ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2008/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 9 septembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul de Mediere, plângere împotriva Hotărârii nr. 103 din 28 mai 2015, emisă de Consiliul de Mediere prin care s-a dispus sancționarea sa cu suma de 500 de RON conform art. 39 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 192/2006, coroborat cu art. 52

17

alin. (2) lit. n) din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Consiliului de Mediere, solicitând anularea acesteia.

Prin Sentința nr. 213 din 28 ianuarie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul de Mediere, a anulat Hotărârea nr. 103 din 28 mai 2015 a Consiliului de Mediere, a respins ca neîntemeiată solicitarea referitoare la acordarea despăgubirilor pentru daune morale.

Împotriva sentinței nr. 213 din 28 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs pârâtul Consiliul de Mediere.

Recurentul-pârât invocă motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și susține că instanța de fond a reținut greșit că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 52

17

alin. (1) lit. e) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului de Mediere, referitor la săvârșirea de către intimatul-reclamant a faptelor ce au adus atingere probității profesionale, față de împrejurarea abrogării textului, la 28 mai 2015.

Se arată că în data de 25 aprilie 2015, prin Hotărârea nr. 24, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 293 din 29 aprilie 2015, s-a abrogat art. 56

16

și nu art. 52

17

, cum în mod eronat a reținut prima instanță.

Recurentul-pârât critică și motivarea hotărârii instanței de fond în raport cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Constituția României și art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, susținând respectarea dreptului la libertatea de exprimare, care nu este un drept absolut.

Pentru a se preveni arbitrariul, opinează recurentul-pârât, sunt prevăzute anumite limite ale exercițiului libertății de exprimare sau de informare, limite ce decurg din necesara asumare a unei responsabilități pentru orice activitate care ar avea potențial de a aduce atingere drepturilor celorlalți.

Depășirea acestor limite poate conduce la angajarea răspunderii disciplinare, civile ori chiar penale, or este evident că intimatul-reclamant a prejudiciat drepturile mediatorului care a sesizat Consiliul de Mediere.

O ultimă critică are în vedere invocarea greșită de către prima instanță a dispozițiilor art. 10 din Constituția României ce nu are legătură cu speța analizată.

II. Soluția instanței de recurs

Analiza motivelor de casare.

Recursul este nefondat.

Prin Hotărârea nr. 103 din 28 mai 2015, Consiliul de Mediere a constatat că intimatul-pârât a încălcat prevederile art. 38 lit. e) din Legea nr. 192/2006, modificată și completată privind medierea și organizarea profesiei de mediator coroborat cu art. 52

17

alin. (1) lit. e) din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Consiliului de Mediere și prevederile art. 3.2 și art. 4.1. din Codul de etică și deontologie profesională a mediatorilor, prin conduita sa și în contextul creat de către aceasta, aducând atingere probității și imaginii profesiei de mediator prin susținerile făcute în cadrul rețelei de socializare B., dovedite de către documentul depus în susținerea plângerii formulate de către C.

Intimatul-pârât a fost sancționat cu amendă în cuantum de 500 RON, conform art. 39 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 192/2006 coroborat cu art. 52

17

alin. (2) lit. n) din Regulament.

Potrivit art. 38 lit. e) din Legea nr. 192/2006, modificată și completată, constituie abatere disciplinară "săvârșirea altor fapte care aduc atingere probității profesionale".

Prin Regulamentul de Organizare și Funcționare a Consiliului de Mediere aprobat prin Hotărârea nr. 5/2007 modificată și completată, emis în baza Legii nr. 192/2006, la art. 52

17

alin. (1) lit. e) este consemnată abaterea disciplinară a mediatorilor pentru "săvârșirea altor fapte care aduc atingere probității profesionale".

Prin Hotărârea nr. 24/2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 293 din 29 aprilie 2015, prin care s-a modificat și completat Regulamentul de Organizare și Funcționare a Consiliului de Mediere, a fost într-adevăr abrogat art. 52

16

și nu art. 52

17

, care nu a suferit nicio modificare/completare.

Înalta Curte constată astfel că se confirmă critica susținută prin motivele de recurs, însă aceasta nu conduce la reformarea hotărârii primei instanțe, din acest punct de vedere.

Prima instanță, reținând în mod greșit abrogarea disp. art. 52

17

din Regulament, a analizat cauza din perspectiva disp. art. 38 lit. e) din Legea nr. 192/2006 modificată și completată privind medierea și organizarea profesiei de mediator.

