ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4001/2018

HOTĂRÂRE

03.10.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4001/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 3 octombrie 2018

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea finală nr. 1289 din 25 mai 2018, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței, excepție invocată din oficiu.

A fost declinată competența de soluționare a cauzei, având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. S.A., în favoarea Judecătoriei Sector 4 București.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în fapt, împotriva contestatorului s-a pornit executarea silită în cadrul dosarului nr. x/2016 al BEJ C., la solicitarea creditoarei B. S.A., cererea fiind înregistrată pe rolul executorului judecătoresc în data de 31.10.2016, prin urmare, legea procesual civilă aplicabilă este cea în forma aflată în vigoare la data formulării cererii de executare silită. Executarea silită a fost încuviințată prin încheierea nr. 9591 din data de 08.11.2016, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosar nr. x/2916.

Potrivit art. 651 C. proc. civ. "(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. (2)Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare. (3)Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

În ceea ce privește competența instanței de executare, suntem în prezența unei competențe teritoriale exclusive, competență care se determină în funcție de domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare.

Potrivit datelor existente în baza D.E.P.A.B.D., contestatorul A. figurează cu domiciliul în București.

Prin sentința civilă nr. 9619 din 19 iulie 2018, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, a fost admisă excepția necompetentei teritoriale invocată din oficiu.

A fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, prin cererea de executare silită depusă la data de 21.10.2016, creditoarea B. S.A. a solicitat executarea silită a debitorului în temeiul contractelor de garanție și de credit încheiate cu acesta.

Potrivit dispozițiilor art. 622 alin. (2) din C. proc. civ., executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare. Or, în prezenta cauză cererea de executare silită a fost depusă la data de 31.10.2016, astfel încât prezentul litigiu va fi guvernat de dispozițiile C. proc. civ. în forma în vigoare la data declanșării executării silite.

Totodată, potrivit art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, iar conform art. 651 alin. (1) din același cod, instanța de executare este judecătoria de la domiciliul sau sediul debitorului, domiciliu care într-adevăr se află în sectorul 4 București.

Însă, potrivit art. 714 alin. (2) din C. proc. civ., în cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor și a veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului.

Or, cum anterior a fost arătat, împotriva contestatorului a fost declanșată doar executarea silită imobiliară în temeiul contractului de ipotecă încheiat de acesta, bunul imobil urmărit fiind situat în municipiul Ploiești, județul Prahova, deci în afara circumscripției Curții de Apel București, circumscripție în care se află instanța de executare.

Ca atare, devine incident art. 714 alin. (2) din C. proc. civ., contestația la executare putând fi introdusă și la judecătoria de la locul situării imobilului, respectiv Judecătoria Ploiești, având în vedere că, potrivit art. 116 din același cod, reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

De asemenea, în materia executării silite sunt incidente dispozițiile art. 126 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., competența instanței de executare fiind o competență exclusivă, astfel încât odată aleasă instanța care va soluționa contestația de către contestator, aceasta devine competentă exclusiv să soluționeze cererea.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătorie Ploiești competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Determinarea instanței de executare în soluționarea prezentei contestații la executare se face prin raportare la dispozițiile art. 714 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 651 din același cod, norme legale prin care se stabilește că aceasta se introduce la instanța de executare, respectiv judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliu sau, după caz, sediul debitorul, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Conform alin. (2), în cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor și a veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului. La alin. (3) se stabilește că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Conform art. 666 și art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare încuviințează executarea silită și își validează implicit, în această procedură, calitatea de instanță competentă să soluționeze litigiile privind contestația la executare.

De altfel, art. 714 alin. (1) C. proc. civ. stabilește regula potrivit căreia instanța de executare soluționează contestația la executare propriu-zisă, în cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor și a veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația putând fi introdusă și la judecătoria de la locul situării imobilului.

În cauză, se constată că executarea silită a fost încuviințată prin încheierea nr. 9591 din data de 08.11.2016, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosar nr. x/2916, aceasta fiind, de altfel și judecătoria de la locul situării imobilului ce face obiectul executării silite, fiind respectat astfel principiul esențial al unicității instanței de executare, aceeași instanță fiind competentă să încuviințeze executarea silită și să soluționeze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestația la executare ori de întoarcere a executării silite.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Judecătoriei Ploiești, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.