Decizia nr. 2081/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 30.09.2015, sub nr. x/2015, urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei prin sentința civilă nr. 827/16.06.2015 pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Oficiul Patronal Județean Iași, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Centrul Național de Dezvoltare a învățământului Profesional și Tehnic, a solicitat: - obligarea pârâtului Ia plata sumei de 280.762,36 RON reprezentând datorii restante din cadrul proiectelor europene; - obligarea pârâtului la plata sumei de 20.179 RON reprezentând penalități și dobânzi achitate nejustificat de către reclamantă la bugetul de stat ca urmare a întârzierilor la plată rezultate din culpa pârâtului; - obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 419.412,013 RON cu titlu de penalități de întârziere, conform algoritmului de calcul aplicat de ANAF pentru creanțele bugetare din care direct la bugetul de stat 150.115 RON pentru OPJ Iași și 289.476,013 RON către reclamantă. La termenul din 26.10.2015, reclamantul a depus o cerere completatoare a acțiunii introductive formulate în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Centrul Național de Dezvoltare a învățământului Profesional și Tehnic. Prin încheierea din 26 octombrie 2015, Curtea de Apel, Iași, secția contencios administrativ și Fiscal a constatat că are calitatea de pârâtă în cauză și A., întrucât prin răspunsul la întâmpinare depus de către reclamanta Oficiul Patronal Județean Iași în fața Tribunalului Iași, aceasta a înțeles să își modifice cererea de chemare în judecată în termenul prevăzut de art. 204 C. proc. civ., în sensul că înțelege să cheme în judecată și această parte.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 38 din 29 februarie 2016, Curtea de Apel Iași - secția contencios administrativ și fiscal: - a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Oficiul Patronal Județean Iași cu privire la cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Centrul Național de Dezvoltare a învățământului Profesional și Tehnic, vizând proiectul ID POSDRU/80/2.5/55896 și, în consecință, a respins pentru lipsă calitate procesuală activă cererea formulată de reclamantul Oficiul Patronal Județean Iași, reprezentat prin președinte B., în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Centrul Național de Dezvoltare a învățământului Profesional și Tehnic vizând pretenții aferente proiectului 1D POSDRU/80/2.5/55896; - a admis excepția inadmisibilității acțiunii, cu privire la cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Centrul Național de Dezvoltare a învățământului Profesional și Tehnic, vizând proiectele ID POSDRU/108/2.3/G/80850 și ID POSDRU/60/2.1/S/41286 și, în consecință, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul Oficiul Patronal Județean Iași în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Centrul Național de Dezvoltare a învățământului Profesional și Tehnic, vizând pretenții aferente proiectelor ID POSDRU/108/2.3/G/80850 și ID POSDRU/60/2.1/S/41286; - a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași în ceea ce privește acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată în contradictoriu cu pârâta A. de pregătire și perfecționare profesională în domeniul construcțiilor și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul Oficiul Patronal Județean lași în contradictoriu cu pârâta A. de pregătire și perfecționare profesională în domeniul construcțiilor, în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul Oficiul Patronal Județean Iași a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul-reclamant susține că instanța în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesuale active, precum și excepția inadmisibilității acțiunii, iar în cauză nu a fost citată și ANAF, deși prin precizările la acțiune, depuse încă din 16.02.2015 în cadrul dosarului nr. x al Tribunalului Iași, a arătat că înțelege să cheme în judecată și această autoritate care a calculat accesorii pentru întârzierile la plată și refuză aplicarea O.U.G. nr. 50/2013 privind modul de abordare al acestei situații și pe de altă parte intimatul OICNDIPT nu emite documentele necesare pentru ca ANAF să poată debloca conturile. Se mai precizează că OICNDIPT a avut cunoștință de faptul că A. nu a achitat Oficiului Patronal Județean Iași cererile de rambursare corect, deoarece OPJ Iași a solicitat acestuia intervenția, și obligarea acestuia să respecte manualul beneficiarului, ghidul etc. Beneficiind de înțelegerea auditorilor OICNDIPT, A. finalizează proiectul, încheie contractul de finanțare încasând toți banii proiectului, inclusiv suma alocată OPJ Iași. La momentul în care A. a primit banii de prefinanțare de la bugetul alocat pentru proiect, estimat la 6.000.000 RON, nu a achitat nici o sumă OPJ Iași. Astfel, OICNDIPT a permis ca A. să încalce manualul beneficiarului, ghidul solicitantului pentru cererea