ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 936/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 27.11.2015, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună:

- anularea Deciziei nr. 31644 din 25.08.2015, emisă de către pârâta AFIR, prin care a fost respinsa contestația formulată de reclamantă și înregistrată la AFIR sub nr. x/03.08.2015;

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat la AFIR sub nr. x din data de 21.07.2015, privind proiectul "Achiziții utilaje agricole pentru prestări servicii Jud Olt com. Icoana, sat Floru" ce face obiectul Contractului de finanțare nr. x/15.07.2010, beneficiar A. S.R.L., precum și anularea actelor care au stat la baza acestuia, cu consecința stingerii creanței în cuantum de 839.430,40 RON și a penalităților de întârziere.

Prin Sentința civilă nr. 1262 din 13 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea căii de atac, casarea în tot a hotărârii atacate, și, în urma rejudecării litigiului în fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată cu consecința anulării Deciziei nr. 31644 din 25.08.2015, emisa de către intimata parata AFIR, Procesului-verbal de Constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat la AFIR sub nr. x din data de 21.07.2015, privind proiectul "Achiziții utilaje agricole pentru prestări servicii Jud Olt com. Icoana, sat Floru", ce face obiectul Contractului de finanțare nr. x/15.07.2010, precum și a actelor care au stat la baza emiterii acestuia, cu consecința stingerii creanței în cuantum de 839.430,40 RON și a penalităților de întârziere.

Criticile formulate împotriva sentinței au vizat aplicarea greșită a normelor de drept material (motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8, teza a doua. C. proc. civ.), respectiv a prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, astfel cum a fost acesta interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Decizia pronunțată în cauza Slancheva sila EOOD nr. C 434/12 și de Comisia Europeană; încălcarea normelor de drept material (motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8, teza întâi, din C. proc. civ.), respectiv a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a principiilor comunitare ale securității juridice și protecției încrederii legitime, precum și a prevederilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul 65/2011; încălcarea normelor de drept material (motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8, teza întâi din C. proc. civ.), respectiv a prevederilor art. 969 din vechiul C. civ.

Cu privire la aplicarea greșită a prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, s-a susținut că proiectul este autonom, respecta obiectivele Schemei de ajutor și nu s-a urmărit obținerea unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR).

Astfel s-a susținut prin motivele de recurs că intimata parata AFIR nu a dovedit, în niciun mod, ca dl. B. ar coordona activitatea societății sau ar exercita, direct sau indirect, vreo formă de control, în condițiile în care acesta nu deține nicio funcție în cadrul A. S.R.L., și nu a acționat, în nicio împrejurare, ca reprezentant legal sau convențional al subscrisei.

S-a susținut că utilajele achiziționate de subscrisa prin proiect nu au servit exclusiv intereselor financiare ale societăților în care dl. B. este asociat, ci au servit exclusiv intereselor financiare ale recurentei, fiind prestate servicii și în favoarea altor beneficiari, iar pentru toate serviciile prestate, s-a încasat contravaloarea acestora, la prețul pieței.

Totodată, s-a arătat că dl. C. nu este nepotul dlui B. în condițiile în care indicatorul de frauda menționat în Nota Directoare se refera la "legături de rudenie sau afinitate" în asociați.

A susținut recurenta că împrejurarea ca dl. B. a asigurat, printr-un Contract de comodat, spațiul necesar pentru implementarea proiectului subscrisei nu reprezintă o dovada ca acesta este adevăratul beneficiar al finanțării, așa cum, în mod greșit, a reținut instanța de fond; în realitate, dl. B. are în proprietate mai multe suprafețe de teren în satul Floru.

De asemenea, s-a precizată că legăturile de afaceri pe care recurenta le are cu cele trei societăți reținute în cauză nu sunt exclusive și nici cvasiexclusive, în condițiile în care, în afara acestor trei beneficiari, societatea a prestat servicii și în favoarea altor beneficiari, că exista dovezi ale fluxului de numerar pentru plata facturilor.

Apreciază recurenta că nu a fost probată existența nu exista elementului obiectiv constând în crearea de condiții artificiale pentru obținerea plăților, întrucât proiectul subscrisei este autonom și respecta obiectivele schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurala și nici cel subiectiv al urmăririi, în exclusivitate, a obținerii unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor, fiind invocată decizia în cauza Slancheva sila EOOD.

