ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3473/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3473/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia
nr. 3473/2015
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Hotărârea pronunțată de instanța de fond
Prin sentința civilă nr. 55 din 13 martie 2014, Curtea de Apel Ploiești a admis, în parte, acțiunea completată, formulată de reclamanta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Buzău și a anulat, în parte, Decizia nr. 213 din 28 octombrie 2013 și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 9716 din 26 iunie 2013, ambele întocmite de Organismul Intermediar Regional POSDRU Regiunea Sud Est, în ceea ce privește constatarea ca fiind neeligibile a cheltuielilor în sumă totală de 1.449.743,82 lei, precum și a debitului aferent acestei sume, aferent bugetului Uniunii Europene.
Cererea de recurs. Motivele de casare
Împotriva soluției instanței de fond, criticând-o ca netemeinică și nelegală, pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud Est a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii și, rejudecând cauza, respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată.
Susține recurentul-pârât că este neîntemeiată motivarea instanței conform căreia nu putea să constate neregula bazată pe existența unui conflict de interese, fundamentat doar pe săvârșirea unei infracțiuni, decât după definitivarea cercetărilor penale, pentru că, prin contractul de finanțare POSDRU 96/6.2/S/58682 semnat de părți, acestea și-au asumat o anumită conduită, anumite drepturi și obligații, încălcarea obligațiilor atrăgând răspunderea beneficiarului contractului de finanțare.
Arată recurentul pârât că, prin notificarea nr. 15, înregistrată la OIRPOSDRU SE sub nr. 17034 din 02 noiembrie 2011, beneficiarul a anunțat că dl. A., manager zonal 1, a fost înlocuit cu d-na B., fără a face vreo precizare cu privire la schimbarea reprezentantului legal al beneficiarului proiectului, fiind încălcate astfel prevederile art. 9 A alin. (12) lit. e) din contractul de finanțare.
Totodată, se mai arată că reprezentantul legal al beneficiarului a avizat cererile de rambursare nr. 4, 5, 6 și 7 și a solicitat plata cheltuielilor declarate eligibile pe baza documentelor justificative depuse de fiecare partener, prin îndeplinirea acestor acte în exercitarea atribuțiilor publice realizând un folos material direct pentru partenerul de proiect SC C. SRL, fiind incidente dispozițiile art. 79 din Legea nr. 161/2003 și ale art. 111 alin. (1) și (4) din contractul de finanțare.
Precizează recurentul că, în jurisprudența sa, C.J.U.E. a statuat că inclusiv abaterile care nu au impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii, regula fiind că orice abatere trebuie să ducă la retragerea avantajului obținut în mod fraudulos, obligația de recuperare a fondurilor existând în toate cazurile de constatare a unor fraude sau nereguli, fără a fi necesară probarea existenței/producerea unui prejudiciu.
Apărările intimaților
3.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul pârât A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând punctual pentru ce sunt neîntemeiate criticile cuprinse în cererea de recurs.
Sub aspect procedural a invocat intimatul pârât nulitatea recursului pentru nesemnarea cererii de către consilierul juridic al recurentului și neindicarea textelor legale a căror aplicare sau interpretare greșită a determinat incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ.
Pe fondul recursului, a solicitat intimatul pârât să se rețină că numai organele abilitate prin lege au competența de a constata existența unui conflict de interese, nu și recurentul, astfel că soluția instanței de fond în privința acestei dezlegări este una egală și temeinică.
În referire la pretinsă încălcare de către beneficiar a prevederilor art. 9 A alin. (12) lit. e) din contractul de finanțare, justificat de faptul că nu a fost anunțată schimbarea managerului zonal și numirea intimatului pârât ca director A.J.O.F.M., intimatul A. a precizat că prin notificarea nr. 15 din 2 noiembrie 2011 înregistrată și aprobată la OIRPOSDRU s-a comunicat înlocuirea sa cu persoana fizică B., motivul fiind acela al numirii fostului manager zonal în funcția publică de director A.J.O.F.M. Buzău.
Cât privește conflictul de interese determinat de semnarea de către A. a cererilor de rambursare a cheltuielilor declarate eligibile de către OIRPOSDRU, se arată de către intimatul pârât că acesta a solicitat personal un punct de vedere la Agenția Națională a Funcționarilor Publici în luna iulie 2011, pentru analizarea unui posibil conflict de interese sau o posibilă incompatibilitate. Totodată, s-a menționat că funcția publică deținută de A. îi impunea acestuia să semneze ordonanțarea la plată a sumelor cuprinse în cererile de rambursare, fără ca o astfel de situație să-i fie imputată în maniera cuprinsă în actul administrativ contestat. Singura situație care putea determina existența unui conflict de interese a fost cea reținută de prima instanță în legătură cu remunerația intimatului, conducând astfel la restituirea sumei de 12.446 lei.
