ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1963/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 16.10.2015 sub nr. x/2015 reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale anularea Deciziei nr. 16695/07.05.2015 emisa de către pârâta Agenția pentru Finanțarea Investiților Rurale prin care a fost respinsa contestația înregistrata la AFIR sub nr. x/10.04.2015, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 11.03.2015 întocmit de către Agenția pentru Finanțarea Investiților Rurale și înregistrat sub nr. x/11.03.2015, privind proiectul cu titlul "Achiziții de utilaje la S.C. A. S.R.L. din localitatea Biharia, județul Bihor" ce face obiectul contractului de finanțare nr. x/21.09.2010, a tuturor actelor care au stat la baza acestuia, precum și a actelor subsecvente, cu consecința stingerii creanței în suma de 624.642,90 RON și a penalităților de întârziere.

Reclamanta a solicitat și suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 11.03.2015 întocmit de către Agenția pentru Finanțarea Investiților Rurale și înregistrat sub nr. x/11.03.2015, privind proiectul cu titlul "Achiziții de utilaje la S.C. A. S.R.L. din localitatea Biharia, județul Bihor" și a Deciziei nr. 16695/07.05.2015 emisă de către pârâta Agenția pentru Finanțarea Investiților Rurale prin care a fost respinsă contestația înregistrata la AFIR sub nr. 13496/10.04.2015.

Prin încheierea din 22.12.2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, privind suspendarea executării procesului-verbal de constatare nr. x/11.03.2015 și a deciziei nr. 16695/07.05.2015 emise de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta S.C. A. S.R.L a formulat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecând cauza în fond, admiterea cererii de suspendare a actelor administrative contestate, arătându-se că în cauză sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și pagubei iminente prevăzute de art. 14 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. ș și t din Legea nr. 554/2004.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reiterând susținerile din fața instanței de fond, recurenta a arătat că:

In opinia recurentei, in mod greșit instanța de judecata a apreciat ca motivele de drept și de fapt invocate în susținerea cererii noastre ar echivala cu a pronunțare pe fond a cauzei, deoarece sunt aspecte care necesita verificări amănunțite.

Asupra acestor aspecte învederate, instanța de fond nu trebuia sa se pronunțe efectiv, ci sa le aibă in vedere ca fiind elemente care creează premise serioase asupra nelegalității actului administrativ atacat.

Aspectele invocate cu privire la neretroactivitatea legii sunt aspecte care nu au nevoie de verificări de fond și in amănunțime

În opinia recurentei, concluziile din actul administrativ atacat încalcă principiul neretroactivitatii legii consacrat de art. 15 din Constituție, conform căruia legea dispune numai pentru viitor. Aceste susțineri trebuie avuta in vedere de către instanța de fond in ceea ce privește aspectul vădit netemeinic al actului administrativ atacat, instanța netrebuind sa se pronunțe in ce măsura a fost încălcat principiul neretroactivitatii.

In mod greșit, instanța de judecata a considerat ca, cele invocate cu privire la noțiunea de "condiții artificiale" nu pot fi cercetate decât cu ocazia fondului cauzei, având nevoie de cercetare amănunțita.

In opinia sa, aparenta de drept este in favoarea sa: a încheiat un contract de finanțare in condiții clar stabilite, in contextul legislației existente la acel moment, contractul a fost executat integral, utilajele au fost cumpărate și achitate, finanțarea acordata.

Ulterior, la aproape 4 ani de la încheierea contractului, împrejurări de fapt care existau la data încheierii contractului ai acordării finanțării, sunt considerate nereguli, respectiv condiții artificiale și n baza acestora ni se solicita restituirea finanțării.

Din aceasta perspectiva solicită pipăirea fondului in ceea ce privește noțiunea de condiții artificiale.

În ceea ce privește vădita nelegalitatea a actelor administrative atacate, solicitam instanței de judecata sa aibă in vedere in primul rând interpretarea literara a textului art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 rezulta ca necesitatea verificării condițiilor artificiale trebuie făcuta ANTERIOR, iar acest aspect rezulta in primul rând din expresia folosita de legiuitorul european " nu se efectuează nici o plata " și nu "se vor restitui plățile deja efectuate,

Ceea ce intimata-pirita a constatat ca fiind condiții artificiale după încheierea contractului de finanțare, au existat de la început, din momentul depunerii erorii de finanțare, deci anterior încheierii contractului.

Autoritatea contractanta a lacul un veritabil abuz de putere, deoarece normele legale trebuie sa fie clare, previzibile și sa determine o conduita administrativa previzibila. Modificarea radicala a poziției autorității contractante nu este altceva decât manifestarea abuzului de putere al acesteia, cu consecințe dezastruoase efective in ceea ce ne privește pe noi, și consecințe grave in ceea ce privește - la modul general - principiul securității raporturilor juridice.