În concluzie, s-a arătat că recurenta a prestat servicii în mediul rural, în beneficiul populației rurale din raza comunei Icoana, județul Olt - prin activitatea sa fiind, așadar, atins obiectivul general al măsurii 312 și a creat și a reușit să mențină, într-o perioada economica deosebit de grea, un număr important de locuri de muncă în mediul rural, respectiv 8 locuri de muncă.

Cu privire la motivul de recurs constând în încălcarea normelor de drept material (motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8, teza întâi din C. proc. civ.), respectiv a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a principiilor comunitare ale securității juridice și protecției încrederii legitime, precum și a prevederilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul 65/2011, s-a învederat că instanța de fond nu a analizat argumentele privind invocarea de către AFIR a propriei culpe în sancționarea întreprinderi și încălcarea, prin actele administrative atacate, a principiilor comunitare ale securității juridice și protecției încrederii legitime, precum și a prevederilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul 65/2011.

În condițiile în care însăși AFIR și-a încălcat obligația legala de a verifica îndeplinirea condițiilor de eligibilitate, înainte de a efectua plăti către recurentă, constatarea de către aceeași autoritate a existenței unor condiții artificiale, la peste cinci ani de la încheierea contractului de finanțare, echivalează cu invocarea propriei turpitudini (culpe juridice), sens în care măsura aplicată de AFIR, constând în rezilierea Contractului de finanțare și recuperarea integrala a ajutorului nerambursabil, întrunește elementele unei exercitări abuzive a dreptului de apreciere, constituind un exces de putere publică.

Au fost invocate și dispozițiile art. art. 5 alin. (3) din Regulamentul 65/2011, potrivit cărora obligația de rambursare nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorității competente și atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil.

Referitor la motivul de recurs constând în încălcarea normelor de drept material (motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8. teza întâi din C. proc. civ.), respectiv a prevederilor art. 969 din vechiul C. civ. (în vigoare la data încheierii Contractului de finanțare) s-a învederat că prin sentința recurată, instanța de fond a încălcat, în mod flagrant, principiul forței obligatorii a Contractului, în condițiile în care neregula constând în crearea unui avantaj nejustificat este definită în Contractul de finanțare, iar în cazul săvârșirii de către beneficiar a acestei nereguli, rezilierea Contractului se face în condițiile prevăzute de art. 8.3 din Contract.

Astfel, avantajul nejustificat de care vorbește art. 3 alin. (1) din Prevederile Generale, trebuie interpretat exclusiv în limitele stabilite prin Contractul de finanțare, neputând fi vorba de orice chestiune subiectivă care ar putea fi considerată un avantaj, și încă unul nejustificat, ci doar de acele modificări substanțiale ale proiectului.

S-a susținut că instanța de fond ar fi trebuit să observe ca rezilierea Contractului de finanțare pe motivul creării unui avantaj nejustificat este subordonată unui termen de 30 de zile în care beneficiarul trebuie să remedieze sau să procedeze la demararea operațiunilor de remediere, urmând ca, numai după expirarea acestuia, AFIR să procedeze la "recuperarea integrala a contravalorii ajutorului financiar public nerambursabil plătit" - neexistând niciun motiv pentru care procedura prevăzută de art. 8.3 din Contract să nu fie obligatorie și în cauza de față.

Astfel că, validând rezilierea de către intimata parata AFIR a Contractului de finanțare, fără parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 8.3. din Anexa I - Prevederile Generale ale Contractului de Finanțare, s-a arătat că instanța de fond a încălcat prevederile art. 969 din vechiul C. civ., conform căruia contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.

A susținut intimata că în mod corect instanța de fond a reținut că sunt prezente elementele pentru conturarea existenței unor condiții artificiale, respectiv elementul obiectiv și elementul subiectiv, raportat la indicatorii externi (mai mulți beneficiari cu aceeași adresă), juridici (companiile își asigură reciproc cofinanțarea, angajații unora sunt manageri altor companii) și indicatori contabili (legături de afaceri exclusive între firme).

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 17 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 26 februarie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (actualmente Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale), în calitate de autoritate contractanta și A. S.R.L., în calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul de finanțare nr. x, pentru proiectul "Achiziții utilaje agricole pentru prestări servicii Jud Olt cam Icoana, sat Floru".

