ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1948/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x, reclamantele S.C. A. S.R.L. și Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Buzău au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Regional POS DRU Regiunea Nord-Est, anularea titlului de creanță reprezentat de Nota nr. x/5.03.2015 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență, încheiată la data de 05.03.2015 privind proiectul POSDRU/125/5.1/S/135432.

Prin sentința nr. 228 din 4 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția II-a civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamantele S.C. A. S.R.L. și Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Buzău în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Nord-Est (OIR POS DRU R. N-E) și, în consecință, a fost anulată Nota de Constatare nr. 2970/5.03.2015 a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență încheiată la data de 05.03.2015 privind proiectul POSDRU/125/5.1/S/135432.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Nord-Est a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii, ca nefondată.

Împotriva sentinței nr. 228 din 4 noiembrie 2015 și a încheierii de amânare a pronunțării din data de 22 octombrie 2015 pronunțate de instanța de fond, a formulat recurs același pârât - OI POSDRU - Regiunea Nord-Est, criticându-le ca netemeinice și nelegale.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești atacate și respingerea tuturor cererilor promovate de intimatele-reclamante în cauză, respectiv admiterea tuturor cererilor și excepțiilor formulate de către recurentul-pârât.

De asemenea, s-a solicitat adresarea către Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), în temeiul art. 19 alin. (3) lit. b) din Tratatului privind UE, varianta consolidată (TUE) coroborat cu art. 267 alin. (3) din Tratatul privind funcționarea UE, varianta consolidată (TFUE), pentru a se pronunța cu privire la aplicarea și interpretarea normelor de drept al UE, invocate în cauză, astfel cum se va arăta în continuare.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 septembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 ianuarie 2018 completul filtru, a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

În motivarea cererii de recurs, în esență, recurenta Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Nord-Est, a arătat următoarele:

- În susținerea cererii de sesizare a CJUE, în cauză, a invocat norme de drept ale UE pe deplin aplicabile în cauza pendinte, cuprinse în regulamente UE în mod direct și prioritar oricărei norme juridice naționale, aplicabile în cauză, spre deosebire de directivele UE. Dintre acestea, Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 cu modificările și completările ulterioare al Consiliului, Regulamentul (CE) nr. 1828/2006 al Comisiei, cu modificările și completările ulterioare și Decizia (CE) nr. 5811/22.11.2007 a Comisiei Europene constituie chiar lex specialis în cauză și deci derogă de la sistemul juridic unional și/sau național care în general guvernează sistemul achizițiilor publice.

Or, hotărârile judecătorești atacate prin prezenta, nu motivează pentru ce au fost înlăturate de la aplicare, normele de drept la UE, invocate de către recurent în cauză. Și nici nu ar fi avut cum să motiveze astfel de înlăturare deoarece toate normele de drept unional invocate de către prin actele de drept material și/sau procedural în cauză sunt pe deplin aplicabile.

În privința prematurității promovării acțiunii în justiție în cauză, se arată că intimatele nu au probat transmiterea textului pretinsei plângeri administrative prealabile promovate în cauză.

- Referitor la obligația de timbrare la valoare, consideră recurentul că, în temeiul art. 7 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modif. și compl. ulterioare, prin acțiuni în contencios administrativ care au ca obiect contracte administrative., se înțelege și acțiunile în justiție care pun în discuție modul în care părțile și-au executat sau, după caz, nu și-au executat obligațiile izvorâte din asemenea contracte administrative.

Se arată că este esențial a se avea în vedere ca premisă, natura juridică a actului juridic principal (contractul de finanțare nerambursabilă nr. POSDRU/125/5.1/S/135432 cofinanțat din fondurile Uniunii Europene) al cărui act juridic accesoriu îl constituie nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare

Se arată că nu se poate ignora că prin contractul administrativ de finanțare nerambursabilă se prevede conceptul de neregulă și că se face trimitere per relationem, la sistemul de drept care guvernează subdomeniul de politică publică în implementarea căruia s-a încheiat respectivul contract de finanțare nerambursabilă.

Așadar, corecția financiară se aplică în temeiul răspunderii juridice contractuale și nu în temeiul răspunderii juridice delictuale stricto sensu.

Pe fondul cauzei, întregul sistem argumentativ juridic ce este cuprins în hotărârile atacate, nu contraargumentează nici în cea mai mică măsură, logico-juridic, nici argumentarea în drept a Notei de constatare deduse judecății în cauză și nici argumentarea în drept a apărărilor formulate în cauză.

