ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1562/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 07.08.2015, reclamanta A. - BIROU DE MEDIATOR a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL DE MEDIERE, ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea Hotărârii M nr. 162/18.07.2015 a Consiliului de Mediere.

Soluția primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3341 din 14 decembrie 2015 a admis cererea formulată de reclamanta A. - BIROU DE MEDIATOR în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL DE MEDIERE, și a dispus anularea Hotărârii nr. 162/18.07.2015 emisă de Consiliul de Mediere.

Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței nr. 3341 din 14 decembrie 2015 Consiliul de Mediere a declarat recurs fiind întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În opinia recurentului, instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 38 lit. e din Legea nr. 192/2006, referitoare la săvârșirea de către intimate-reclamantă A. a faptelor pentru care a fost sancționată conform Hotărârii nr. 162/18.07.2015.

În motivarea hotărârii, instanța de fond în mod eronat a omis prevederile art. 38 lit. e din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, conform căreia răspunderea disciplinară a mediatorului intervine și pentru săvârșirea altor fapte care aduc atingere probității profesionale.

Se mai susține că instanța de fond în mod eronat a apreciat că la sancționarea intimatei-reclamante nu au fost întrunite elementele constitutive ale vreunei abateri disciplinare prevăzute la art. 38 din Legea nr. 192/2006. Totodată precizează recurentul că instanța de fond nu a ținut cont că prevederile art. 38 din Legea nr. 192/2006 sunt reluate și detaliate în mod concret în normele de răspundere disciplinară prevăzute în Regulamentul de Organizare și Funcționare al Consiliului de Mediere, respective art. 52

17

și următoarele.

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 decembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 22 februarie 2018, Completul de filtru, constatând că recursul îndeplinește cerințele de admisibilitate, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Prin Hotărârea M nr. 162/18.07.2015 adoptată de Consiliul de mediere s-a dispus aprobarea propunerii Comisiei de disciplină constituită prin Hotărârea M nr. 86/28.05.2012 de sancționare disciplinară a intimatei-reclamante A. cu amendă în cuantum de 500 RON în baza art. 39 alin. (1) lit. b din Legea nr. 192/2006, coroborat cu art. 52

17

din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului de mediere.

Prin Hotărârea nr. 162/18.07.2015 adoptată de Consiliul de mediere s-a reținut că intimate-reclamantă A. a încheiat documente specifice procedurii de mediere, respectiv cerere de mediere, contract de premediere, contract de mediere cu doamna B. pentru fiul acesteia C., fără a avea o împuternicire în acest sens.

Potrivit 38 din Legea nr. 192 din 16 mai 2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, răspunderea disciplinară a mediatorului intervine pentru următoarele abateri: încălcarea obligației de confidențialitate, imparțialitate și neutralitate; refuzul de a răspunde cererilor formulate de autoritățile judiciare, în cazurile prevăzute de lege; refuzul de a restitui înscrisurile încredințate de părțile aflate în conflict; reprezentarea sau asistarea uneia dintre părți într-o procedură judiciară sau arbitrală având ca obiect conflictul supus medierii.

Răspunderea disciplinară a mediatorului intervine pentru săvârșirea uneia din abaterile prevăzute de art. 38 din Legea nr. 192 din 16 mai 2006. În speța de față, din cuprinsul Hotărârii nr. 162/18.07.2015 adoptată de Consiliul de mediere nu rezultă care este abaterea disciplinară prevăzută de art. 38 din Legea nr. 192 din 16 mai 2006 care a fost săvârșită de către intimata-reclamantă și pentru care s-a dispus sancționarea acesteia cu amendă în cuantum de 500 RON.

Din cuprinsul Hotărârii nr. 162/18.07.201 adoptată de Consiliul de mediere rezultă că intimata-reclamantă A. a încălcat și prevederile art. 29 alin. (1) și art. 47 alin. (2) din Legea nr. 192 din 16 mai 2006, coroborate cu prevederile art. 52

5

alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului de mediere.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 192 din 16 mai 2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator: mediatorul are obligația să dea orice explicații părților cu privire la activitatea de mediere, pentru ca acestea să înțeleagă scopul, limitele și efectele medierii, în special asupra raporturilor ce constituie obiectul conflictului.

Potrivit art. 47 alin. (2) din Legea nr. 192 din 16 mai 2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, părțile aflate în conflict pot da procură specială unei alte persoane, în condițiile legii, pentru a încheia contractul de mediere.

Potrivit art. 52

5

alin. (1) din Hotărârea nr. 5 din 13 mai 2007 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului de mediere, mediatorul are obligația să informeze părțile și să dea orice explicații lămuritoare cu privire la activitatea de mediere, procedura de mediere, scopul, limitele și efectele medierii.

Din economia dispozițiilor legale anterior menționate rezultă că, răspunderea disciplinară a intimatei-reclamante nu poate fi antrenată pentru nerespectarea de către aceasta a prevederilor art. 29 alin. (1), art. 47 alin. (2) din Legea nr. 192 din 16 mai 2006 și art. 52

5

alin. (1) din Hotărârea nr. 5 din 13 mai 2007, întrucât nerespectarea acestor dispoziții legale nu întrunește elementele constitutive ale unei abateri disciplinare prevăzută de art. 38 din Legea nr. 192 din 16 mai 2006.

Pe de altă parte, răspunderea disciplinară a intimate-reclamante nu poate fi atrasă în baza prevederilor art. 52

17

alin. (1) lit. n și alin. (2) din Hotărârea Nr. 5 din 13 mai 2007 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului de mediere, potrivit cărora răspunderea disciplinară a mediatorilor intervine pentru săvârșirea altor fapte care aduc atingere probității profesionale.

În virtutea principiului ierarhiei actelor normative reglementat de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 24 din 27 martie 2000, corect instanța de fond a aplicat cu prioritate prevederile art. 38 din Legea nr. 192 din 16 mai 2006 act normativ cu forță juridică superioară, lăsând neaplicate prevederile art. 52

17

alin. (1) lit. n și alin. (2) din Hotărârea nr. 5 din 13 mai 2007, întrucât acestea modifică și adaugă la legea în executarea căreia au fost adoptate.

Chiar și în ipoteza în care s-ar fi reținut că prevederile art. 52

17

alin. (1) lit. n și alin. (2) din Hotărârea nr. 5 din 13 mai 2007 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului sunt în concordanță cu prevederile art. 38 din Legea Nr. 192 din 16 mai 2006, corect a apreciat instanța de fond că Hotărârea nr. 162/18.07.2015 adoptată de Consiliul de mediere este nelegală, întrucât din conținutul acesteia nu rezultă care este prevederea legală cuprinsă în Codul de etică și deontologie profesională al mediatorilor, prevăzut la art. 52

12

lit. b din Legea nr. 192 din 16 mai 2006, care a fost încălcată de către intimata-reclamantă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Consiliul de Mediere împotriva sentinței nr. 3341 din 14 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 aprilie 2018.