ÎCCJ, decizie (scj.ro #84729)

Despăgubiri. Daune morale. Omor.

Tentativă. Provocare

Săvârșirea tentativei la infracțiunea de

omor în condițiile provocării nu exclude obligarea făptuitorului la plata unor

daune morale; culpa comună a victimei va fi luată în consoiderare numai la

stabilirea  întinderii despăgubirilor pentru daune morale, după aceleași

reguli ca și la stabilirea întinderii reparațiilor pentru pagube materiale.

Secția penală, decizia nr.2562 din 22 mai

2002

Prin sentința penală nr.297 din 1 octombrie 2001, Tribunalul Prahova a

condamnat pe inculpatul G.A. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de

omor calificat prevăzută în art.20 raportat la art.174 și art.175 lit.i, cu

aplicarea art.73 lit.b C.pen.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de D.L., inculpatul fiind obligat

la plata unor cheltuieli ocazionate de tratamentele medicale, la plata

diferenței dintre salariu și sumele încasate în perioada concediului medical și

a diferenței dintre salariu și pensia pentru pierderea capacității de muncă.

S-a respins cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata unor

daune morale.

Instanța a reținut că,  la 8 decembrie 2000, fiind provocat, inculpatul a

lovit pe D.L. în cap cu o bâtă provocându-i un traumatism cranio-cerebral grav

cu hematom epidural, leziuni care au necesitat 80 de zile de îngrijiri medicale

și care au pus în primejdie viața părții vătămate.

Cu privire la soluționarea acțiunii civile, s-a motivat că, atâta timp cât s-a

reținut existența provocării, nu pot fi acordate daune morale.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr.30 din 30 ianuarie 2002, a

menținut soluția privind neacordarea daunelor morale, cu motivarea că cererea

de acordare a acestor daune nu este justificată, de vreme ce s-a reținut culpa

comună a părții vătămate.

Recursul declarat de partea civilă este fondat.

Potrivit art.998 C.civ., orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu,

obligă pe acela din a cărui greșeală s-a cauzat, a-l repara.

Această obligație se referă atât la prejudiciile materiale cât și la cele

morale, nepatrimoniale, răspunderea civilă delictuală fiind guvernată de

aceleași reguli atât în ce privește daunele materiale, cât și  cele

morale.

Ca atare, nu există temei legal pentru înlăturarea obligației de a repara

prejudiciul moral în cazul în care la cauzarea acestuia a contribuit

și victima, culpa acesteia urmând a fi avută în vedere numai la stabilirea

întinderii despăgubirilor datorate de făptuitor.

Așa fiind, se constată că hotărârile prin care s-a reținut că, dată fiind culpa

comună a părții vătămate, nu subzistă obligația inculpatului de a acoperi

prejudiciul moral, sunt contrare legii și, prin urmare, supuse casării conform

art.385

9

alin.1 pct.17

1

C.proc.pen.

În consecință, recursul părții civile a fost admis  și s-a dispus

obligarea inculpatului la plata daunelor morale, corespunzător culpei sale în

producerea pagubei.