3.2 Prin întâmpinarea depusă la dosar de intimata reclamantă Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Buzău, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
A fost considerat corect raționamentul primei instanțe care a reținut ca fiind neeligibile sumele de 358 lei și 12.446 lei, reprezentând „un folos material direct” obținut de către reprezentantul legal al A.J.O.F.M. Buzău, A.
În dezvoltarea susținerilor cuprinse în întâmpinare a reiterat intimata reclamantă concluziile formulate în fața primei instanțe.
Procedura de soluționare a recursului
4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 21.01.2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.
Părțile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.
Prin Încheierea din data de 18 martie 2015 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.
4.2. Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.
Recursul declarat în cauză de către recurentul pârât Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud Est, examinat prin raportare la prevederile art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ., este nefondat pentru următoarele considerente:
4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
Prin sentința civilă nr. 55 din 6 februarie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus anularea în parte a deciziei nr. 213 din 28 octombrie 2013 și a procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabile a creanțelor bugetare nr. 9716 din 26 iunie 2013 în ceea ce privește suma de 1.449.743,82 lei, reținând prima instanță că debitul aferent bugetului Uniunii Europene, în acest cuantum, este unul eligibil.
Suma respectivă a fost constituită prin adiționarea sumelor cuprinse în cererile de rambursare nr. 4, 5, 6 și 7, problema de drept fiind ce a existenței sau nu a unui posibil conflict de interese în care s-ar fi putut plasa semnatarul acestor cereri, în calitate de reprezentant legal al intimatei reclamante A.J.O.F.M. Buzău, care a deținut în cadrul proiectului POSDRU/96/6.2/S/58682 și calitatea de manager zonal 1 până la data de 01.11.2011.
În derularea contractului de finanțare POSDRU/96/6.2/6/58682, încheiat la data de 13.09.2010 între autoritatea de management Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - DG AMPOSDRU și beneficiarul A.J.O.F.M. Buzău a fost implicată ca partener de proiect societatea comercială C. SRL, inițial prin reprezentantul său B., având funcția de manager zonal 1, iar după înregistrarea notificării pentru modificarea contractului sub nr. 1185 din 17 noiembrie 2010, de noul reprezentant A.
Ulterior, prin notificarea nr. 15 înregistrată la OIRPOSDRU Regiunea Sud Est sub nr. 17033 din 02 noiembrie 2011, aprobată la data de 06.12.2011, beneficiarul a adus modificări asupra echipei de management, domnul A. fiind înlocuit din funcția de manager zonal 1 cu doamna B.
S-a susținut de către recurentul pârât că beneficiarul proiectului a încălcat prevederile art. 9A alin. (12) lit. e) din contractul de finanțare POSDRU/96/6.2/6/58682 din 13 septembrie 2010, prin faptul că nu a notificat schimbarea reprezentantului legal al beneficiarului, notificarea nr. 15 referindu-se doar la înlocuirea managerului zonal 1.
Critica recurentei este nefondată, fiind respectate prevederile contractuale, cât timp în notificarea nr. 15 înregistrată la OIRPOSDRU sub nr. 17034 din 02 noiembrie 2011 s-a adus la cunoștința autorității contractante înlocuirea persoanei fizice A. cu persoana fizică B., pentru funcția de manager zonal 1, justificarea fiind cea a numirii lui A. în funcția publică de director executiv al A.J.O.F.M. Buzău, prin Ordinul nr. 612 din 11 octombrie 2011, cu începere de la dat de 01.11.2011.
A aprecia că nu s-a adus la cunoștința autorității contractante schimbarea reprezentantului legal al beneficiarului, distinct de înlocuirea persoanei desemnate anterior ca manager zonal, cât timp același fapt generator este comun ambelor schimbări, respectiv numirea lui A. în funcția publică, potrivit Ordinului nr. 612 din 11 octombrie 2011, reprezintă un formalism excesiv, ce excede noțiunii de derulare a contractului în condiții de legalitate, regularitate și conformitate cu prevederile legale și contractuale incidente.
În privința conflictului de interese pe care instituția recurentă l-a reținut asupra persoanei fizice A. prin procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență, înregistrat sub nr. 9716 din 26 iunie 2013 la OIPOSDRU regiunea Sud Est, acesta a vizat împrejurarea că, acționând în calitate de funcționar public, intimatul pârât A. a luat decizii cu privire la interesele sale patrimoniale, prin faptul că a semnat cererile de rambursare cheltuieli nr. 4, 5, 6 și 7, fiind astfel încălcate prevederile art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.
