ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2077/2018

Asupra cauzei de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat anularea în tot a Hotărârii M nr. 94/28.05.2015 emisă de Consiliul de Mediere, hotărâre ce are ca obiect aplicarea unei amenzi disciplinare în sumă de 500 RON.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 173/CA/2015 - PI din 23 noiembrie 2015, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A. și, în consecință, a anulat Hotărârea M nr. 94/28.05.2015 emisă de Consiliul de Mediere și a obligat pârâtul la plata, către reclamant, a sumei de 500 de RON cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 173/CA/2015 - PI din 23 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâtul Consiliul de Mediere, solicitând casarea acesteia și menținerea Hotărârii M nr. 94/28.05.2015, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Instanța de fond a reținut ca nu sunt aplicabile dispozițiile art. 38 lit. e) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, referitoare la săvârșirea de către dl. mediator A. a faptelor ce au adus atingere probității profesionale. Apreciază ca opinia instanței este eronata întrucât, prin demersurile pe care acesta le-a făcut, asa cum se poate observa din probatoriul administrat in prezenta cauza, dl. mediator A. a încalcat în totalitate cele mai importante principii ale medierii, având o atitudine opusă profesionalismului de care ar trebui sa dea dovada un membru al Corpului Profesional al Mediatorilor din România.

În mod greșit s-a făcut aplicarea prevederile art. 3.3. din Codul de etica și deontologie profesionala a profesiei de mediator întrucât Dl. mediator A. a incalcat cu buna știința principiul imparțialității, neutralității și autodeterminării părtilor.

Instanța de fond in mod greșit a apreciat ca acest principiu a fost respectat de către dl. A., date fiind demersurile acestuia de contactare in repetate rânduri a unei singure parti implicate in conflict, nefiind vorba de o promovare a serviciilor de mediere, asa cum este prevăzuta in regulile de publicitate ce trebuie respectate de către mediatori, ci fiind vorba exclusiv de o incercare de obținere cu orice preț a unei ședințe de mediere, in scopul obținerii unui onorariu.

Dl. A. nu este la prima abatere disciplinara, acesta figurând cu cercetări discplinare anterioare în evidentele Consiliului de mediere. Mai mult decât atât, la data formulării prezentului recurs, Consiliul de mediere a fost sesizat referitor la conduita necorespunzatoare pe care dl. A. a avut-o și încă o are în relația cu Judecătoria Satu-Mare.

Solicită casarea hotărârii nr. 173/23.11.2015 pronunțata de Curtea de Apel Oradea și menținerea Hotărârii M nr. 94/28.05.2015 emisa de Consiliul de mediere, referitoare la sancționarea mediatorului autorizat A. ca temeinica și legala.

1.4. Apărarea formulată în cauză

Intimatul a formulat întâmpinare în care a apreciat că motivele de nelegalitate invocate de cealaltă parte sunt neîntemeiate, acestea neputând conduce la reformarea hotărârii atacate, instanța de fond dând o corectă dezlegare pricinii deduse judecății.

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 29 ianuarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 26 martie 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din Codul de procedură civilă, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.2. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de partea pârâtă, subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului reclamant, Înalta Curte apreciază că recursul nu sunt fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Starea de fapt dedusă judecății vizează următoarele:

Prin plângerea formulată de către petenta S.C. B. S.R.L. prin administrator C., împotriva mediatorului A., înregistrată la Consiliul de mediere sub nr. x/2015, a fost sesizat Consiliul de mediere cu privire la faptul că mediatorul a avut inițiativa demarării unei proceduri de mediere contactând reprezentanții societății, urmare a identificării existenței unui litigiu în programul instanțelor - ECRIS.

Comisia de cercetare disciplinară a reținut că, în pofida comunicării refuzului SC. B. S.R.L. de a încerca soluționarea litigiului prin mediere, comunicat de către avocatul societății, aspect confirmat și de către mediatorul A., acesta l-a recontactat pe administratorul SC. B. S.R.L., mediatorul având o atitudine considerată de comisie ca fiind necorespunzătoare din punct de vedere profesional, prin insistența în a-și oferi serviciile, închiderea telefonului avocatei.

Astfel, prin Hotărârea M nr. 94/28.05.2015 emisă de pârâtul Consiliul de Mediere, reclamantul A. a fost sancționat disciplinar cu amenda de 500 RON, conform art. 39 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, coroborat cu art. 52

17

alin. (2) lit. n) din Regulamentul de organizare și funcționare a consiliului de mediere, constatându-se faptul că acesta a adus atingere probității și imaginii profesiei de mediator, fiind încălcate, astfel, prevederile art. 38 lit. e) din Legea nr. 192/2006, ale art. 52

17

alin. (1) lit. e) din Regulamentul de organizare și funcționare a consiliului de mediere și dispozițiile art. 3 din Codul de etică și deontologie profesională a mediatorilor.

Problema ce se impune a fi lămurită în cauză este legată de calificarea, din punct de vedere al eticii și deontologiei profesionale, a conduitei reclamantului intimat, în exercitarea statutului de mediator, sub aspectul respectării principiilor neutralității, imparțialității și autodeterminării.

Textele de lege incidente în cauză, așa cum au fost reținute și de către instanța de fond, sunt:

- art. 1 alin. (1) din Legea nr. 192/2006: "medierea reprezintă o modalitate de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terțe persoane specializate în calitatea de mediator, în condiții de neutralitate, imparțialitate, confidențialitate și având liberul consimțământ al părților"

- art. 2 pct. 2.1 din Codul de etică și deontologie profesională a mediatorilor:

"mediatorul are obligația de a se asigura că părțile au recurs la procedura de mediere în mod voluntar, în cunoștință de cauză și fără a fi constrânse".