Avându-se în vedere că cele două prevederi sunt identice, iar art. 52

17

din Regulament preia în realitate dispozițiile legii, Înalta Curte apreciază că eroarea instanței de fond nu produce niciun efect asupra legalității hotărârii pronunțate, motivul invocat nefiind astfel întrunit.

Cu privire la cea de-a doua critică ce are în vedere aplicarea greșită a disp. art. 10 din Convenția europeană a Drepturilor Omului și art. 30 din Constituția României, se constată că prima instanță a reținut că posibilitatea exprimării opiniilor este esențială într-o societate democratică, iar sancționarea reclamantului nu a fost necesară și nici proporțională pentru atingerea scopului declarat de pârât.

Pentru a ajunge la această concluzie, judecătorul fondului a avut în vedere, a analizat și a aplicat dispozițiile legale sus-menționate, care au în vedere libertatea de exprimare și limitările acesteia.

Astfel, dreptul la libera exprimare a gândurilor, opiniilor, credințelor, prin orice mod este garantat, atât de Convenție, cât și de Constituția României.

Limitarea acestui drept intervine numai în anumite situații și numai pentru măsuri necesare într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.

Recurentul-pârât consideră că în cauză sunt îndeplinite prevederile art. 30 alin. (6) din Constituția României, conform cărora libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine, precizând că drepturile mediatorului care a sesizat Consiliul de Mediere au fost prejudiciate prin postarea de pe B. a reclamantului.

Recurentul-pârât nu arată în concret modul în care a fost prejudiciat mediatorul care a formulat sesizarea, însă instanța de fond a arătat în mod categoric, că reclamantul a exprimat doar opinii critice referitoare la modul în care se desfășurau alegerile pentru Consiliu și la comportamentul candidaților la acele alegeri.

Din conținutul înscrisului aflat la dosarul de fond postat pe B. de către reclamant, și intitulat "Despre candidați și războiul acestora...", se constată că numele doamnei C. nu este nominalizat, iar comentariul este o critică asupra modului în care se face campanie pentru alegerile din Consiliul de Mediere.

De altfel, pornind de la plângerea făcută de dna mediator C., prin hotărârea administrativă atacată, s-a reținut și încălcarea disp. art. 3.2 și 4.1. din Codul de etică și deontologie profesională a mediatorilor, în vigoare în anul 2015.

Art. 3.2. are în vedere abținerea de la orice acțiuni contrare imparțialității independenței și onoarei profesiei, susceptibile să aducă știrbire demnității acesteia, adică probității profesionale.

Art. 4.1. arată că practicienii în mediere își datorează amabilitate și respect reciproc, nefiind permise vulgaritatea și manifestările necuviincioase. Ei trebuie să se abțină de la orice atitudine jignitoare ori imputări rău-voitoare și în general să se abțină de la orice acțiune susceptibilă de a aduce daune altor colegi mediatori.

Comportamentul care aduce atingere probității profesionale presupune ca acesta să fie contrar legii, lipsit de tact sau bună-cuviință.

Criticarea unor manifestări observate de reclamant cu ocazia alegerilor din cadrul Consiliului de Mediere nu poate conduce la atingerea probității profesiei, deoarece acestea nu au legătură cu executarea în sine a profesiei de mediator.

Orice persoană are libertatea consfințită de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 30 din Constituția României să își exprime opiniile/părerile, chiar dacă acestea reprezintă o critică, iar limitările acesteia sunt strict reglementate de lege.

În situația în care afirmațiile făcute aduc prejudicii/daune altor colegi, acestea trebuie probate, deoarece exprimarea unei opinii, în sine, nu poate reprezenta abatere disciplinară, cum în mod corect a reținut și prima instanță.

În fine, ultima critică ce vizează aplicarea greșită a disp. art. 10 din Constituția României, se apreciază că invocarea textului indicat reprezintă numai o eroare de tehnoredactare ce nu produce consecințele juridice arătate de recurentul-pârât, având în vedere că în cuprinsul considerentelor hotărârii, judecătorul fondului a analizat disp. art. 30 din Constituția României.

Față de acestea, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de Consiliul de Mediere împotriva Sentinței nr. 213 din 28 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 aprilie 2019.

GGC - CP