ÎCCJ, decizie (scj.ro #85136)

Personal

diplomatic și consular. Pensie de serviciu. Condiții. Vechime în diplomație

O.U.G.

nr. 36/2003

, art. 1 alin. (2), art. 3 lit. a), art. 4

alin. (1)

Legea nr. 545/2003

Prin art.1(2) din O.U.G. nr.36/2003 se definește vechimea în

diplomație, iar în alin. (3) lit. a) se precizează că, de asemenea, în sensul

actului normativ citat, aprobat prin Legea nr.545/2003, constituie vechime în

diplomație sau după caz în activitatea de comerț exterior și cooperare

economică internațională și perioadele lucrate de membrii personalului

diplomatic și consular, precum și de persoanele menționate în art.4(1) la

Administrația Prezidențială, Parlament și Guvern ca angajați de specialitate.

Astfel, potrivit art.4 (1) „membrii personalului diplomatic și

consular și celelalte persoane care au desfășurat activitate de comerț exterior

și cooperare economică internațională încadrați în administrațiile

centrale...  și din unități cu specific de comerț exterior, precum și ca

trimiși în misiuni permanente, cu grade diplomatice sau consulare la

ambasadele, consulatele și alte reprezentanțe, beneficiază de pensie  de

serviciu....”

I.C.C.J.,

Secția de contencios administrativ și fiscal,

decizia

nr. 2152 din 31 martie 2005

Reclamantul A.I. și alții, a formulat la data de 6 septembrie 2004 acțiunea

înregistrată sub nr.3177/2004 la Curtea de Apel București,  secția

contencios administrativ și au solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Economiei și Comerțului  să se pronunțe o hotărâre prin care

pârâtul să fi obligat să  le elibereze adeverința  tip prevăzută de

pct.14 din Normele de aplicare ale O.U.G. nr.36/2003 privind  sistemul de

pensionare a membrilor personalului diplomatic și  consular, aprobată prin

Legea nr.595/2003, și să se constate că îndeplinesc condițiile cerute de

O.U.G.nr.36/2003 pentru a beneficia de pensie de serviciu.

Reclamanții au susținut că sunt pensionari pentru limită de vârstă, că au

desfășurat activitate profesională în comerțul exterior, peste 20 de ani

bărbații și peste 15 ani femeile, din care cel puțin 4 ani în misiune

permanentă în exterior ca reprezentanți economici și comerciali în cadrul

Ambasadelor României. Pârâtul a refuzat, la solicitările făcute de reclamanți,

să elibereze adeverințele tip necesare stabilirii pensiei de serviciu, deși are

această obligație rezultată din  actele normative amintite, motivând lipsa

unor documente sau o interpretare eronată a legii, iar prin acest refuz sunt

vătămați în dreptul legal de a primi pensiile de serviciu.

Curtea de Apel București, secția contencios administrativ a admis acțiunea

reclamanților, a constatat că reclamanții îndeplinesc condițiile legale pentru

a beneficia de pensie de serviciu conform O.U.G. nr.36/2003 aprobată prin Legea

nr.545/2003 și a obligat pârâtul să  elibereze pentru fiecare reclamant

adeverința-tip necesară stabilirii pensiei de serviciu.

Pentru a pronunța această  hotărâre, instanța de fond a reținut că

activitatea reclamanților a intrat sub incidența Convenției de la Viena cu

privire la relațiile consulare din anul 1963, Convenție ratificată de România

în 1971, cât și a Legii nr.1/1971 care reglementa activitatea de comerț

exterior și cooperare economică internațională. De asemenea, s-a mai reținut că

nu se poate interpreta art.14 alin. (2) din Normele de aplicare, în sensul că

cei 4 ani de misiune în străinătate trebuie să fie recunoscuți numai

pentru  persoanele cu grade diplomatice și consulare cu grad de ministru,

consilier, consilier economic sau secretar economic, această dispoziție fiind o

adăugare la lege, ceea ce nu e posibil de aplicat în sistemul respectării

principiului ierarhiei actelor normative.

