Decizia nr. 6167/2005 — ÎCCJ, Secția penală — Provocare. Acțiune nesusceptibilă a constitui act de provocare

Provocare. Acțiune nesusceptibilă a constitui act de provocare. Tentativă la infracțiunea de omor Cuprins pe materii : Drept penal. Partea generală. Pedepsele. Individualizarea pedepselor. Circumstanțele atenuante Indice alfabetic : Drept penal - provocare - tentativă la infracțiunea de omor C. pen., art. 20, art. 73 lit. b), art. 174 În cazul săvârșirii tentativei la infracțiunea de omor, acțiunea persoanei vătămate de a nu recunoaște o datorie, cu consecința refuzului de a plăti inculpatului o sumă de bani, nu constituie act de provocare, de natură să-i producă inculpatului o puternică tulburare sau emoție, în sensul art. 73 lit. b) C. pen. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 6167 din 1 noiembrie 2005 Prin sentința penală nr. 102 din 9 martie 2005, Tribunalul Hunedoara a condamnat pe inculpatul G.N.

pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 C. pen. Instanța a reținut că, în cursul anului 2003, G.C. a luat cu titlu de împrumut suma de 25 milioane lei de la inculpat, iar în luna octombrie i-a restituit suma de 15 milioane lei, în ianuarie 2004 inculpatul insistând să-i achite și diferența de 10 milioane lei. Având la rândul său de încasat bani de la partea vătămată, G.C. și aceasta s-au înțeles ca partea vătămată să plătească datoria către inculpat. La 19 ianuarie 2004, inculpatul a cerut părții vătămate restituirea banilor, iar când aceasta a negat existența vreunei datorii, inculpatul s-a înarmat cu o țeavă metalică, i-a aplicat o lovitură asupra capului în urma căreia partea vătămată a căzut și, amenințând-o, a ridicat din nou țeava cu intenția de a o lovi în cap, moment în care partea vătămată a ridicat mâna dreaptă în sus parând lovitura.

Promițând inculpatului că-i va restitui banii, partea vătămată a reușit să fugă. Prin decizia penală nr. 197 din 21 iunie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul inculpatului. Recursul declarat de inculpat, prin care a cerut, între altele, reținerea circumstanței atenuante prevăzute în art. 73 lit. b) C. pen., este nefondat. Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., circumstanța atenuantă a provocării există când infracțiunea s-a săvârșit sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămată produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

În cauză, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru existența circumstanței atenuate a provocării, având în vedere faptul că atitudinea părții vătămate, de nerecunoaștere a unei datorii bănești, cu consecința refuzului de a plăti inculpatului vreo sumă de bani, nu constituie un act de provocare de natură să determine inculpatului o puternică tulburare sau emoție, care să-i inducă acestuia imposibilitatea de control asupra acțiunilor sale, cu atât mai mult cu cât inculpatul avea posibilități legale de a determina partea vătămată să-i plătească suma solicitată. Ca atare, recursul inculpatului a fost respins.