ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 398/2019

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 361/A din data de 13 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 941 din 3 decembrie 2018, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, secția penală, în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul-revizuent la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului din oficiu pentru apelantul-revizuent, în cuantum de 627 RON, s-a suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că apelantul revizuent A. a formulat apel împotriva sentinței, susținând faptul că erau îndeplinite condițiile pentru a se dispune admiterea în principiu a cererii de revizuire.

Prima instanță a constatat că în cauza de față revizuentul nu a făcut dovada existenței vreunei împrejurări de natură a împiedica constatarea printr-o hotărâre definitivă a săvârșirii infracțiunilor reclamate de mărturie mincinoasă/sustragere de înscrisuri/abuz în serviciu sau a infracțiunilor de fals și nici nu a făcut dovada existenței vreunei hotărâri definitive în care să se constate aspectele sesizate. Sub acest aspect, s-a apreciat că cererea de revizuire formulată de revizuentul A. a fost în mod corect respinsă ca inadmisibilă, solicitarea de administrare a probei testimoniale sau de atașare la dosar a mai multor înscrisuri pentru a dovedi direct în fața instanței învestite cu soluționarea cererii de revizuire a cazurilor prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. b) și d) C. proc. pen.

În ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în acord cu Judecătoria Sectorului 2 București, Curtea de Apel a constatat că aspectele sesizate de revizuent făcut obiectul analizei în Dosarul nr. x/2013, neconstituind "fapte sau împrejurări noi ce nu au fost avute în vedere la soluționarea cauzei". În acest sens, Curtea de apel a observat că Sentința civilă nr. 1588 din 5 martie 2003 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia civilă nr. 2361 din 27 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, Sentințele civile nr. 5269 din 1 iulie 2004 și nr. 953 din 4 februarie 2005 ale Judecătoriei Sectorului 2 București sunt menționate în cuprinsul Sentinței penale nr. 898 din 22 octombrie 2013 a cărei revizuire se solicită și fac parte din situația de fapt reținută în sarcina inculpatului. De altfel, argumente similare, atât cu privire la caracterul fals al unor înscrisuri și la săvârșirea unor infracțiuni de persoane implicate în instrumentarea dosarului penal inițial, cât și cu privire la influența hotărârilor pronunțate de instanțele civile în Dosarul nr. x/2013, au fost avansate și în fața Tribunalului București, în soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței penale nr. 898 din 22 octombrie 2013, acestea fiind respinse prin Decizia penală nr. 128 din 30 ianuarie 2014 a Tribunalului București, secția a II-a Penală.

În acest context, reținând și faptul că nu există identitate în aspectele ce au fost analizate prin Decizia penală nr. 2361 din 27 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și sentința penală supusă revizuirii, după cum în mod judicios a precizat prima instanță, Curtea de apel a apreciat că restul criticilor formulate de apelant nu pot fi circumscrise unor motive de revizuire, condiții în care soluția de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă este legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii penale a formulat contestație revizuentul A.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală la data de 8 mai 2019, când s-a amânat cauza la cererea contestatorului revizuent A., pentru a angaja un avocat. La același termen s-a prorogat discutarea excepției inadmisibilității căii de atac a contestației, invocată de către reprezentantul Ministerului Public.

La termenul de astăzi, în dezbateri, reprezentantul Ministerului Public a susținut că Decizia nr. 361 din 13 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, pronunțată în materia revizuirii este definitivă și, având în vedere dispozițiile legale, respectiv dispozițiile art. 425

1

C. proc. pen., calea de atac este inadmisibilă.

Apărătorul din oficiu desemnat în cauză a fost de acord cu reprezentantul Ministerului Public, însă revizuentul a susținut, personal, are dreptul să contestate toate soluțiile pronunțate și întreaga cercetarea penală care a început în anul 2008 împotriva sa.

Examinând contestația formulată în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu dispozițiile legale în materie, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

În materie penală, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești pot fi exercitate în condițiile strict prevăzute de normele de procedură. Căile ordinare de atac reglementate de actualul C. proc. pen. sunt apelul (art. 408 - art. 425 C. proc. pen.) și contestația (art. 425

1

C. proc. pen.).

Făcând un istoric al cauzei, se constată că prin Sentința nr. 941 din 3 decembrie 2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Prin Decizia penală nr. 361/A din data de 13 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală (atacată în prezent de contestator) s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței nr. 941 din 3 decembrie 2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dispozitivul hotărârii menționându-se faptul că aceasta este definitivă.

Prin urmare, în privința deciziei penale atacate, definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.

În materia contestației, reglementată în Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., art. 425

1

alin. (1) prevede următoarele: calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel art. 425

1

alin. (7) C. proc. pen., iar la alin. (7) al aceluiași articol se menționează contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Înalta Curte constată că revizuentul A. a formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive, pronunțate în ultimul grad de jurisdicție, astfel încât o cale de atac declarată împotriva acesteia este inadmisibilă.

Având în vedere dispozițiile art. 129 din Constituție care prevăd că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii, precum și dispozițiile art. 21 din legea fundamentală privind liberul acces la justiție, se constată că în C. proc. pen. sunt reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 361/A din data de 13 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în Dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 361/A din data de 13 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2018.

Obligă contestatorul A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 313 RON rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului de Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 septembrie 2019.

Procesat de GGC - LM