Achiziția dedusă judecății în cauză nu este o achiziție de drept comun, independentă de contractul de finanțare - lege a părților litigante în cauză, ci este subsecventă, accesorie susmenționatului contract de finanțare. în aceste condiții, sistemul de criterii luat în discuție în nota de constatare în cauză nu se justifică obiectiv și nu sunt nici adecvate, nici necesare, în raport cu scopul și obiectivele proiectului cuprins în Anexa 1 prev. de Art. 15 alin. (1) din Contractul nr. POSDRU/125/5.1/S/135432. Așadar, achiziției în discuție în cauză, în temeiul art. 15 alin. (3), teza ultimă din Legea nr. 24/2000 (r.2) cu modif. și compl. ulter., îi este pe deplin incidentă O.G. nr. 137/2000 (r.2) chiar făcând abstracție de sistemul juridic ce guvernează domeniul achizițiilor publice, la acest temei juridic în hotărârile judecătorești atacate prin prezenta nefăcându-se nicio referire.

Procedura de achiziție subsecventă contractului administrativ de finanțare în cauză este viciată inter alia, de contradicție în termeni.

Verificările ANRMAP nu sunt opozabile și nu sunt scutite de responsabilitatea verificării legalității și regularității cheltuielilor declarate neeligibile în cauză.

- Este important de precizat că în anul 2014, a intrat în vigoare Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului care abrogă Directiva 2004/18/CE pe care în mod greșit pretind a se întemeia hotărârile judecătorești atacate în cauză.

Tot în temeiul art. 2, alin. (1); art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 (r.2) cu modif. și compl. ulterioare, coroborate cu Art. 12 - 18 din L 94/1992 (r.2) cu modif. și compl. ulter. și art. 62 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului de stabilire a anumitor dispoziții generale privind FEDR, FSE și FC și al art. 2 alin. (1) lit. d) și c) din H.G. nr. 759/2007 cu modif. și compl. ulterioare, cheltuielile a căror eligibilitate face obiectul cauzei pendinte, ar fi trebuit efectuate cu respectarea principiilor:

- legalității care, în temeiul art. 2 lit. n) din Legea nr. 94/1992 (r.2) cu modif. și compl. ulter. și art. 2 lit. o) din O.G. nr. 119/1999 (r.) cu modif. și compl. ulter., constituie "caracteristica unei operațiuni de a respecta toate prevederile legale care îi sunt aplicabile, în vigoare la data efectuării acesteia" și al

- regularității care, în temeiul art. 2 lit. q) din Legea nr. 94/1992 (r.2) cu modif și compl. ulter. și art. 2 lit. v) din O.G. nr. 119/1999 (r.) cu modif și compl. ulter., constituie "caracteristica unei operațiuni de a respecta sub toate aspectele ansamblul principiilor și regulilor procedurale și metodologice care sunt aplicabile categoriei de operațiuni din care face parte". Or, cheltuielile, declarate neeligibile în cauză nu respectă principiile legalității și regularității prin încălcarea dispozițiilor legale și contractuale imperative invocate în cauză.

Referitor la sarcina probei în cauză (onus probandi) se precizează următoarele:

- În temeiul art. 78 alin. (1) lit. (c) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, cu modif. și compl. ulter., al Consiliului, prevalent în fața dreptului obiectiv național în vigoare, atât în procesul administrativ de executare a contractului de finanțare - lege a părților litigante în cauză, cât și în toate fazele civil-procesuale în cauză obligația de probă, este în sarcina intimatelor - beneficiari în sensul art. 2 pct. 4 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, cu modif. și compl. ulter., al Consiliului;

- Art. 2 alin. (1). lit. b) și c) din H.G. nr. 759/2007 cu modif. și compl. ulter., stabilește de asemenea, obligația de probă în sarcina beneficiarelor-intimate în cauză;

- Art. 249 din noul C. proc. civ. consacră următoarele principii de drept procesual civil: sarcina probei cade asupra celui care afirmă nu asupra celui care neagă (onus probandi incumbit ei qui dicit, non ei qui negat), or, în cauză, intimatele au afirmat pretinzând că sumele de bani care fac obiectul judecății, ar fi eligibile, recurentul negând în cauză, eligibilitatea susmenționatelor cheltuieli;

- sarcina probei incumbă reclamantelor-intimate (onus probandi incumbit actore).

