ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1320/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamanții A., B., A., reprezentați de Sindicatul Național al C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul de Poliție Județean Alba:

- anularea Hotărârii din 31.10.2017, emise de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne;

- anularea Hotărârilor din 10.08.2017, din 09.08.2017, din 10.08.2017 și din 09.08.2017, emise de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Alba;

- anularea deciziilor de imputare din 09.06.2017, din 13.06.2017 emise de Inspectoratul de Poliție Județean Alba

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin Sentința nr. 3744 din 05.06.2018 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că obiectul acțiunii privește anularea unor acte administrative ale unei autorități publice centrale, fiind contestate Hotărârile nr. 135/31.10.2017 și nr. 136/31.10.2017 emise de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, astfel încât, competența instanței este determinată prin raportare la criteriul rangului autorității emitente, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Prin Sentința nr. 4499 din 6 noiembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Curtea de apel a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici cu statut special, polițiști, în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Alba, fiindu-le aplicabile prevederile cuprinse în Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului.

Reclamanții au încheiate raporturi de serviciu cu pârâtul IPJ Alba, iar prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea Deciziilor de imputare emise de către Inspectoratul de Poliție Județean Alba, menținute prin Hotărârile emise de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Având în vedere că reclamanții au calitate de funcționari publici cu statut special, polițiști, iar obiectul cererii de chemare în judecată are ca situație premisă raportul de serviciu încheiat de către aceștia cu pârâtul IPJ Alba, Curtea de apel a reținut că devin aplicabile prevederile 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, potrivit cărora cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe, dispoziții cu caracter special și derogatoriu de la norma de drept comun reprezentată de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care se aplică cu prioritate față de aceasta, potrivit principiului de drept " specialia generalibus derogant.", respectiv norma specială derogă de la norma generală.

Verificând, în prealabil, existența unui conflict negativ de competență, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute, în acest sens, în art. 133 alin. (1) C. proc. civ. și că a fost legal învestită, potrivit art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Așa cum rezultă din expunerea rezumativă cuprinsă la pct. 1 din prezenta deciziei, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanți are ca obiect anularea unor acte juridice privind angajarea răspunderii materiale, potrivit normelor statuate în O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor.

Anterior învestirii instanței, împotriva deciziilor de imputare din 09.06.2017; din 13.06.2017 emise de Inspectoratul Județean Alba au fost exercitate căile de atac administrativ - jurisdicționale reglementate în art. 30 și următoarele din O.G. nr. 121/1998, procedura administrativ - jurisdicțională fiind finalizată prin Hotărârile din 31.10.2017, emise de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, acte administrativ - jurisdicționale cu caracter definitiv, potrivit art. 31 alin. (4) din aceeași ordonanță.

Actele administrative contestate au fost emise în considerarea raporturilor de serviciu ale reclamanților - polițiști (funcționari publici cu statut special) în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Alba.

Înalta Curte împărtășește considerentele Curții de Apel București și reține că litigiul în discuție se soluționează, în primă instanță, de tribunal, ca instanță de contencios administrativ, în temeiul art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013.

Potrivit acestui din urmă text legal, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Întrucât nici legea specială care reglementează statutul reclamanților (Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare) și nici art. 43 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor nu reglementează o competență specială, derogatorie, a instanței judecătorești învestită cu soluționarea contestației îndreptată împotriva hotărârii comisiei de jurisdicție a imputațiilor prevăzută la art. 31 alin. (4) din ordonanță, devin aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999, ce constituie cadrul general al litigiilor legate de funcția publică, nefiind aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, referitoare la competența de primă instanță a curții de apel, în litigiile având ca obiect acte administrative emise de autoritățile publice centrale, în condițiile în care legea ce guvernează raporturile de serviciu ale reclamanților conține dispoziții speciale, derogatorii de la norma de drept comun.

Prin urmare, în litigiile privind funcționarii publici nu are relevanță poziționarea autorității publice emitente a actului contestat, în cadrul sistemului organelor administrației publice.

Problema de drept de care depinde dezlegarea conflictului de competență de față a format obiectul unui recurs în interesul legii, soluționat prin Decizia nr. 23/12.11.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în M. Of. nr. 109/12.02.2019, în sensul că:, În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 43 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, aprobată prin Legea nr. 25/1999, raportat la art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, litigiile având ca obiect acțiuni în anularea deciziilor de imputare și a hotărârilor comisiilor de jurisdicție a imputațiilor constituite la nivelul ministerelor și autorităților publice centrale, promovate de militarii nominalizați de art. 7 din O.G. nr. 121/1998, de militarii aflați în misiune în afara granițelor țării prevăzuți de art. 9 din O.G. nr. 121/1998 și de funcționarii publici din structura instituțiilor publice prevăzute la art. 2 din O.G. nr. 121/1998, sunt de competența tribunalului, secția contencios administrativ și fiscal.

Prevederile art. 2 din O.G nr. 121/1998 stabilesc că răspunderea materială este angajată, în condițiile prezentei ordonanțe, pentru pagubele în legătură cu formarea, administrarea și gestionarea resurselor financiare și materiale, provocate de militari din vina acestora și în legătura cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuțiilor de serviciu în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Protecție și Paza, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.

Potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

În concluzie, raportat la Decizia nr. 23/2018, Înalta Curte constată că Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, este competent să soluționeze prezentul litigiu.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B., prin Sindicatul Național C. și pârâții Ministerul Afacerilor Interne- Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor și Inspectoratul de Poliție Județean Alba, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 martie 2019.

GGC - ED