de propunere de proiecte nr. 80, a permis ca A. să aibă restanță la cererea de prefinanțare, situație nepermisă pentru un proiect care a fost finanțat din fonduri comunitare. Se mai arată că în mod eronat instanța a reținut că A. era îndreptățită să subcontracteze în temeiul art. 10 din contract, deoarece Oficiul Patronal Județean lași, partener al beneficiarului nu are calitate procesuală activă în cereri vizând obligarea OI … CNDIPT și a Autorității de management POSDRU la efectuarea de plăți, cu titlu de cheltuieli eligibile efectuate în cadrul proiectului. Obligațiile CNDIPT OIPOSDRU vizează doar certificarea operațiunilor efectuate de beneficiar prin implementarea proiectului, a cererilor de prefinanțare, rambursare intermediară ori rambursare finală și a rapoartelor tehnico- financiare formulate de beneficiar . Decizie eronată, deoarece, la momentul validării cererilor de rambursare și/sau de plată analiza se efectuează pentru fiecare partener în parte și OPJ Iași nu era subcontractant al A., proiectul a fost aprobat pe baza acordului de parteneriat încheiat înaintea depunerii cererii de finanțare, pe baza expertizei OPJ Iași, care a co-participat cu cota de finanțare. Se mai susține că partenerii nu sunt echivalenți cu subantreprizele, aceștia sunt nominalizați și aprobați odată cu cererea de finanțare și au drepturi egale cu aplicatul beneficiar, după cum rezultă din toate directivele europene, din manualul beneficiarului și din ghidul programului. În ceea ce privește proiectele ID 80850 și ID 41286, recurentul consideră că eronat instanța a decis că este beneficiarul "Proiectului ID POSDRU/108/2.3/G/80850 Calificări moderne pe o piață transnațională a muncii", contractul de finanțare semnat având nr. 14012/14.12.2011 și că pretențiile sale decurgând din pretinsul refuz al pârâtului de a-i rezolva favorabil, în cadrul proiectului, cererea de plată nr. 4, nu pot fi valorificate prin acțiune directă în contencios administrativ. De asemenea, se mai susține că instanța de fond în mod greșit a reținut că recurentul a uzitat de calea contestației, ca procedură prealabilă instituită atât de O.U.G. nr. 66/2011, dar și de art. 7 din legea nr. 554/2004, dar nu a așteptat soluționarea acesteia-intervenită la data de 10.02.2015, promovând acțiunea în contencios administrativ la data de 22.01.2015. Recurentul mai arată că în mod greșit instanța, prin încheierea de ședință din 15.02.2016, în temeiul art. 204 C. proc. civ., a constatat decăderea din dreptul de a își modifica acțiunea, în privința chemării în judecată în calitate de pârât și a ANAF, deși a înțeles să cheme în judecată și ANAF-ul încă din data de 16.02.2015 în cadrul dosarului nr. x de la Tribunalul Iași. Apărările formulate în cauză Intimata A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției invocate cu privire la lipsa calității procesuale active a CNDIPT și a A., întrucât, cu privire la proiectul ID 55890, intimata este parte în raportul juridic de drept material dedus judecății, iar pe de altă parte acțiunea formulată are mai multe petite, urmărindu-se acele proiecte în care reclamanta are calitate de beneficiar-partener. Pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, întrucât, în calitate de beneficiar, și-a îndeplinit toate obligațiile față de partener. Or, nerespectarea de către partener a regulilor și condițiilor pentru validarea cheltuielilor și rambursarea acestora nu poate fi argument pertinent pentru susținerea acțiunii. De asemenea, Intimatul Organismul Intermediar Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura derulată în recurs În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 23 aprilie 2018, recursul a fost admis în principiu.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaților, Înalta Curte apreciază că recursul este întemeiat, doar în ceea ce privește respingerea acțiunii ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active și excepția necompetenței Din actele și lucrările dosarului rezultă că prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Oficiul Patronal Județean Iași și excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași și a respins acțiunea ca inadmisibilă, opinie neîmpărtășită și de instanța de control judiciar. Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Oficiul Patronal Județean Iași în privința cererii formulată în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic. În mod temeinic s-a constatat că în cadrul proiectului ID POSDRU/80/2.5/55896, acesta nu a avut calitatea de beneficiar, ci doar de partener la beneficiarului A. de pregătire și perfecționare profesională în domeniul construcțiilor Timișoara. De asemenea, instanța de control judiciar constată că instanța de fond în mod corect a reținut că în urma semnării contractului de finanțare nr. x între CNDIPT - OIPOSDRU și A., plățile cu titlu de finanțare nerambursabilă fiind efectuate către beneficiar, iar nu către partenerii cu care aceasta din urmă era îndreptățită să subcontracteze în temeiul art. 10 din contract, recurentul Oficiul Patronal Județean Iași, partener al beneficiarului proiectului, nu are calitate procesuală activă în cereri vizând obligarea Organismului Intermediar POSDRU și a Autorității de management POSDRU la efectuarea de plăți, cu titlu de cheltuieli eligibile efectuate în cadrul proiectului. Obligațiile CNDIPT-OIPOSDRU vizează doar clarificarea operațiunilor efectuate de beneficiar pentru implementarea proiectului, a cererilor de prefinanțare, rambursare intermediară ori rambursare finală și a rapoartelor tehnico-financiare formulate de beneficiar. În ceea ce privește declinarea competenței de soluționare a acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâta A. de pregătire și perfecționare profesională în domeniul construcțiilor Timișoara, Înalta Curte constată că recurentul își fundamentează pretențiile în contradictoriu cu A. de pregătire și perfecționare profesională în domeniul construcțiilor Timișoara pe împrejurarea că A., în calitate de beneficiar al proiectului ID POSDRU/80/2.5/55896 și semnatară a contractului de finanțare nerambursabilă nr. E 5971/20.07.2010 încheiat cu CNDIPT - OIPOSDRU care nu a acționat cu bună-credință față de partenerul său. Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială revenind tribunalului, ca instanță de contencios administrativ, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond. În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii Înalta Curte reține că soluția de inadmisibilitate a acțiunii promovate în cauză a fost întemeiată pe constatarea că, în speță, erau aplicabile prevederile atât din O.U.G. nr. 66/2011 în ceea ce privește procedura contestației ca procedură prealabilă cât și dispozițiile generale ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, care, prin art. 7 alin. (1), condiționează sesizarea instanței de îndeplinirea procedurii prealabile administrative. Inadmisibilitatea constatată prin dispozitivul sentinței a fost justificată/motivată de instanță cu argumente vizând momentul formulării cererii de chemare în judecată, reținându-se că aceasta ar fi fost introdusă/promovată în cauză mai înainte ca autoritatea emitentă a actului administrativ să fi soluționat plângerea prealabilă formulată împotriva acestuia. Rezultă că prima instanța nu a făcut distincție între prematuritatea și inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, doctrina și jurisprudența în materie deosebind între cele două tipuri de soluții, prematuritatea referindu-se la formularea acțiunii înainte de soluționarea plângerii prealabile, când nu s-a născut încă dreptul material la acțiune, iar inadmisibilitatea intervenind ca o sancțiune pentru neîndeplinirea unei condiții de exercițiu a acțiunii, în situația în care nu a avut loc sesizarea autorității publice emitente. În speță, din întreaga argumentație a instanței rezultă în mod evident că soluția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată a fost pronunțată, nu pentru neîndeplinirea/lipsa plângerii prealabile administrative, ci ca urmare a sesizării instanței mai înainte ca autoritatea emitentă a actului administrativ să fi soluționat contestația formulată care a intervenit ulterior la data de 10.02.2015 (CNDIPT OI/2468). Spre deosebire de prima instanța, Înalta Curte arătă că, în accepțiunea textelor de lege enunțate, necesar și obligatoriu pentru sesizarea instanței este numai îndeplinirea procedurii prealabile administrative, nicidecum finalizarea acesteia printr-o decizie de admitere sau respingere a contestației/plângerii prealabile, în condițiile în care ceea ce se supune controlului de legalitate și cenzurii instanței de judecata este actul administrativ în sine, nu răspunsul autorității emitente în procedura plângerii prealabile. Înalta Curte constată că în mod greșit s-a procedat la respingerea acțiunii recurentului-reclamant fără o examinare pe fond a litigiului, cererea de chemare în judecată promovată în cauză nefiind inadmisibilă din perspectiva rolului activ al judecătorului care trebuia să analizeze valoarea probatorie a notificărilor, somațiilor și expertizei de reevaluare și semnificația demersurilor întreprinse de reclamant. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt întemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu art. 496 C. proc. civ.. recursul se va admite, sentința atacată se va casa și se va trimite spre rejudecare la aceeași instanță. Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va avea în vedere toate susținerile și apărările părților, urmând să analizeze acțiunea reclamantului în raport de situația factuală existentă în cauză și în raport de probele ce vor fi administrate. 1. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, menținând dispozițiile sentinței în ceea ce privește soluțiile date excepțiilor lipsei calității procesuale active și necompetenței materiale a Curții de Apel Iași.