Împotriva acestei sentințe cu nr.2218/2004 a declarat recurs Ministerul

Economiei și Comerțului, susținând că această hotărâre pronunțată de Curtea de

Apel București, secția contencios administrativ este nelegală, fiind pronunțată

cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, că are în considerente motivări

contradictorii sau străine cauzei.

A susținut recurenta, că instanța a nesocotit prevederile art.4 alin. (1) lit.

b) din O.U.G. nr.36/2003 aprobată prin Legea nr.545/2003 în ceea ce

privește asimilarea vechimii celor 4 ani prevăzuți de acest text cu funcții

care nu au statut diplomatic, că a fost analizat numai dreptul de a se elibera

adeverințele tip, fără a analiza și dacă sunt îndeplinite condițiile, depășind

atribuțiile puterii judecătorești prin cenzurarea  O.U.G. nr. 36/2003,

neavând această competență prin care să adauge, să completeze legea.

De asemenea, a mai invocat recurenta prevederile art.46 C. proc. civ., în

sensul că se impunea introducerea în cauză a celorlalți inițiatori  ai

actului normativ, iar ca temei pentru casarea sentinței fiind precizate

prevederile art.304 pct.4, 7 și 9 din același cod.

Recursul este nefondat.

Este necontestat în cauză că reclamanții-intimați au desfășurat activitate

profesională în comerțul exterior peste 20 de ani, având misiune permanentă pentru

desfășurarea acestei activități în străinătate peste 4 ani, fiind trimiși ca

reprezentanți economici și comerciali de către Întreprinderi de Comerț

Exterior.

Prin art.1(2) din O.U.G. nr.36/2003 se definește vechimea în diplomație, iar în

alin. (3) lit. a) se precizează că, de asemenea, în sensul actului normativ

citat, aprobat prin Legea nr.545/2003, constituie vechime în diplomație sau

după caz în activitatea de comerț exterior și cooperare economică

internațională și perioadele lucrate de membri personalului diplomatic și

consular, precum și de persoanele menționate în art.4(1) la Administrația

Prezidențială, Parlament și Guvern ca angajați de specialitate.

În art.4.1 se reglementează categoriile de persoane care intră sub incidența

actelor normative (O.U.G.nr.36/2003 aprobată  prin Legea nr.545/2003 ce

stabilește sistemul de pensionare în discuțic).

Astfel, potrivit art.4 (1) „membrii personalului diplomatic și consular și

celelalte persoane care au desfășurat activitate de comerț exterior și

cooperare economică internațională încadrați în administrațiile

centrale...  și din unități cu specific de comerț exterior, precum și ca

trimiși în misiuni permanente, cu grade diplomatice sau consulare la

ambasadele, consulatele și alte reprezentanțe, beneficiază de pensie  de

serviciu, dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiții.....”

În conformitate cu aceste prevederi se constată că instanța de fond, cu

aplicarea corectă a prevederilor legale a stabilit că reclamanții-intimați fac

parte din categoria de persoane ce beneficiază de pensie de serviciu,

îndeplinind cumulativ condițiile legale cerute de actele normative incidente

cauzei, în sensul că reclamanții au desfășurat activitate de comerț

exterior ca persoane încadrate în unități cu specific de comerț exterior,

trimiși în misiune permanentă peste 4 ani la ambasade, consulate sau alte

reprezentanțe, au vârsta și stagiul complet de cotizare și peste 20 de ani în

comerț exterior.

Instanța de fond nu a depășit competența materială și nu a cenzurat O.U.G. nr.

36/2003, ci a constatat în conformitate cu prevederile acestui act normativ, că

nejustificat,  pârâtul  refuză eliberarea adeverinței tip, motivând

refuzul nu pe dispozițiile legii, ci în baza unor norme care nu au puterea

O.U.G.nr.36/2004 și a Legii nr.545/2003.

De asemenea, nu este fondată nici critica referitoare la neintroducerea în

cauză, conform art.46 C. proc. civ. a Ministerului Afacerilor Externe – temeiul

invocat de recurentă fiind eronat, art.46 C. proc. civ., a fost abrogat prin

Decretul nr.38 din anul 1959, iar pe de altă parte obligația legală a

eliberării adeverințelor tip revine pârâtului, nu altor instituții.

În

consecință, recursul a fost respins ca nefondat.