- Art. 47, alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 66/2011 cu modif. și compl. ulter., care constituie lex specialis în cauză, instituie sarcina probei asupra intimatelor-petente;

- Art. 2 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 759/2007 cu modif și compl. ulter. coroborată cu prevederile din Contractul nr. POSDRU/125/5.1/S/135432 cu modif. și compl. ulter. opozabile cu putere de lege, intimatei, în temeiul art. 1270 alin. (1) noul C. civ. coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 759/2007 cu modif și compl. ulter., instituie sarcina probei eligibilității cheltuielilor, asupra reclamantei-beneficiar în toate fazele procedurilor administrative de control, angajare, lichidare ordonanțare și plată corespunzătoare susmenționatului contract administrativ de finanțare nerambursabilă.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că nu este fondată pentru următoarele considerente:

- În ceea ce privește cererea de sesizare cu o întrebare preliminară către Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), în conformitate cu prevederile art. 267 alin. (3) din Tratatul privind funcționarea UE, varianta consolidată (TFUE) care constituie și obiectul cererii de recurs împotriva încheierii din data de 22 octombrie 2015 pronunțată de instanța de fond în Dosarul nr. x

În urma dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 15 mai 2018 în fața instanței de recurs, Înalta Curte s-a pronunțat în sensul respingerii cererii preliminare deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 267 alin. (2) C. proc. civ., existând o numeroasă jurisprudență națională și comunitară în ceea ce privește factorii de evaluare sau interpretare a capacității tehnice și/sau profesionale a operatorilor economici care sunt autorități contractante și realizează proceduri de achiziție publică. Întrebarea pretinsă de pârâtul reclamant nu are legătură cu soluționarea pe fond a cauzei.

- În ce privește prematuritatea acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile

Așa cum a arătat instanța de fond, reclamanta a făcut dovada plângerii prealabile nr. 167/14886/26.03.2015 comunicată în data de 27.03.2015, prin curierat rapid și comunicată pârâtei în data de 30.03.2015 cu dovada confirmărilor de primire nr. 097649057 și nr. 09764058 semnate de reprezentantul pârâtei B. .

Motivul de recurs nu prezintă elemente de critică noi față de aceste rețineri ale instanței de fond și fără de aceste dovezi, ca atare este lipsit de consistență.

- Motivul de recurs privind taxa judiciară de timbru

În mod corect a soluționat instanța de fond excepția netimbrării insuficiente a acțiunii reclamantei, în cauză fiind vorba despre anularea unui act administrativ în accepțiunea art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, nefiind vorba despre un litigiu privind neexecutarea contractului de finanțare nerambursabilă și deci taxat ca atare, în conformitate cu prevederile art. 16 din O.U.G. nr. 80/2013.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 6/2011:

Neregula - reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o plată necuvenită.

Activitatea de constatare a neregulilor - activitatea de control/investigare desfășurată de autoritățile competente în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență, în vederea stabiliri existenței unei nereguli.

Aplicarea de corecții financiare - măsurile administrative luate de autoritățile competente, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență, care constau în excluderea de la finanțarea din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora a cheltuielilor pentru care a fost constatată o neregulă.

În conformitate cu prevederile art. 24 (pct. 19) din O.U.G. nr. 66/2011:

"Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare este act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 574/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 2 alin. (6) din O.U.G. nr. 66/2011:

"Notei de constatare a neregulilor și de aplicare a corecțiilor financiare i se aplică toate prevederile prezentei ordonanțe de neregulă aplicabile procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare".

- Prin urmare, susținerile recurentului în sensul calificării Notei de constatare ca fiind un act nefiscal, de drept financiar al UE, atipic, fiind un act unilateral de reziliere parțială a contractului de financiare nerambursabilă, este o construcție în afara cadrului legal.

Prin art. 10 din Legea nr. 554/2004 se prevede:

"Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de apel. Motivul de recurs este nefondat.

- În ceea ce privește fondul cauzei

Prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență, încheiat la data de 05.03.2015 s-a reținut în fapt:

- în Fișa de date a achiziției, în cadrul Capitolului III.2.3.a. Capacitatea tehnică și/sau profesională, autoritate» contractantă a solicitat potențialilor ofertanți depunerea unei declarații privind lista principalelor prestări de servicii în ultimii 3 ani - formularul nr. 7; în vederea demonstrării experienței similare, operatorul economic trebuia să fi implementat în ultimii trei ani anterior depunerii ofertei, un contract de servicii similare în valoare de cel puțin 50% din valoarea estimată a contractului care făcea obiectul prezentei achiziții. De asemenea, s-a precizat faptul că, orice ofertant/candidat care nu prezintă/menționează în formular cel puțin un contract care să confirme prestarea de servicii similare va fi exclus din procedură.

