ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1743/2020

Ședința publică din data de 2 aprilie 2020

Circumstanțele cauzei

Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției Române și Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane, să se constate că nu i se calculează drepturile salariale în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1/2017, să se constate caracterul ilicit și discriminatoriu al conduitei pârâților care au calculat pentru lunile februarie, martie, aprilie 2017 și au achitat salariul de funcție brut la valoarea de 543 RON, sub valoarea de 1450 RON stabilită pe de o parte ca salariu de bază minim brut garantat pe economie prin H.G. nr. 1/2017 și, pe de altă parte, stabilită ca salariu minim brut pentru un muncitor necalificat din învățământ și fără vechime în muncă, prin art. 1 din O.U.G. nr. 17/2017, obligarea pârâților să achite drepturile salariale calculate la valoarea de 1450 RON la care să se adauge sporurile și adaosurile prevăzute de lege, începând cu data acțiunii și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin sentința civilă nr. 6536/09.10.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea Tribunalului Buzău, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul București a reținut ca incidente dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 coroborate cu cele ale art. 10 alin. (3) și (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care stabilesc competența teritorială exclusivă a instanței de la domiciliul persoanei fizice reclamante.

S-a arătat că reclamanta A. domiciliază în județul Buzău, așadar în raza de competență a Tribunalului Buzău.

Urmare soluției de declinare, cauza a fost înregistrată la data de 08.11.2019 pe rolul Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019.

La primul termen de judecată din data de 09.01.2020, tribunalul a invocat excepția necompetenței teritoriale.

Prin sentința nr. 102 din 20 februarie 2020, Tribunalul Buzău, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect litigiu privind funcționarii publici formulată de reclamanta A., prin Sindicatul Național al Ploițiștilor din România "Decus", în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției Române și Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a constatat conflictul negativ de competență între Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a suspendat din oficiu orice judecată a cauzei conform art. 134 C. proc. civ., a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, instanță competentă să soluționeze conflictul negativ de competență conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței teritoriale de soluționare a cauzei.

Înalta Curte reține că acțiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor din România "Decus" în numele reclamantei membru de sindicat, în calitate de reprezentant al acesteia, fiind aplicabile, în stabilirea competenței materiale și teritoriale a litigiului, dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în privința competenței teritoriale de soluționare a cauzei, Înalta Curte reține că sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, respectiv 20.05.2019, conform cărora "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, în privința determinării instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În cauză, acțiunea a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor din România "Decus"p, în numele reclamantei, membru de sindicat, în calitate de reprezentant al acesteia, așadar nu în calitate de reclamant, astfel încât sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 24.05.2019.

Textul de lege menționat instituie o competența teritorială exclusivă, stabilind, în situația în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, că instanța competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului, în speță domiciliul reclamanților fiind pe raza județului Hunedoara.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, dată fiind modificarea legislativă intervenită în privința art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, introdusă prin Legea nr. 212/2018, intrată în vigoare la data de 02 august 2018, respectiv instituirea unei competențe teritoriale exclusive în materia contenciosului administrativ, Decizia RIL nr. 1/2013 nu mai este aplicabilă, aceasta fiind pronunțată în interpretarea și aplicarea unitară a unor texte de lege ce au fost ulterior modificate de către legiuitor.

Totodată, se impune a se sublinia faptul că art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se referă în mod expres la situația în care acțiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat, când, de asemenea, competența de soluționare se respectă, text de lege care, anterior modificării intervenite prin Legea nr. 212/2018, nu făcea o asemenea distincție.

Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Buzău, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. prin Sindicatul Național al Polițiștilor din România "Decus", în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției Române și Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane în favoarea Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 aprilie 2020.