În conformitate cu prevederile Contractului de finanțare, valoarea totală eligibilă a proiectului a fost de maxim 1.223.513 RON, din care suma nerambursabilă plătită de AFIR a fost în cuantum de 839.430,40 RON, iar suma de 359.776,17 RON a fost acoperită, cu titlu de contribuție proprie la finanțarea proiectului.

În baza suspiciunii de neregulă/suspiciune de fraudă IRD 0.1 nr. 23.045/25.06.2015 aprobată de Directorul General al Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostă APDRP/SAPARD), s-a procedat la verificarea documentară și pe teren a proiectului "Achiziție utilaje agricole pentru prestări servicii județul Olt, comuna Icoana, sat Floru".

Verificarea pe teren s-a efectuat în perioada 25.06.2015 - 13.07.2015 și s-a finalizat cu încheierea Procesului-verbal nr. x din 21.07.2015.

Potrivit Procesului-verbal de constatare, organele de control au constatat existența unor acțiuni coordonate între societatea reclamantă S.C. A. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.A. și S.C. F. S.R.L., ca urmare a încălcării prevederilor legale și contractuale.

În urma verificărilor efectuate s-a constatat că investiția realizată de societatea reclamantă S.C. A. S.R.L., județul Olt, respectiv "Achiziții utilaje agricole pentru prestări servicii jud. Olt, comuna Icoana, sat Floru", Contract nr. finanțare x/51.07.2010, a devenit neeligibilă prin încălcarea prevederilor legale și contractuale încălcate, prezentate la Cap. 7 din procesul-verbal de constatare.

Prin Decizia nr. 31644/25.08.2015 de soluționarea contestației societății reclamante împotriva Procesului-verbal nr. x/21.07.2015 de constatare a neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare, contestația a fost respinsă fiind menținut debitul stabilit de organele de control în sumă de 839.430,40 RON cu dobânzile și penalitățile aferente.

În analiza criticilor de nelegalitate ce privesc netemeinicia actului administrativ, instanța de control judiciar va avea în vedere, pe de o parte obiectivele finanțării, iar pe de altă parte, considerentele hotărârii preliminare pronunțată în data de 12.09.2013 de Curtea Europeană de Justiție în cauza C-434/12-Slancheva sila EOOD privind crearea de condiții artificiale în vederea obținerii de fonduri europene.

În ceea ce privește elementul obiectiv:

Proiectul reclamantei se încadrează în Măsura 312 "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi".

Obiectivul general al proiectului l-a reprezentat dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale.

Obiectivele specifice ale proiectului au privit: crearea și menținerea locurilor de muncă în spațial rural; creșterea valorii adăugate în activități non-agricole; crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către micro-întreprinderi.

Obiectivele sus-menționate reprezintă totodată obiective ale măsurii 312.

Astfel cum s-a reținut prin procesul-verbal contestat, beneficiarul a încheiat începând cu anii 2011 - 2014 contracte de prestări servicii cu S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.A., S.C. F. S.R.L.

În acest context, companiile desfășurând afaceri identice sau complementare nu se poate reține că a fost îndeplinit obiectivul specific al proiectului, și totodată al măsurii 312, privind crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către micro-întreprindere și nici obiectivul general, privind dezvoltarea durabilă a economiei rurale.

Atât timp cât majoritatea relațiilor comerciale ale reclamantei s-au desfășurat cu aceste societăți, Înalta Curte constată că nu au fost create sau diversificate serviciile pentru populația rurală și nu s-a adus vreo contribuție la dezvoltarea economiei rurale.

În ceea ce privește elementul subiectiv:

Reclamanta a declarat, la depunerea cererii de finanțare, că este "întreprindere autonomă" iar nu întreprindere parteneră ori legată.

Potrivit art. 44 alin. (4) din Legea nr. 346/2004, "întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi: (…). Întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente".

Or, reține Înalta Curte că din totalul veniturilor obținute din prestări servicii de către S.C. A. S.R.L, cea mai mare parte provine din contractele de prestări servicii încheiate cu S.C. F. S.R.L. (reprezentată de domnul B.), S.C. D. S.R.L. (reprezentată de numita G.), S.C. E. S.A. (asociați fiind numitul B. și numita G.).

