ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1352/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal la data de 15.07.2015 sub nr. x/2015 reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH. și II. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulator Nicolae Krezulescu, Inspectoratul General Jandarmeria Română, Inspectoratul pentru Situații de Urgență Suceava, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Direcția de Evidență a Populației Mureș, Inspectoratul Județean de Jandarmi Mureș, Inspectoratul Pentru Situații de Urgență Satu - Mare, Inspectoratul pentru Situații de Urgență Covasna, JJ., Inspectoratul Județean de Jandarmi Suceava, Inspectoratul Județean de Jandarmi Argeș, Inspectoratul Județean de Jandarmi Bistrița, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetul Marmației, Inspectoratul Județean de Jandarmi Mehedinți, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, Inspectoratul Județean de Jandarmi Alba, Inspectoratul Județean de Jandarmi Maramureș, Inspectoratul Județean de Jandarmi Timiș, Inspectoratul pentru Situații de Urgență Mehedinți, Școala de Aplicație pentru Ofițeri Mihai Viteazu, Inspectoratul de Poliție Județean Vrancea, Inspectoratul General pentru Imigrări, Garda de Coastă, Unitatea Militară 70 Jandarmi, Inspectoratul Județean de Jandarmi Cluj:

(i) obligarea pârâților la plata ajutorului la trecerea în rezervă cuvenit reclamanților, ce au fost trecuți în rezervă în anul 2013, cu drept la pensie în conformitate cu art. 20 din Anexa VII, Secțiunea a III-a din Legea nr. 284/2010, având ca bază de calcul solda/salariul funcției de bază în vigoare la data trecerii în rezervă, calculul ajutorului urmând a se face în sumă brută ce va fi impozitată conform Codul fiscal;

(ii) actualizarea sumelor la care urmează a fi obligați pârâții cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică și obligarea acestora la plata dobânzii legale (conform Deciziei nr. 2/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție date în recurs în interesul legii), începând cu momentul al care trebuia efectuată plata și până la momentul plății integrale a sumelor datorate fiecărui reclamant;

(iii) obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din data de 16.09.2016 pronunțată în dosarul nr. x, s-a disjuns cererea formulată de reclamanții H., R., T., W., AA., DD., EE., GG., II. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date - Biroul Județean de Administrare a Bazelor de Date privind Evidența Persoanelor Mureș, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, Direcția de Audit Public Intern - Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul de Poliție Județean Mureș, Inspectoratul de Poliție Județean Vrancea, Inspectoratul General pentru Imigrări, Garda de Coastă, Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu "Dr. Nicolae Kretzulescu" și s-a dispus formarea unui nou dosar cu privire la aceștia, dosarul nou format fiind 34906/3/2016.

În dosarul nr. x, pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București.

Prin încheierea din data de 09.11.2017 s-a disjuns cererea formulată de reclamantul R. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și ITPF Sighetu Marmației și s-a dispus formarea unui nou dosar, cu nr. x/2017

2.1. Prin sentința civilă nr. 6746 din 10 noiembrie 2017, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, că reclamantul are domiciliul în județul Suceava.

2.2. La rândul său, prin sentința nr. 197 din 1 februarie 2018, Tribunalul Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Suceava a reținut că, în admiterea excepției, Tribunalul București a avut în vedere domiciliul reclamantului, astfel cum figurează în cartea de identitate, ignorând însă faptul că reclamantul R. cu privire la care cauza a fost disjunsă, (ca de altfel toți reclamanții din cauza dedusă judecății), are domiciliul ales la SCPA KK. cu sediul în București.

Art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 stabilește în materia competenței teritoriale o competență alternativă, iar alegerea competenței aparține reclamantului, astfel încât, din moment ce acesta a sesizat o instanță competentă, pârâtul nu mai poate cere declinarea competenței, situație regăsită în cauza dedusă judecății.

Constatând ivit conflictul de competență și, în temeiul dispozițiilor art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul Suceava a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va constata că în speță, în raport de obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

În prezenta cauză, reclamantul a învestit instanța de judecată cu o acțiune privind, în esență, obligarea pârâților Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației la plata unor drepturi bănești cuvenite reclamantului.

Este adevărat că, așa cum a reținut și Tribunalul Suceava, în ceea ce privește competența teritorială, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 instituie, pentru acțiunea în contencios administrativ, o competență teritorială alternativă, în sensul că reclamantul are un drept de opțiune între instanța de la domiciliul său și instanța de la sediul pârâtului.

Această opțiune se exercită în momentul introducerii cererii de chemare în judecată și, odată exercitată, acest drept de opțiune are caracter irevocabil, reclamantul neavând posibilitatea de a reveni asupra opțiunii făcute, nici pârâții și nici instanța, din oficiu, nemaiputând invoca necompetența teritorială.

Noțiunea de "domiciliu" prevăzută de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 trebuie interpretată, însă, în sensul avut în vedere de dispozițiile art. 87 C. civ., care prevede că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală", ca făcând referire, astfel, la domiciliul legal al reclamantului, iar nu la un domiciliu procesual ales în vederea comunicării actelor procedurale, util strict din perspectiva dispozițiilor art. 158 C. proc. civ.

În cazul raportului de serviciu al funcționarului public, dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 raportat la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 trebuie interpretate în sensul că instanța competentă este tribunalul de la domiciliul reclamantului sau de la sediul autorității pârâte cu care funcționarul public se află în raporturi de serviciu.

Se constată, în speță, că domiciliul legal al reclamantului este în județul Suceava, iar sediul pârâtului cu care reclamantul a avut raporturi de serviciu și care ar urma să fie obligat, în principal, la plata drepturilor bănești, este în jud. Maramureș, niciuna dintre părți neavând domiciliul/sediul în București.

În aceste condiții, apreciindu-se că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul și-a indicat opțiunea pentru instanța de la domiciliul său, raportându-se, însă, în mod eronat, la domiciliul procesual ales, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul R. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetul Marmației, în favoarea Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2018.