În același timp, criteriul de atribuire utilizat în procedură a fost "oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic", experiența pe proiecte similare fiind factor de evaluare al ofertelor, cu un punctaj de maxim 5 puncte din totalul punctajului tehnic acordat, astfel:

- dacă ofertantul are experiență și/sau capacitate financiară în proiecte similare se acordă 5 puncte;

- dacă ofertantul are oarecare experiență și/sau capacitate financiară se acordă 1 punct;

- dacă ofertantul nu are nici experiență și nici capacitate financiară se acordă 0 puncte.

Autoritatea contractantă (AJOFM Buzău) a utilizat un "factor de evaluare nelegal, referitor la experiența în proiecte similare a ofertantului, întrucât ar fi de natura criteriilor de calificare și selecție, nu ar avea legătură cu oferta în sine și ar face referire la ofertant nefiind în măsură să stabilească un avantaj real și evident pentru oferta depusă.

Potrivit art. 33

1

alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 34 din 19 aprilie 2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare, Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice evaluează, înainte de transmiterea spre publicare a invitației de participare/anunțului de participare, conformitatea cu legislația aplicabilă în domeniul achizițiilor publice a documentației de atribuire aferente contractelor de achiziție publică care intră sub incidența prevederilor prezentei ordonanțe de urgență:

a) numărul și data contractului de achiziție: 2536/427/30.05.2014;

b) contractor S.C. C. S.R.L.;

c) obiectul (denumirea) contractului: Contract de prestări servicii;

d) tipul contractului de achiziție (publică/privată): publică;

e) perioada de implementare: 30.05.2014 - 30.09.2015;

f) valoarea contractului: 165.474,00 RON fără TVA;

g) stadiul actual de implementare: în derulare.

Având în vedere faptul că valoarea estimată a contractului este sub pragul de publicare în JOUE iar la procedură au participat doi ofertanți, a fost stabilită o corecție financiară de 10% aplicată la valoare contractului de achiziție, în suma totală de 20.518,78 RON (16.547,40 RON suma neeligibilă fără TVA + 3.971,3 RON - TVA neeligibil TVA neeligibil).

În cadrul cererii de rambursare nr. 4, au fost solicitate la decontare și validate cheltuieli în sumă de 5.586 RON fără TVA.

Potrivit art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare "Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și financiară și/sau la capacitatea tehnică și profesională, care ar conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire".

Sunt aplicabile dispozițiile art. 8 din H.G. nr. 925/2006, conform căruia:

"

(1) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricționa participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziție publica prin introducerea unor cerințe minime de calificare, care:

a) nu prezintă relevanta în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publica ce urmează sa fie atribuit"

b) sunt disproporționate în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit".

- art. 4 din contractul de finanțare cu modificările și completările ulterioare:

"Cheltuielile angajate pe perioada de implementare a proiectului sunt eligibile în condițiile stabilite de Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, cu modificările și completările ulterioare, de Ordinul comun al Ministrului Muncii Familiei și Protecției Sociale și a Ministrului Finanțelor Publice nr. 1117/2170/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate și a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin POSDRU, de Ghidul Solicitantului, de prezentul contract, de instrucțiunile/deciziile AMPOSDRU, precum și de alte dispoziții legale aplicabile".

- Recurenta-pârâtă a considerat că introducerea unui factor de evaluare referitor la experiența în proiecte similare a ofertanților a restricționat participarea la procedura de achiziție dar tot pârâta-recurentă a reținut că la procedură au participat doi ofertanți plus un răspuns la clarificări pentru alt ofertant, rezultând deci nu a fost restricționată participarea la procedură, nu s-a dovedit acest lucru.

De asemenea, nu se poate reține că modul de formulare a acestui factor de evaluare este disproporționat în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ori că nu prezintă relevanță.

Înalta Curte consideră că aceste criterii de atribuire sunt utile și necesare pentru a alege și evalua care este oferta cea mai avantajoasă. Nu este chiar un non sens în a aprecia punctajul 0 pentru situația când ofertantul nu are nici experiență și nici capacitate financiară, se observă că se face referire la 2 condiții experiență plus capacitate financiară, în practică întâlnindu-se multe situații cu variabile și pentru a se clarifica suficient cerințele era utilă o asemenea mențiune.

