ÎCCJ, decizie (scj.ro #83324)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83324) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Întreruperea
cursului prescripției
Prescripția se întrerupe
și prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar
dacă cererea a fost introdusă la o instanță, ori la un organ de arbitraj,
necompetent.
Pentru a produce efectul
întreruptiv însă, cererea de chemare în judecată trebuie să fie admisă printr-o
hotărâre definitivă.
(Înalta Curte de Casație
și Justiție Secția comercială decizia nr.3624 din 2 decembrie 2008)
Prin sentința nr.1334 din
19 aprilie 2006, Tribunalul Harghita a respins excepția dreptului la acțiune
invocată de pârâtă, iar pe fond a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C.
R. S.R.L. prin lichidator judiciar S.C. G.M.C. SPRL împotriva pârâtei S.C. I.E.
S.A.
Reclamanta a învestit instanța cu o
acțiune în pretenții prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata unei sume
datorate în baza relațiilor comerciale derulate.
În considerentele sentinței s-a
reținut că excepția prescripției dreptului la acțiune este neîntemeiată
întrucât cursul prescripției a fost întrerupt ca efect al introducerii cererii
de emitere a somației de plată la data de 6 iunie 2003, iar la data numirii
sale, lichidatorul judiciar era în termen pentru a promova acțiune în pretenții.
Pe fondul cauzei s-a constatat că
suma a fost legal virată către societatea pârâtă, cu respectarea legii
contabilității și a Normelor metodologice de aplicare a acesteia.
Apelul formulat de S.C.GMC a fost
admis prin decizia nr. 101 din 21decembrie a Curții de apel Tg. Mureș-Secția
comercială și de contencios administrativ fiscal care a schimbat decizia în
sensul că a admis în parte acțiunea reclamantei și a dispus obligarea pârâtei
la plata sumelor cu titlu de dobândă și penalități de întârziere.
Pe fondul cauzei s-a considerat că
soluția primei instanțe nu se justifică cât timp patrimoniile administratorilor
sau asociaților nu se confundă cu patrimoniile societăților pe care le
administrează și între care nu au existat relații economice ce ar fi putut
justifica plățile făcute prin cele 4 ordine de plată, imediat după decesul
administratorului societăților falite.
Împotriva deciziei au formulat recurs
părțile, criticând-o pentru nelegalitate.
Reclamanta S.C. R. S.R.L.
prin lichidator judiciar S.C. G.M.C. SPRL susține în cuprinsul cererii de
recurs următoarele critici ce se subsemnează motivului de nelegalitate
reglementat de art.304 pct.9 Cod procedură civilă:
Decizia instanței de apel
este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.16 alin.1 din Decretul
nr.167/1958, privind efectul întreruptiv al prescripției extinctive prin
introducerea somației de plată, în temeiul OG nr.5/2001.
Recursul
recurentei-reclamante este nefondat.
Examinând decizia atacată
prin prisma criticilor invocate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată
că recursul acesteia este nefondat întrucât, instanța de apel a făcut aplicarea
corectă a prevederilor art.16 din Decretul nr.167/1958 potrivit cu care,
prescripția se întrerupe și prin introducerea unei cereri de chemare în
judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță,
ori la un organ de arbitraj, necompetent.
Pentru a produce efectul
întreruptiv însă, cererea de chemare în judecată trebuie să fie admisă printr-o
hotărâre definitivă.
În cauză această condiție
nu este îndeplinită drept pentru care, nu poate fi primită susținerea
reclamantei în sensul căreia prin introducerea somației de plată – formulată în
temeiul OG nr.5/2001 – s-ar fi întrerupt cursul prescripției, în condițiile în
care aceasta a fost respinsă prin Ordonanța nr.1239/20 august 2003.
Nu au relevanță motivele
pentru care un asemenea demers judiciar a fost respins, condiția impusă de lege
pentru a opera efectul întreruptiv al prescripției fiind aceea ca cererea
adresată instanței să fi fost admisă. (...)