ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2532/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

În subsidiar, a solicitat suspendarea actelor atacate până la pronunțarea unei decizii definitive.

Curtea de Apel Iași, prin sentința nr. 173 din 27 octombrie 2015, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.

Totodată, a respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A.-Întreprindere Familială, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Prin motivele de nelegalitate ce pot fi încadrate la cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă consideră că instanța de fond a preluat doar susținerile pârâtei, fără a verifica dacă acestea reflectă sau nu realitatea, reținând astfel în md greșit că neprezentarea documentelor justificative la momentul controlului nu înlătură culpa sa.

Recurenta-reclamantă arată că a existat un control inopinat la fermele de animale pentru care nu mai existau înscrisuri, deoarece într-un incendiu au ars actele contabile și din procesul-verbal de constatare nu rezultă că s-a impus un termen limită pentru depunerea acestora.

În mod greșit a constatat prima instanță că reclamanta nu a comunicat documentele solicitate prin adresele nr. x și nr. 5312/02.02.2014, deși chiar pârâta prin întâmpinare a confirmat faptul că "beneficiarul a transmis documentele".

O altă critică formulată de recurenta-reclamantă se referă la cele reținute de judecătorul fondului cu privire la viabilitatea economică.

Astfel, prima instanță, deși reține că au intervenit erori materiale la ținerea contabilității, totuși, consideră ca fiind reale datele oferite prin contabilitatea entității.

S-a dovedit cu înscrisuri că la organul fiscal este înregistrat profit pentru anul 2011, suma de 5.586 RON, pentru anul 2012, suma de 6.686 RON, iar pentru anul 2013, suma de 10.576 RON.

Cu privire la respectarea termenelor de scadență a creditului emis de B., instanța de fond preia susținerile pârâtei fără să verifice actele depuse la dosar din care rezultă că a fost înaintată adresa nr. x/2014, iar din adresa nr. x/2014 emisă de bancă, se dovedește că reclamanta "respectă contractul de credit și graficul de rambursare conform obligațiilor semnate și asumate și la această dată nu înregistrează restanțe".

În fine, recurenta-reclamantă susține că prima instanță a preluat afirmațiile pârâtei potrivit cărora aceasta nu deține bovinele la care s-a obligat, deși există un număr de 23 de capete față de un număr de 20 de capete, achiziționate la data implementării proiectului.

Prin întâmpinările formulate, intimații-pârâți Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 25 ianuarie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 8 martie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare.

Recursul este fondat pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Prin actele administrative atacate, se reține că beneficiarul nu a prezentat niciun document, dar a cerut o amânare prin adresa nr. x/2013, fără să precizeze termenul pentru depunerea înscrisurilor.

Totuși, din adresele nr. x reiese că pe perioada 2008-2011 au avut loc înstrăinări ale efectivului de animale achiziționate, de unde rezultă că beneficiarul a încălcat criteriul de eligibilitate EG6 - "Se păstrează natura proprietății asupra lucrărilor și bunurilor achiziționate".

De asemenea, se mai reține în cuprinsul actelor contestate că reclamanta nu a depus certificat de atestare fiscală prin care să se demonstreze că nu are datorii la bugetul de stat, certificat fiscal emis de Primăria Golăești, județul Iași și document de la B. care să demonstreze că este la zi cu plata ratelor aferente creditului contractat pentru realizarea investiției.

Referitor la viabilitatea economică, se reține că în anul 2012 beneficiarul înregistrează o pierdere de 25.701 RON, în anul 2011 de 253.005 RON, în anul 2010 de 7.769,70 RON, în anul 2009 un venit de 18.393,16 RON, iar în 2008 o pierdere de 214.591,73 RON.

Concluzia intimatei-pârâte este în sensul că beneficiarul nu îndeplinește prevederile criteriului de eligibilitate EG 2 - "Ulterior finalizării, proiectul trebuie să demonstreze viabilitatea economico-financiară", dar nici EG3, EG4, EG5, investițiile să fie în acord cu standardele UE, beneficiarii sunt proprietarii terenurilor sau au contracte de concesionare sau arendare pentru teren pe o perioadă de 10 ani; proiectul să prevadă desfășurat cantitățile destinate comercializării și să conțină date privind piața și potențialii clienți.

Prima instanță respinge acțiunea reclamantei, cu o motivare identică cu cea existentă în cuprinsul Deciziei nr. 28672/20.08.2014 prin care se soluționează contestația administrativă, de unde rezultă că, în realitate, hotărârea de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Mai reține judecătorul fondului că nici în fața instanței de judecată, reclamanta nu a depus certificatul de atestare fiscală, certificatul fiscal și dovada plății la zi a ratelor la creditul acordat de B..

La dosarul de fond este depusă adresa nr. x emisă de B. din care rezultă că recurenta-reclamantă respectă contractul de credit și graficul de rambursare conform obligațiilor semnate și asumate și nu înregistrează restanțe.

De asemenea, din actele dosarului reiese faptul comunicării documentelor solicitate prin adresele nr. x, nr. y/02.02.2014, nr. z/28.06.2014, de unde rezultă că instanța de fond a preluat afirmațiile pârâtei fără să verifice temeinicia acestora.

Prima instanță nu a verificat îndeplinirea/neîndeplinirea criteriului de eligibilitate EG2, viabilitatea economico-financiară, preluând doar susținerile intimatei-pârâte.

Mai mult, nu a fost analizată situația existenței unor erori în contabilitate și nici declarațiile rectificative depuse de actualul contabil, de unde ar putea rezulta că societatea a avut profit și nu pierderi financiare.

Pentru criteriul de eligibilitate EG4, instanța de fond nu a administrat probe și nu a verificat existența suprafețelor de teren și a furajelor necesare pentru hrana bovinelor.

Nu rezultă din considerentele primei instanțe preocuparea acesteia de a verifica îndeplinirea celorlalte criterii de eligibilitate, identificarea potențialilor clienți și existența celor 23 de capete de bovine.

În concluzie, instanța de recurs constată că motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. sunt întrunite, urmând a se admite recursul, a se casa sentința recurată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe în temeiul art. 497 cod, coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. Întreprindere Familială împotriva sentinței nr. 173 din 27 octombrie 2015 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza pentru rejudecare, aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 iunie 2018.