Analizarea criteriului experienței similare este un criteriu de a verifica eligibilitatea/capacitatea ofertanților de a îndeplini contractul Uniunii, acesta poate fi un criteriu definitoriu și comparativ.

Sunt corecte și pertinente reținerile instanței de fond referitoare la aplicabilitatea în speță a dezlegărilor desprinse din jurisprudența comunitară, cazul CT-4.01 Renca Sp. Av. Consiliul Uniunii Europene.

Art. 53 (1) (a) din Directiva 18/2004/CE) nu poate fi interpretat în sensul că fiecare dintre criteriile utilizate pentru stabilirea celei mai avantajoase oferte din punct de vedere economic trebuie în mod obligatoriu să aibă o natură pur economică, deoarece nu poate să excludă situația în care factori care nu sunt de natură pur economică pot influența, la rândul lor, prețul ofertei. "De exemplu, experiența și competenta tehnică a ofertantului și al echipei sale, gradul de familiarizare cu tipul de lucrări acoperite de contractul în discuție, precum și calitatea subcontractorilor propuși, reprezintă factori calitativi care, dacă nu ating un anumit nivel solicitat de contract, pot genera întârzieri în execuția lucrărilor sau pot determina necesitatea unor lucrări suplimentare.

Ca urmare, chiar dacă unele dintre criterii [...] nu sunt exprimate în termeni cantitativi, acestea pot fi aplicate în mod obiectiv și uniform pentru compararea ofertelor și sunt în mod clar relevante pentru identificarea celei mai avantajoase oferte din punct de vedere economic.

- Recurenta a susținut că Directiva 2004/18/CE invocată în cauză a fost abrogată de Directiva 2014/24/UE fără a releva dispoziții contrare imperative care ar putea fi aplicabile speței în cauză.

Înalta Curte reține chiar textul noii Directive 2014/24/UE, art. 89 care merită menționat:

"Noțiunea de criterii de atribuire este esențială pentru prezenta Directivă. Prin urmare, este important ca dispozițiile relevante să fie prezentate în cel mai simplu și raționalizat mod posibil,. Aceasta se poate realiza prin utilizarea sintagmei "oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic" drept concept imperativ, deoarece toate efectele câștigătoare ar trebui să fie alese în cele din urmă, în conformitate cu ceea ce fiecare autoritate contractantă consideră că ar fi cea mai bună soluție din punct de vedere economic dintre cele oferite. Pentru a evita confuzia ar trebui să se utilizeze o terminologie diferită pentru a acoperi acest concept, respectiv "cel mai bun raport preț-calitate".

Art. 92 - "În contextul celui mai bun raport calitate-preț, prezenta directivă stabilește o listă neexhaustivă a posibilelor criterii de atribuire care include aspecte de mediu și sociale. Autoritățile contractante ar trebui să fie încurajate să aleagă criterii de atribuire care să le permită să obțină lucrări, produse și servicii de înaltă calitate...".

Art. 94 - "În cazul în care calitatea personalului angajat este relevantă pentru nivelul de performanță al contractului, autorităților contractante ar trebui de asemenea să li se permită să utilizeze drept criteriu de atribuire angajarea, calificarea și experiența personalului alocat, executării contractului în cauză, deoarece acesta poate afecta calitatea executării și, prin urmare, valoarea economică a ofertei".

Rezultă din cele arătate mai sus o abordare flexibilă și adaptată la scopul realității economice și sociale datorate "formelor tot mai diverse ale acțiunii publice" - în materia achizițiilor publice, în concret la criteriul ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic cu posibilitatea utilizării drept criteriu de atribuire experiența similară".

Prin urmare, se constată că cele reținute în nota de constatare sunt nelegale și netemeinice, iar reclamanta a respectat în calitate de autoritate contractantă principiile legalității și regularității, precum și prevederile contractuale.

În ceea ce privește amendarea recurentului, se constată că nu sunt îndeplinit condițiile prevăzute de art. 187 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Înalta Curte va respinge, în conformitate cu art. 187 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. cererea de amendare a recurentei.

În conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ. ‚, față de cele arătate mai sus, se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de amendare formulată de intimata - reclamantă S.C. A. S.R.L.

Respinge recursul declarat de Organismul Intermediar Regional POS DRU Regiunea Nord-Est împotriva sentinței nr. 228 din 4 noiembrie 2015 și a încheierii de amânare a pronunțării din 22 noiembrie 2015 ale Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și Fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 mai 2018.