În ceea ce privește acționariatul societăților, se constată că numita G. reprezentant legal/titular la S.C. D. S.R.L. și asociat la S.C. E. S.A. este soția domnului B., reprezentant legal/titular la S.C. F. S.R.L. și asociat la S.C. E. S.A; iar numitul C. este rudă a numiților B. și G.

În plus, Înalta Curte reține că numitul B., aceeași persoană care a și încheiat un contract de împrumut cu societatea reclamantă, are drept de semnătură asupra contului bancar al S.C. A. S.R.L.

De asemenea, în dosar există și alte elemente, în afara celor prezentate, care conduc la concluzia reținuta de prima instanța, printre care trebuie menționat faptul că societățile au același amplasament, folosesc aceleași utilități, dețin hangare comune.

Deși prin motivele de recurs recurenta-reclamantă a arătat că utilajele sunt parcate pe parcele diferite, că domnul B. nu deține nicio funcție în cadrul societății, că fiecare societate își achită utilitățile, precum și că dovada prestării serviciilor o reprezintă facturile, care probează fluxul de numerar, pentru stabilirea elementului subiectiv, se impune coroborarea tuturor acestor împrejurări, fiind irelevantă o analiză individuală, precum cea propusă de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată și motivele de recurs.

Instanța de control judiciar constată că situația de fapt și juridică reținută de organul de control nu a fost răsturnată, în sensul că toate aspectele prezentate fac dovada că s-a urmărit divizarea un proiect complex, în mai multe proiecte mai mici, cu încălcarea prevederilor legale naționale și comunitare, fapt ce i-a permis unui solicitant să realizeze mai multe proiecte pe aceeași măsură - situație interzisă prin prevederile art. 3 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 224/2008 care prevede că - un beneficiar poate dispune de un al doilea proiect în cadrul aceleiași măsuri de cofinanțare FEADR, doar dacă/cu condiția ca primul proiect să fi fost finalizat.

Critica privind invocarea propriei culpe, în sensul că o parte dintre împrejurările sus-menționate erau cunoscute de către pârâtă de la momentul depunerii documentației, este irelevantă, cât timp verificarea efectuată cu ocazia acordării finanțării nu are caracter absolut, pârâta având posibilitatea de a constata eventualele nereguli ulterior.

Pe de altă parte, neîndeplinirea obiectivelor proiectului nu putea fi constatată la momentul evaluării documentației, întrucât, așa cum s-a arătat, nu există un text de lege care să califice raporturile de rudenie sau celelalte împrejurări de fapt, reținute în procesul-verbal, analizate separat, ca fiind nereguli, ci doar o analiza coroborată a acestora conduce la concluzia inexistenței autonomiei funcționale a societății reclamante.

Totodată, ipoteza propusă de recurentă ar exclude chiar întreaga procedură de verificare ex-post reglementată de dispozițiile art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011

Cât privește susținerea recurentei potrivit căreia rezilierea contractului de finanțare s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 8.3 din Anexa 1, care stipulează în sarcina autorității obligația de a notifica în termen de 30 de zile pentru remedierea deficiențelor, reține Înalta Curte inaplicabilitatea textului de lege invocat, în speță fiind reținute dispozițiile art. 5 alin. (3) din Regulamentul Comisiei nr. 1975/2006, ale art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei nr. 65/2011 și ale art. 11 și 17 din contract, referitoare la constatarea neeligibilității proiectului.

Iar conform hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene, pronunțată în cauza C-271/01 parag. 48, "Statele Membre cărora li s-a acordat asistența financiară, pentru a preveni și pentru a lua măsuri împotriva oricărei neregularități, sunt îndreptățite să revoce total sau parțial asistența financiară acordată".

În raport de argumentele prezentate, Înalta Curte va respinge, pe cale de consecința, și critica referitoare la exercitarea cu exces de putere a dreptului de apreciere al autorității, prevăzută la art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, măsura corectivă fiind justificată de necesitatea corectei gestionări a fondurilor europene, precum și a obligației statelor membre de a recupera fondurile pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijențe (Hotărârea Vereniginc și alții, C -383/06-C-385/06).

Pentru aceste considerente, în aplicarea prevederilor art. 496 din C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, urmând a fi menținută sentința primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva Sentinței nr. 1262 din 13 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2019.

GGC - NN