ÎCCJ, decizie (scj.ro #84456)

Provocare. Acțiune nesusceptibilă a constitui act de provocare.

Tentativă la infracțiunea de omor

Cuprins pe materii

:

Drept penal. Partea generală.

Pedepsele. Individualizarea pedepselor. Circumstanțele atenuante

Indice alfabetic

: Drept penal

-

provocare

-

tentativă la infracțiunea de omor

C. pen.,

art. 20, art. 73 lit. b), art. 174

În cazul săvârșirii tentativei la infracțiunea

de omor, acțiunea persoanei vătămate de a nu recunoaște o datorie, cu

consecința refuzului de a plăti inculpatului o sumă de bani, nu constituie act

de provocare, de natură să-i producă inculpatului o puternică tulburare sau

emoție, în sensul art. 73 lit. b) C. pen.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr.

6167 din 1 noiembrie 2005

Prin sentința penală nr.

102 din 9 martie 2005, Tribunalul Hunedoara a condamnat pe inculpatul G.N.

pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută în art. 20

raportat la art. 174 C. pen.

Instanța a reținut că, în cursul anului 2003, G.C. a luat cu titlu de împrumut

suma de 25 milioane lei de la inculpat, iar în luna octombrie i-a restituit

suma de 15 milioane lei, în ianuarie 2004 inculpatul insistând să-i achite și

diferența de 10 milioane lei. Având la rândul său de încasat bani de la partea

vătămată, G.C. și aceasta s-au înțeles ca partea vătămată să plătească datoria

către inculpat.

La 19 ianuarie 2004, inculpatul a cerut părții vătămate restituirea banilor,

iar când aceasta a negat existența vreunei datorii, inculpatul s-a înarmat cu o

țeavă metalică, i-a aplicat o lovitură asupra capului în urma căreia partea

vătămată a căzut și, amenințând-o, a ridicat din nou țeava cu intenția de a o

lovi în cap, moment în care partea vătămată a ridicat mâna dreaptă în sus

parând lovitura. Promițând inculpatului că-i va restitui banii, partea vătămată

a reușit să fugă.

Prin decizia penală nr. 197 din 21 iunie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a

respins apelul inculpatului.

Recursul declarat de inculpat, prin care a cerut, între altele, reținerea

circumstanței atenuante prevăzute în art. 73 lit. b) C. pen., este nefondat.

Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., circumstanța atenuantă a provocării există

când infracțiunea s-a săvârșit sub stăpânirea unei puternice tulburări sau

emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămată produsă prin

violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune

ilicită gravă.

În cauză, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru existența

circumstanței atenuate a provocării, având în vedere faptul că atitudinea

părții vătămate, de nerecunoaștere a unei datorii bănești, cu consecința

refuzului de a plăti inculpatului vreo sumă de bani, nu constituie un act de

provocare de natură să determine inculpatului o puternică tulburare sau emoție,

care să-i inducă acestuia imposibilitatea de control asupra acțiunilor sale, cu

atât mai mult cu cât inculpatul avea posibilități legale de a determina partea

vătămată să-i plătească suma solicitată.

Ca atare, recursul inculpatului a fost respins.