Înalta Curte reține că părțile au inserat în contractul de finanțare nr. POSDRU/96/6.2/6/58682 din 13 septembrie 2010 clauza de la articolul 111 alin. (1) privind conflictul de interese, definit ca fiind „orice situație care împiedică părțile contractante de a avea o atitudine profesionistă, obiectivă și imparțială, sau care le împiedică să execute activitățile prevăzute în prezentul contract într-o manieră profesionistă, obiectivă și imparțială, din motive referitoare la familie, viață personală, afinități politice sau naționale, interese economice sau orice alte interese. Interesele anterior menționate includ orice avantaj pentru persoana în cauză, soțul/soția, rude ori afini, până la gradul 4 inclusiv”.
Trimiterile autorității de control la prevederile art. 79 din Legea nr. 161/2003 exced competențelor acesteia de constatare a conflictului de interese astfel reglementat. Singura examinare validă a noțiunii de conflict de interese este prin raportare la definiția contractuală cuprinsă la articolul 111, anterior citat, fără a intra în sfera de competență a altor autorități publice îndreptățite legal să verifice încadrarea unor situații de fapt în sfera conflictelor de interese.
Or, din această perspectivă stabilită convențional, era necesar a se demonstra că prin semnarea cererilor de rambursare nr. 4, 5, 6 și 6, reprezentantul legal al beneficiarului A.J.O.F.M. Buzău a manifestat o atitudine care ar fi fost neprofesionistă, lipsită de obiectivitate și imparțialitate, conducând astfel la executarea necorespunzătoare a activităților prevăzute în contract.
Cererile de rambursare 4-7, avizate, semnate și depuse de reprezentantul legal al beneficiarului în cadrul proiectului cuprindeau și documentele justificative ce atestau îndeplinirea activităților în cadrul proiectului atât de către beneficiar, cât și de către partenerii acestuia, printre care și SC C. SRL, persoană juridică în cadrul căreia A. a derulat raporturi de muncă în ultimii 5 ani.
Instanța de fond a reținut corect că sumele reprezentând salarii obținute de A. de la SC C. SRL în derularea proiectului POSDRU/96/6.2/S/58682 reprezintă cheltuială neeligibilă, fiind un conflict de interese în sensul definiției date în art. 111 din contractul de finanțare încheiat pentru acest proiect.
Cât privește însă celelalte sume aferente activităților derulate de partenerul de proiect SC C. SRL, nu poate fi extinsă noțiunea de conflict de interese pentru sumele cuvenite persoanei juridice, care nu creează pentru persoana fizică A. niciun avantaj de natura celor menționate în art. 111 din contractul de finanțare nr. POSDRU/96/6.2/6/58682 din 13 septembrie 2010, acesta fiind doar salariat pe o perioadă determinată în cadrul societății comerciale.
Avantajul material pe care recurentul pârât pretinde că l-ar fi creat reprezentantul legal al beneficiarului pentru partenerul de proiect SC C. SRL nu este unul de natură a intra în cadrul definit contractual pentru a exista un conflict de interese, clauza inserată la art. 111 vizând în sfera persoanelor pentru care se interzice crearea unei astfel de avantaj doar persoanele fizice strict enumerate, respectiv cel în cauză, soțul sau soția acestuia, rude ori afini până la gradul IV inclusiv.
Trimiterile recurentului pârât la jurisprudența C.J.U.E. au în vedere o situație diferită de cea existentă în cauza de față, în care se pune în discuție însăși legitimitatea abaterii constatate prin actul administrativ atacat.
Constatările autorității de control referitoare la existența unui conflict de interese de natură penală, sancționat de art. 253
1
C. pen., sunt nelegale, nefiind apte să conducă la justificarea existenței unei nereguli în lipsa unei soluții dispuse de organele penale îndrituite să stabilească fapta penală, persoana care a săvârșit-o și vinovăția acesteia.
Prin urmare, reținând că în cauza pendinte nu s-a făcut dovada existenței unei fraude în modalitatea de derulare a contractului de finanțare nr. POSDRU/96/6.2/6/58682 din 13 septembrie 2010, iar neregulile identificate de autoritatea de control nu sunt întemeiate, prin raportare la temeiul contractual incident, Înalta Curte constată că nu este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488. pct. 8 noul C. proc. civ.
Dată fiind culpa procesuală a recurentului pârât în calea de atac, va fi admisă cererea intimatului pârât A. de obligare a părții adverse la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, dovedite prin înscrisurile depuse la doar, cheltuieli în sumă de 3.480 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului ales al acestuia.
4.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 496 noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul pârât OIRPOSDRU Regiunea Sud Est ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința civilă nr. 55 din 13 martie 2014 a Curții de Apel Ploiești, obligând recurentul pârât la plata către intimat a sumei de 3.480 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud Est împotriva sentinței civile nr. 55 din 13 martie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 3.480 lei către intimatul A., reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 noiembrie 2015.