ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1733/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate Prin acțiunea înregistrată înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 21.12.2018 sub nr. x/2018 reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Bazinală de Apă Someș-Tisa anularea în parte a autorizației de gospodărire a apelor nr. 107 din 18.04.2018. Prin sentința nr. 2722 din data de 15 aprilie 2019 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A.

în contradictoriu cu pârâta Administrația Bazinală de Apă Someș-Tisa în favoarea Tribunalului Cluj și a dispus trimiterea dosarului la această instanță. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, calitatea reclamantei de persoană juridică de drept privat asimilată unei autorități publice, rezultată din interpretarea art. 1 din H.G. nr. 365/1998, art. 1, 2 și 21 din H.G. nr. 627/2000, precum și sediul pârâtei din județul Cluj. 2. Hotărârea celei de-a doua instanțe Prin sentința nr. 2147 din data de 16 octombrie 2019 Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A.

în contradictoriu cu pârâta Administrația Bazinală de Apă Someș-Tisa în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea I.C.C.J. pentru soluționarea conflictului. Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că reclamanta nu este instituție publică, ci o persoană juridică de drept privat și nu poate fi asimilată unei instituții publice, întrucât are buget propriu, acționariatul societății este format din Statul român 80% și Fondul Proprietatea 20%, fiind o companie de stat cu capital majoritar, care nu este însă autorizată să presteze un serviciu public, câtă vreme toate lacurile de acumulare pe care le gestionează societatea sunt administrate în temeiul unui contract de concesiune.

3. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii: Prin acțiunea dedusă judecății reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ autorizația de gospodărire a apelor nr. 107 din 18.04.2018 emisă de pârâta Administrația Bazinală de Apă Someș-Tisa. Instanțele aflate în conflict s-au declarat necompetente din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză și au apreciat diferit asupra calității părților și incidenței dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Conform textului de lege menționat "reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului." Coroborând actele normative succesive care reglementează activitatea Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A. (H.G. nr. 365/1998 și H.G. nr. 627/2000) cu structura acționariatului (capitalul social al Hidroelectrica S.A. este detinut de Statul Român prin Ministerul Energiei în proportie de 80,0561% și de "Fondul Proprietatea" S.A. în proportie de 19,9439%), Înalta Curte constată că reclamanta este o întreprindere publică în sensul prevederilor art. 2 pct. 2 din O.U.G.

nr. 109/2011 ("2. întreprinderi publice: a) regii autonome înființate de stat sau de o unitate administrativ-teritorială; b) companii și societăți naționale, societăți la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar unic, majoritar sau la care deține controlul; c) societăți la care una sau mai multe întreprinderi publice prevăzute la lit. a) și b) dețin o participație majoritară sau o participație care le asigură controlul.") și este asimilată noțiunii de autoritate publică conform accepțiunii date de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004. Cum dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 reglementează o competență teritorială exclusivă a instanței de la sediul pârâtului, în ipoteza în care reclamantul este autoritate publică sau asimilată acesteia, având în vedere și sediul pârâtei Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa din Cluj Napoca, jud, Cluj, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale. PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa, în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2020