- art. 38 lit. e) din Legea nr. 192/2006 și art. 52

17

alin. (1) lit. e) din Regulamentul de organizare și funcționare a consiliului de mediere: "răspunderea disciplinară a mediatorilor intervine pentru următoarele abateri: "- săvârșirea altor fapte care aduc atingere probității profesionale."

- art. 3.3 din Codul de etică și deontologie profesională a mediatorilor: "Mediatorul este autorizat să informeze publicul despre serviciile pe care le oferă, cu condiția ca informația să fie fidelă și veridică, cu respectarea secretului profesional, a altor principii esențiale ale profesiei și a regulilor de publicitate stabilite prin norme aplicabile profesiei. Mediatorul va evita să facă mențiuni care sa aducă atingere intereselor altor practicieni în mediere."

- art. 54 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Consiliului de mediere: "Prin probitate profesională se înțelege respectarea obligațiilor profesionale din conținutul Legii, al prezentului regulament, al Codului de etică și deontologie profesională a mediatorilor autorizați și al hotărârilor Consiliului. "

- pct. 1.1 alin. (3) din Codul de etică și deontologie profesională a mediatorilor: "Probitatea profesională reprezintă respectarea tuturor normelor deontologice și de organizare și funcționare ale profesiei stabilite prin lege, regulamentul de organizare și funcționare, prezentul cod și prin hotărâri ale Consiliului de mediere,

Instanța de fond a reținut că, faptul că reclamantul mediator a avut inițiativa de a contacta o parte dintr-un litigiu public, care era deja oficializat și se preta la mediere și de a încerca să îi arate, prin informare gratuită, chiar și telefonică, că există și alte posibilități de soluționare a litigiului, nu constituie o atingere a probității profesiei de mediator, în sensul art. 38 lit. e) din Legea nr. 192/2006 și ale art. 52

17

alin. (1) lit. e) din Regulamentul de organizare și funcționare a consiliului de mediere, deoarece recurgerea la procedura medierii aparține exclusiv părților aflate în conflict iar, mai mult, reclamantul, în anul 2012, a fost mediator, într-un alt litigiu în care a fost implicată aceeași S.C. B. S.R.L., mediere încheiată cu succes, probă depusă la dosarul comisiei de disciplină.

De asemenea, art. 3.3. din Codul de etică și deontologie profesională a mediatorilor autorizează mediatorul să informeze publicul despre serviciile pe care le oferă, cu respectarea unor principii esențiale ale profesiei, ceea ce reclamantul a făcut, din probele dosarului nerezultând că prin cele 3 discuții telefonice cu privire la activitatea de mediere (două cu administratorul societății și una cu avocatul acestei societăți) ar fi săvârșit fapte care ar fi adus atingere probității profesionale, neexistând vreo dispoziție legală care să interzică unui mediator să își promoveze serviciile, bineînțeles cu respectarea principiilor de bază ale medierii, respectiv ale neutralității și imparțialității.

Înalta Curte achiesează la aceste concluzii, apreciind, la rândul ei, că reclamantul intimat, în calitate de mediator, a dat dovadă de rol activ iar demersurile efectuate vin în sprijinul celor care ar putea avea nevoie de serviciile de mediator.

Principiul autodeterminării părților se referă la procedura de mediere efectivă, nu la cea de informare a părților cu privire la mediere. Părțile nu au fost obligate în nici un fel urmare a demersurilor întreprinse de către reclamant, ele având libertatea să accepte sau să refuze medierea.

Faptul că reclamantul intimat a avut inițiativa unui apel telefonic, invitând partea la o discuție de informare gratuită și care nu impune nici o obligație sau constrângere, iar ulterior persoana invitată nu a dat curs invitației, având completă libertate să decidă în acest fel, nu a avut ca efect încălcarea principiul imparțialității. Mai mult, informațiile deținute de către mediator erau publice, litigiul era oficializat - dosar fond și exista un precedent finalizat cu succes, așa cum rezultă din procesul-verbal de închidere a medierii, încheiat la 24.05.2012 - dosar fond.

Corect sesizează intimatul că, prin demersurile sale, nu a făcut decât să utilizeze instrumentele pe care Codul de etică și deontologie profesională i le pune la dispoziție, fără să încalce în nici un fel drepturile părților.

Cu privire la alte abateri disciplinare, ele nu fac obiectul prezentei judecăți și nu pot fi primite ca elemente de circumstanțiere a conduitei reclamantului intimat. De altfel, sub acest aspect, actele dosarului evidențiază că, în opinia corpului magistraților Judecătoriei Satu-Mare, reclamantul intimat a dat dovadă, în acordurile de mediere întocmite, de mult profesionalism - dosar fond. Aceeași probitate profesioanala a reclamantului transpare din caracterizările făcute de membri ai Barourilor Satu-Mare și Sălaj - dosar fond respectiv de persoane care, apelând la serviciile acestuia, au reușit să ajungă la înțelegeri asupra unor chestiuni litigioase - dosar fond.

2.3. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. x, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul de Mediere împotriva Sentinței nr. 173/CA/2015 din 23 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul de Mediere împotriva sentinței nr. 173/CA/2015 din 23 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2018.