In mod greșit, stanța de judecata a considerat ca nu se pune problema existenta unei pagube iminente atâta vreme cât actul administrative este legal, iar punerea lui in executare nu produce nici o paguba.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 25.09.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 30.01.2018 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data 15 mai 2018, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința recurată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., vizând aplicarea greșită a normelor de drept material, față de prevederile legale aplicabile dar și de apărările intimatei-pârâte, Înalta Curte constată că nu subzistă motive de casare a hotărârii primei instanțe, în considerarea celor în continuare arătate.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 11.03.2015 întocmit de către Agenția pentru Finanțarea Investiților Rurale și înregistrat sub nr. 8928/11.03.2015, privind proiectul cu titlul "Achiziții de utilaje la S.C. A. S.R.L. din localitatea Biharia, județul Bihor" și a Deciziei nr. 16695/07.05.2015 emisă de către pârâta Agenția pentru Finanțarea Investiților Rurale prin care a fost respinsă contestația înregistrata la AFIR sub nr. 13496/10.04.2015.

Prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, soluție împărtășită de Înalta Curte.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea română corespunde recomandării Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, având în vedere conținutul prevederilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

Din dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, adoptat pe baza și în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.

Pe de altă parte, din dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională ce poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis), ori când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Prin prisma acestor condiții, soluția pronunțată de prima instanță și considerentele pe care s-a fundamentat sunt la adăpost de orice critică, pentru că s-a apreciat corect că motivele de nelegalitate circumscrise de recurenta-reclamantă, cazului bine justificat nu pot fi decelate printr-o verificare a aparenței dreptului, ci necesită o evaluare a aspectelor de fond, care ar depăși limitele procedurii sumare a suspendării de executare.

Argumentele dezvoltate în cererea de recurs reiau, în esență, criticile de nelegalitate expuse de reclamanta-recurentă în cererea de chemare în judecată, instanța de fond pronunțându-se în mod corect cu privire la toate aceste aspecte.

Instanța de control judiciar reține că aparența de nelegalitate poate viza și aspecte de drept material, însă este esențial ca motivele identificate să fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei.

Or, în cauză, recurenta - reclamanta a invocat ca împrejurări de fapt și de drept care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ fiscal a cărui suspendare se cere, tocmai criticile de nelegalitate care urmează/ar urma să fie analizate de instanța învestită cu cererea de anulare a actului administrativ fiscal atacat.

Astfel, Înalta Curte constată că susținerile recurentei referitoare la faptul că actul administrativ atacat încalcă principiul neretroactivitatii legii, nedefinirea de către legislația interna a noțiunii de condiții artificiale, necreearea de către reclamanta a condițiilor artificiale pentru a obține plata aferenta proiectului și inexistenta unei coordonări deliberate intre reclamanta și societățile comerciale invocate de către pirita in scopul obținerii unui avantaj care sa contravină obiectivelor schemei de ajutor, etc., nu pot fi circumscrise cazului bine justificat care să poată fi analizate în cadrul unei cereri de suspendare.

Prin urmare, contrar celor afirmate de recurentă, Înalta Curte constată în acord cu judecătorul fondului că prima instanță a reținut în mod judicios faptul că s-au invocat aspecte ce țin de fondul cauzei care nu pot fi analizate în cadrul unei cereri de suspendare.

În consecință, se constată că în mod corect, prima instanță, prin "pipăirea" fondului a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2014.

În ceea ce privește paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, Înalta Curte, fără a înlătura de plano, consistența acestui argument, constată că, în raport cu cele reținute anterior în privința neîndeplinirii condiției cazului bine justificat, nu se impune reformarea sentinței, pentru că art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune îndeplinirea cumulativă a celor două condiții.

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că în cauză, este probat că prin sentința nr. 533 din 19 februarie 2016, secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr. x/2015, s-a respins acțiunea reclamantei având ca obiect anularea Deciziei nr. 16695/07.05.2015 emisa de către pirita Agenția pentru Finanțarea Investiților Rurale prin care a fost respinsa Contestația înregistrata la AFIR sub nr. x/10.04.2015, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 11.03.2015 întocmit de către Agenția pentru Finanțarea Investiților Rurale și înregistrat sub nr. x/11.03.2015, privind proiectul cu titlul "Achiziții de utilaje la S.C. A. S.R.L. din localitatea Biharia, județul Bihor" ce face obiectul contractului de finanțare nr. x/21.09.2010, a tuturor actelor care au stat la baza acestuia, precum și a actelor subsecvente, cu consecința stingerii creanței in suma de 624.642,90 RON și a penalităților de întârziere.

În aceste circumstanțe, soluția adoptată de instanța investită cu soluționarea acțiunii în anulare creează, cel puțin cu caracter provizoriu, premisa legalității actelor a căror suspendare s-a solicitat, nefiind astfel răsturnată prezumția de legalitate atașată actelor administrative.

Prin urmare, criticile recurentei sunt nefondate, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 22 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 mai 2018.