ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1725/2020

Ședința publică din data de 26 martie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, disjunsă din dosarul nr. x/2019 la termenul de judecată din 01.10.2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, obligarea acestuia la anularea ordinului emis de pârât privind nivelul salariului de bază, determinarea salariului de bază potrivit funcției deținute și legislației în vigoare, plata diferențelor dintre cuantumul legal cuvenit al venitului salarial lunar și cuantumul venitului salarial lunar stabilit eronat, începând cu 01.01.2019 până la intervenirea unei cauze legale de stingere sau de modificare a obligației sau emitere a unor alte ordine de către pârâtă prin care să se implementeze soluția stabilită de instanță, plata dobânzii legale pentru sumele neachitate, indexarea sumelor cu rata inflației, plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 6176/01.10.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocată din oficiu și a declinat competența în favoarea Tribunalului Buzău, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul București a reținut ca incidente dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 coroborate cu cele ale art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care stabilesc competența teritorială exclusivă a instanței de la domiciliul persoanei fizice reclamante.

S-a arătat că reclamanta domiciliază în județul Buzău, așadar în raza de competență a Tribunalului Buzău.

2.2. Hotărârea Tribunalului Buzău, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 101 din data de 20.02.2020, Tribunalul Buzău, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale; a declinat competența de soluționare cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu orice judecată a cauzei conform art. 134 din C. proc. civ. și a înaintat dosarul ÎCCJ în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, din punct de vedere procesual, dispozițiile art. 10 alin. (3) trebuie interpretate în sensul că prin domiciliu se înțelege acela pe care o persoană și l-a stabilit în fapt, în localitatea în care trăiește, deoarece scopul dispozițiilor legale referitoare la domiciliu este, așa cum rezultă din dispozițiile art. 153 și urm. C. proc. civ., acela ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, pentru a da eficiență dreptului lor la apărare.

Astfel cum rezultă din procesul-verbal aflat la fila x, în urma verificărilor efectuate în baza de date D.E.P.A.B.D., reclamanta A. are domiciliul în mun. București.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței teritoriale de soluționare a cauzei.

Reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, obligarea acestuia la anularea ordinului emis de pârât privind nivelul salariului de bază, determinarea salariului de bază potrivit funcției deținute și legislației în vigoare, plata diferențelor dintre cuantumul legal cuvenit al venitului salarial lunar și cuantumul venitului salarial lunar stabilit eronat, începând cu 01.01.2019 până la intervenirea unei cauze legale de stingere sau de modificare a obligației sau emitere a unor alte ordine de către pârâtă prin care să se implementeze soluția stabilită de instanță, plata dobânzii legale pentru sumele neachitate, indexarea sumelor cu rata inflației, plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta este funcționar public în cadrul Ministerului Finanțelor Publice.

Conform art. 109 din Legea nr. 188/1999, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."

Cererea de chemare în judecată fiind înregistrată la data de 15.04.2019, se va avea în vedere că la data de 02.08.2018 a intrat în vigoare Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, care a modificat art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004; potrivit noii forme a textului de lege în discuție, "reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său".

Potrivit verificărilor efectuate în baza de date DEPABD, aflate la dosarul Tribunalului Buzău, reclamanta are domiciliul la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 15.04.2019, în mun. Buzău, astfel că, în cauză, competența de soluționare aparține Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice în favoarea Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2020.