ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2030/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate Prin cererea înregistrată, inițial, la data de 07.10.2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Buzău, anularea Hotărârilor Consiliului Baroului Buzău din data de 01.07.2015, pentru adoptarea unei interdicții mai aspre decât cea stipulată prin art. 71 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, și din data de 31.08.2015, care modifică Regulamentul pentru organizarea alegerilor organelor de conducere ale Baroului Buzău.

Prin sentința civilă nr. 1960 din 26 mai 2017, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal. Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 6726 din 9 noiembrie 2017, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău - secția de contencios administrativ și fiscal. A reținut instanța că reclamantul solicită anularea unor Hotărâri emise de Consiliul Baroului Buzău, autoritate care își are sediul în Buzău, și că, de asemenea, reclamantul are domiciliul în Buzău.

2. Hotărârea celei de-a doua instanțe Tribunalul Buzău, secția II-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 250 din 15 martie 2018 (astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din camera de consiliu de la 23 aprilie 2018), a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal. A apreciat instanța că, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului și că, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul.

Astfel, reclamantul a ales să sesizeze, din punct de vedere teritorial, instanța de contencios administrativ de la sediul pârâtei Uniunea Națională a Barourilor din România, a cărei calitate procesuală pasivă nu a fost contestată în cauză. Constatând ivit conflict negativ de competență, instanța a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia. 3. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență Înalta Curte constată că, prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul A. a solicitat anularea Hotărârilor Consiliului Baroului Buzău din data de 01.07.2015, pentru adoptarea unei interdicții mai aspre decât cea stipulată prin art. 71 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, și din data de 31.08.2015, care modifică Regulamentul pentru organizarea alegerilor organelor de conducere ale Baroului Buzău.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. De asemenea, conform art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar, potrivit art. 111 C. proc. civ., cererile îndreptate împotriva autorităților locale pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului. După cum rezultă din petitul acțiunii, reclamantul solicită anularea unor hotărâri emise de Consiliul Baroului Buzău. Nu a contestat vreun act emis de Uniunea Națională a Barourilor din România și nu a formulat vreo pretenție concretă în contradictoriu cu această instituție.

Potrivit art. 129 C. proc. civ., necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. De asemenea, art. 112 C. proc. civ., dacă un pârât a fost chemat în judecată numai în scopul sesizării instanței competente pentru el, oricare dintre pârâți poate invoca necompetența la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. De altfel, în fața primei instanțe sesizate, Curtea de Apel București, prin întâmpinarea formulată de Baroul Buzău, a fost contestată calitatea procesuală pasivă a Uniunii Naționale a Barourilor din România, invocându-se excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, pe motiv că litigiul privește numai acte emise de Baroul Buzău.

Astfel, având în vedere obiectul acțiunii, astfel cum a fost formulată de reclamant, și în raport cu dispozițiile legale anterior citate, competența de soluționare a cauzei aparține instanței de la sediul pârâtului ale cărui acte sunt contestate, Baroul Buzău, sau de la domiciliul reclamantului, tot din Buzău. 4. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Buzău, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Buzău în favoarea Tribunalului Buzău, secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 mai 2018.