ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4153/2018

HOTĂRÂRE

23.11.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4153/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra conflictului negativ de competență de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 15.01.2018, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B., înlăturarea penalităților stabilite prin Sentința civilă nr. 14013/13.12.2017 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în Dosarul nr. x/2017 În subsidiar, contestatoarea a solicitat reducerea acestei penalități pentru intervalul în care se poate constata neîndeplinirea obligațiilor prevăzute în titlul executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 7069/07.07.2015.

În drept au fost invocate prevederile art. 715 și urm. C. proc. civ., art. 906 și art. 913 C. proc. civ.

Prin Sentința civilă nr. 7030 din data de 05.06.2018, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetentei sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În motivarea sentinței, instanța a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. "contestația se introduce la instanța de executare" iar conform art. 651 din același cod instanța de executare este definită ca fiind "(...) judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

S-a reținut că, în cauză, din cuprinsul actelor de executare din dosarul de executare nr. 176/2017 ce privește titlul executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 7069/07.12.2015, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în Dosarul nr. x/2015, rezultă că domiciliul debitoarei se afla, la data de 22.02.2017 în Cluj-Napoca, Ale. Bâlea, nr. 9G, devenind astfel incidentă prima teză a dispozițiilor anterior citate în stabilirea instanței de executare, respectiv judecătoria în a cărei circumscripție se află domiciliul sau sediul debitorului la momentul sesizării executorului judecătoresc - în speță Judecătoria Cluj-Napoca.

Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Cluj-Napoca, prin Sentința nr. 7100 din 30.10.2018, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București. Constatând existența conflictului negativ de competență a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În motivarea soluției, instanța a reținut că potrivit normei de competență teritorială absolută prevăzută de art. 114 alin. (1) coroborat cu art. 651 C. proc. civ., contestația la executare se soluționează de judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.

S-a reținut că potrivit istoricului locativ al contestatoarei-debitoare, la data formulării cereri de executare silită - 27.03.2017 - aceasta avea reședința în municipiul București, aflat în raza de competență a Judecătoriei Sectorului 3 București.

În concluzie, s-a reținut că, întrucât la data formulării cererii de executare silită, debitoarea domicilia în fapt în București, iar nu în Cluj-Napoca, în mod corect contestația la executare a fost adresată Judecătoriei Sectorului 3 București, instanță care a și aplicat, de altfel, penalitățile ce se solicită a fi înlăturate în cauză.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 14013 din data de 13.12.2017, Judecătoria Sectorului 3 București a admis cererea formulată de creditorul B., în contradictoriu cu debitoarea A., și a dispus obligarea debitoarei la plata unor penalități de 100 RON pe zi de întârziere în favoarea creditorului B., până la respectarea obligației prevăzută în titlul executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 7069, pronunțată la data de 07.07.2015, în Dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

La data de 15.01.2018, debitoarea A. a formulat contestație la executare împotriva Sentinței nr. 14013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București la data de 13.12.2017, solicitând, în temeiul art. 906 alin. (5) C. proc. civ., în principal, înlăturarea penalităților stabilite prin sentința menționată, iar, în subsidiar, reducerea acestor penalități pentru intervalul în care se poate constata neîndeplinirea obligațiilor prevăzute în titlul executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 7069/07.07.2015.

Art. 906 alin. (1) C. proc. civ. stipulează următoarele:

"(1) Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare.

(2) Când obligația nu este evaluabilă în bani, instanța sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 RON la 1.000 RON, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu.

(3) Atunci când obligația are un obiect evaluabil în bani, penalitatea prevăzută la alin. (2) poate fi stabilită de instanță între 0,1% și 1% pe zi de întârziere, procentaj calculat din valoarea obiectului obligației.

(4) Dacă, în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalității debitorul nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, prin încheiere definitivă, dată cu citarea părților".

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 906 alin. (5) din C. proc. civ., penalitatea va putea fi înlăturată ori redusă, pe calea contestației la executare, dacă debitorul execută obligația prevăzută în titlul executoriu și dovedește existența unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării.

Din dispozițiile legale sus menționate rezultă că instanța competentă să stabilească atât cuantumul penalităților, cât și să dispună înlăturarea sau reducerea acestora este instanța de executare.

Cum, în cauză, instanța care a pronunțat Sentința civilă nr. 14013/13.12.2017 prin care debitoarea A. a fost obligată la plata penalităților de 100 RON pe zi de întârziere, în favoarea creditorului B., este Judecătoria Sectorului 3 București, tot această instanță este competentă să dispună și înlăturarea sau reducerea acestor penalități, în condițiile art. 906 alin. (5) C. proc. civ.

În consecință, Înalta Curte în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 906 alin. (5) C. proc. civ. va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.