ÎCCJ, decizie (scj.ro #85136)

Personal diplomatic și consular. Pensie de serviciu. Condiții. Vechime în diplomație O.U.G. nr. 36/2003 , art. 1 alin. (2), art. 3 lit. a), art. 4 alin. (1) Legea nr. 545/2003 Prin art.1(2) din O.U.G. nr.36/2003 se definește vechimea în diplomație, iar în alin. (3) lit. a) se precizează că, de asemenea, în sensul actului normativ citat, aprobat prin Legea nr.545/2003, constituie vechime în diplomație sau după caz în activitatea de comerț exterior și cooperare economică internațională și perioadele lucrate de membrii personalului diplomatic și consular, precum și de persoanele menționate în art.4(1) la Administrația Prezidențială, Parlament și Guvern ca angajați de specialitate. Astfel, potrivit art.4 (1) „membrii personalului diplomatic și consular și celelalte persoane care au desfășurat activitate de comerț exterior și cooperare economică internațională încadrați în administrațiile centrale...

și din unități cu specific de comerț exterior, precum și ca trimiși în misiuni permanente, cu grade diplomatice sau consulare la ambasadele, consulatele și alte reprezentanțe, beneficiază de pensie de serviciu… ” I.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 2152 din 31 martie 2005 Reclamantul A.I. și alții, a formulat la data de 6 septembrie 2004 acțiunea înregistrată sub nr.3177/2004 la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și au solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Comerțului să se pronunțe o hotărâre prin care pârâtul să fi obligat să le elibereze adeverința tip prevăzută de pct.14 din Normele de aplicare ale O.U.G. nr.36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic și consular, aprobată prin Legea nr.595/2003, și să se constate că îndeplinesc condițiile cerute de O.U.G.nr.36/2003 pentru a beneficia de pensie de serviciu.

Reclamanții au susținut că sunt pensionari pentru limită de vârstă, că au desfășurat activitate profesională în comerțul exterior, peste 20 de ani bărbații și peste 15 ani femeile, din care cel puțin 4 ani în misiune permanentă în exterior ca reprezentanți economici și comerciali în cadrul Ambasadelor României. Pârâtul a refuzat, la solicitările făcute de reclamanți, să elibereze adeverințele tip necesare stabilirii pensiei de serviciu, deși are această obligație rezultată din actele normative amintite, motivând lipsa unor documente sau o interpretare eronată a legii, iar prin acest refuz sunt vătămați în dreptul legal de a primi pensiile de serviciu. Curtea de Apel București, secția contencios administrativ a admis acțiunea reclamanților, a constatat că reclamanții îndeplinesc condițiile legale pentru a beneficia de pensie de serviciu conform O.U.G.

nr.36/2003 aprobată prin Legea nr.545/2003 și a obligat pârâtul să elibereze pentru fiecare reclamant adeverința-tip necesară stabilirii pensiei de serviciu. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că activitatea reclamanților a intrat sub incidența Convenției de la Viena cu privire la relațiile consulare din anul 1963, Convenție ratificată de România în 1971, cât și a Legii nr.1/1971 care reglementa activitatea de comerț exterior și cooperare economică internațională. De asemenea, s-a mai reținut că nu se poate interpreta art.14 alin. (2) din Normele de aplicare, în sensul că cei 4 ani de misiune în străinătate trebuie să fie recunoscuți numai pentru persoanele cu grade diplomatice și consulare cu grad de ministru, consilier, consilier economic sau secretar economic, această dispoziție fiind o adăugare la lege, ceea ce nu e posibil de aplicat în sistemul respectării principiului ierarhiei actelor normative.

Împotriva acestei sentințe cu nr.2218/2004 a declarat recurs Ministerul Economiei și Comerțului, susținând că această hotărâre pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, că are în considerente motivări contradictorii sau străine cauzei. A susținut recurenta, că instanța a nesocotit prevederile art.4 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr.36/2003 aprobată prin Legea nr.545/2003 în ceea ce privește asimilarea vechimii celor 4 ani prevăzuți de acest text cu funcții care nu au statut diplomatic, că a fost analizat numai dreptul de a se elibera adeverințele tip, fără a analiza și dacă sunt îndeplinite condițiile, depășind atribuțiile puterii judecătorești prin cenzurarea O.U.G.

nr. 36/2003, neavând această competență prin care să adauge, să completeze legea. De asemenea, a mai invocat recurenta prevederile art.46 C. proc. civ., în sensul că se impunea introducerea în cauză a celorlalți inițiatori ai actului normativ, iar ca temei pentru casarea sentinței fiind precizate prevederile art.304 pct.4, 7 și 9 din același cod. Recursul este nefondat. Este necontestat în cauză că reclamanții-intimați au desfășurat activitate profesională în comerțul exterior peste 20 de ani, având misiune permanentă pentru desfășurarea acestei activități în străinătate peste 4 ani, fiind trimiși ca reprezentanți economici și comerciali de către Întreprinderi de Comerț Exterior. Prin art.1(2) din O.U.G.

nr.36/2003 se definește vechimea în diplomație, iar în alin. (3) lit. a) se precizează că, de asemenea, în sensul actului normativ citat, aprobat prin Legea nr.545/2003, constituie vechime în diplomație sau după caz în activitatea de comerț exterior și cooperare economică internațională și perioadele lucrate de membri personalului diplomatic și consular, precum și de persoanele menționate în art.4(1) la Administrația Prezidențială, Parlament și Guvern ca angajați de specialitate. În art.4.1 se reglementează categoriile de persoane care intră sub incidența actelor normative (O.U.G.nr.36/2003 aprobată prin Legea nr.545/2003 ce stabilește sistemul de pensionare în discuțic). Astfel, potrivit art.4 (1) „membrii personalului diplomatic și consular și celelalte persoane care au desfășurat activitate de comerț exterior și cooperare economică internațională încadrați în administrațiile centrale...

și din unități cu specific de comerț exterior, precum și ca trimiși în misiuni permanente, cu grade diplomatice sau consulare la ambasadele, consulatele și alte reprezentanțe, beneficiază de pensie de serviciu, dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiții… ” În conformitate cu aceste prevederi se constată că instanța de fond, cu aplicarea corectă a prevederilor legale a stabilit că reclamanții-intimați fac parte din categoria de persoane ce beneficiază de pensie de serviciu, îndeplinind cumulativ condițiile legale cerute de actele normative incidente cauzei, în sensul că reclamanții au desfășurat activitate de comerț exterior ca persoane încadrate în unități cu specific de comerț exterior, trimiși în misiune permanentă peste 4 ani la ambasade, consulate sau alte reprezentanțe, au vârsta și stagiul complet de cotizare și peste 20 de ani în comerț exterior.

Instanța de fond nu a depășit competența materială și nu a cenzurat O.U.G. nr. 36/2003, ci a constatat în conformitate cu prevederile acestui act normativ, că nejustificat, pârâtul refuză eliberarea adeverinței tip, motivând refuzul nu pe dispozițiile legii, ci în baza unor norme care nu au puterea O.U.G.nr.36/2004 și a Legii nr.545/2003. De asemenea, nu este fondată nici critica referitoare la neintroducerea în cauză, conform art.46 C. proc. civ. a Ministerului Afacerilor Externe – temeiul invocat de recurentă fiind eronat, art.46 C. proc. civ., a fost abrogat prin Decretul nr.38 din anul 1959, iar pe de altă parte obligația legală a eliberării adeverințelor tip revine pârâtului, nu altor instituții.

În consecință, recursul a fost respins ca nefondat.