ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1909/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La data de 23.11.2017 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., prin care aceasta a contestat Autorizația de gospodărire a apelor nr. 158/01.07.2016 emisă de către pârâtă, care a modificat Autorizația de gospodărire a apelor nr. 227/27.10.2015 cu valabilitate până la 31.10.2020, privind Lacul de acumulare OAȘA din gestiunea A. S.A. - Sucursala Hidrocentrale Sebeș, solicitând modificarea/revocarea în parte a autorizației, în sensul înlăturării obligației impuse în sarcina Hidroelectrica S.A.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 5102 din data de 15.09.2017, pronunțată în dosarul nr. x, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis exceptia necompetenței materiale, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, și a dispus declinarea competenței de solutionare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bucuresti, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În considerentele acestei hotărâri s-au reținut că în raport de normele privind competența prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și coroborat cu dispozitiile art. 120-123 din Constitutia Romaniei, pârâta Administrația Națională "Apele Române" S.A., ca autoritate publică emitentă a autorizației atacate, nu face parte din vreuna dintre categoriile de autorități publice enumerate.

S-a mai reținut că din analiza dispozițiilor art. 6

1

alin. (1) din Legea apelor nr. 107/1996, reiese că instituția emitentă a actului atacat este o autoritate de rang central, ceea ce atrage competența curții de apel, ca primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 592 din data de 13 februarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a instanței; a declinat competența de soluționare a cauzei, privind acțiunea formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională Apele Române, în favoarea Tribunalului București - secția a II-a contencios administrativ și fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că, în speță, s-a încheiat contractul de concesiune nr. x între reclamantă și Ministerul Economiei și Comerțului, iar Autorizația de Gospodărire a Apelor nr. 158/01.07.2016 a fost emisă în legătură cu executarea de către reclamantă a obligațiilor care îi revin, în calitate de concesionară, în baza contractului de concesiune menționat anterior.

Așadar, reclamanta a învestit instanța cu o cerere care derivă din executarea contractului de concesiune nr. x, motiv pentru care a apreciat că în cauză devin aplicabile prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, potrivit cărora:

"(1) Soluționarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractului de concesiune, precum și a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. x, cu modificările ulterioare. (2) Acțiunea în justiție se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicție se află sediul concedentului. (3) Împotriva hotărârii tribunalului se poate declara recurs la secția de contencios administrativ a curții de apel, conform prevederilor legale."

S-a apreciat că prevederile art. 66 alin. (2) din O.U.G. nr. 54/2006 au natura juridică a unor norme de procedură civilă, cuprinse într-o lege specială, derogatorie de la procedura de drept comun reglementată prin Legea contenciosului administrativ nr. x și C. proc. civ., astfel că se aplică cu prioritate.

II. Decizia ICCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației dedusă judecății, din perspectiva obiectului cererii de chemare în judecată.

Reclamanta A. S.A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a contestat Autorizația de gospodărire a apelor nr. 158/01.07.2016 emisă de către pârâta Administrația Națională "Apele Române" S.A.

Analizând cererea cu care reclamanta a învestit pe această cale instanța de contencios administrativ, precum și actele administrative în raport de care a fost formulată prezenta acțiune, se observă că obiectul acestui litigiu vizează cererea reclamantei îndreptată împotriva Autorizației de gospodărire a apelor nr. 158/01.07.2016 emisă de către pârâta Administrația Națională "Apele Române" S.A.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Astfel, Înalta Curte reține că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

În cauza de față, este aplicabil primul criteriu, cel al rangului autorității emitente, în analiza căruia se impune a se observa că potrivit art. 6

1

alin. (1) din Legea apelor nr. 107/1996, "În coordonarea autorității publice centrale din domeniul apelor se înființează Administrația Națională «Apele Române», instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, (…)".

Așadar, pârâta Administrația Națională "Apele Române" S.A. este o instituție publică de interes național, asimilată autorităților publice, în sensul în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza II din Legea nr. 554/2004, care include în această definiție persoanele juridice de drept privat care potrivit legii au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Prin urmare, cum pârâta emitentă a actelor contestate este asimilată autorităților publice de nivel central, conform dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, raportat la dispozițiile art. 96 pct. 1 din C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei aparține curții de apel, ca instanță de contencios administrativ.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că sunt nefondate susținerile Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în sensul că se impune analizarea competenței materiale de soluționare a cauzei din perspectiva faptului că în speță, Autorizația de Gospodărire a Apelor nr. 158/01.07.2016 a fost emisă în legătură cu obligațiile care îi revin reclamantei în calitate de concesionară, în baza contractului de concesiune nr. x, încheiat între reclamantă și Ministerul Economiei și Comerțului.

Astfel fiind, în cadrul unui litigiu în contencios administrativ, având ca obiect anularea unui act administrativ, calitate procesuală are autoritatea sau instituția publică care a emis actul administrativ respectiv, raportul juridic dedus judecății fiind cel dintre societatea reclamantă și emitentul actului administrativ contestat, în condițiile în care, în speță, emitentul actului este terț la contractul de concesiune, iar aspectele litigioase deduse judecății nu vizează atribuirea, încheierea, executarea, modificarea ori încetarea contractului de concesiune, pentru a atrage aplicabilitatea dispozițiilor art. 66 alin. (2) din O.U.G. nr. 54/2006.

Având în vedere aspectele anterior expuse, Înalta Curte constată că Autorizația de gospodărire a apelor nr. 158/01.07.2016 a fost emisă de către pârâta Administrația Națională "Apele Române" S.A., instituție publică de interes național, asimilată autorităților publice, în sensul în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza II din Legea nr. 554/2004, ceea ce atrage competența de primă instanță a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei de față, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională Apele Române în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 mai 2018.