contractului de finanțare a fost reglementată de părțile contractului în cuprinsul art. 13, alin. (1) și (3) din contractul de finanțare nr. x, potrivit cu care: - alin. (1) "AM POSDRU/OI POSDRU delegat își rezervă dreptul de a rezilia prezentul contract fără îndeplinirea altor formalități și fără intervenția instanței de judecată, cu excepția unei simple notificări de Informare a beneficiarului, în următoarele cazuri: - din motive imputabile lui nu a început implementarea proiectului în termen de 30 zile de la data semnării contractului; - nu depune cererile de rambursare, precum și cele aferente cererilor de plată pentru cheltuielile efectuate, în termenul și formatul prevăzut în instrucțiunile și deciziile AM POSDRU și prezentul contract." - alin. (3) "În cazul în care prezentul contract este nul din culpa beneficiarului, acesta poate fi exclus de la participarea la selecția publică de proiecte și de la acordarea finanțării nerambursabile pentru o perioadă de 2 ani." În speță, neregulile reținute prin decizia contestată, care au atras rezilierea contractului de finanțare au fost următoarele: - încălcarea dispozițiilor art. 2 alin. (3) din contract, conform cărora "data la care începe implementarea proiectului este ziua lucrătoare următoare intrării în vigoare a prezentului contract", considerându-se că perioada de implementare a proiectului a început tardiv față de data prevăzută în contractul de finanțare, iar în prima lună de implementare nu s-au desfășurat activități specifice, primii experți fiind angajați la 09.09.2014; - încălcarea dispozițiilor art. 5 pct. D alin. (2) din contract, conform cărora "beneficiarul are obligația de a depune prima cerere de rambursare pentru cheltuielile efectuate, în termen de 45 de zile de la data începerii implementării proiectului în formatul prevăzut de instrucțiunile AMPOSDRU. Cererile de rambursare intermediare se vor depune la intervale de maximum 3 luni", constatându-se că cererea de rambursare nr. 1 a fost depusă la 17.11.2014, cu încălcarea termenului stabilit de părți. Contrar susținerilor recurentului-reclamant, prima instanță și autoritatea emitentă au interpretat și aplicat corect prevederile contractuale, în condițiile în care implementarea proiectului trebuia să înceapă la data de 01.08.2014, iar termenul limită până la care trebuia depusă prima cerere de rambursare în cadrul proiectului era 28.09.2014. În cadrul criticilor contestate, recurentul-reclamant a invocat o situație care nu are legătură cu derularea contractului, respectiv starea de sănătate a managerului de proiect, susținând că a intrat în posesia contractului de finanțare abia la data de 17.11.2014, dată după care proiectul s-a desfășurat normal. Potrivit art. 6 alin. (2) din contract, recurentul-reclamant avea obligația de a solicita în scris punctul de vedere oficial al autorității de management cu privire la orice aspect intervenit în derularea proiectului de natură să afecteze buna implementare a acestuia, precum și în orice situație în care apar neclarități în legătură cu clauzele contractuale, iar conform tezei finale a aceluiași articol, autoritatea de management avea obligația de a răspunde la o astfel de solicitare în termen de 10 zile de la primirea acesteia. Or, în speță, se constată că recurentul nu a formulat nicio notificare înlăuntrul termenului de depunere prin care să comunice imposibilitatea implementării proiectului conform graficului activităților proiectului. Prin urmare, decizia de reziliere contestată apare ca fiind legală, având în vedere că beneficiarului i se acordă finanțare nerambursabilă exclusiv în condițiile și termenii contractului, iar conform art. 2 alin. (3) din contract avea obligația de a începe implementarea proiectului din ziua lucrătoare următoare intrării în vigoare a contractului, iar conform art. 5 pct. d alin. (2) avea obligația depunerii primei cereri de rambursare în termen de 45 de zile de la data începerii implementării. Constatând că recurentul nu a făcut dovada contrară a celor reținute în actele administrative contestate și nici a notificării autorității intimate în cadrul termenului prevăzut de art. 6 alin. (2) din contract cu privire la imposibilitatea implementării contractului conform graficului, Înalta Curte reține legalitatea actelor administrative prin care s-a dispus rezilierea contractului de finanțare.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în raport de prevederile art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.