ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2512/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2512/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
I. Procedura în fața primei instanțe
Cadrul procesual
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2014, reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu, în contradictoriu cu pârâta Asociația pentru Dezvoltare Socială și A., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 260.375,38 RON reprezentând daune interese în cuantum egal cu suma trasă din finanțarea nerambursabilă acordată, precum și dobânda legală pentru suma acordată, la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, calculată de la data plății.
Prin sentința civilă nr. 4261 din 05.06.2015, Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.08.2015.
Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 3267 din 09 decembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea promovată de reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu, în contradictoriu cu pârâta Asociația pentru Dezvoltare Socială și A. și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 260.375,38 RON și a dobânzii legale calculate de la data plății, la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României.
Calea de atac exercitată
Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a formulat recurs pârâta Asociația pentru Dezvoltare Socială și A., invocând ca temei în drept al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
II. Analiza cererii de recurs
Motivele de fapt și de drept relevante
Recurenta a criticat soluția instanței de fond din două perspective:
- una vizând greșita respingere a cererii de suspendare a dosarului până la pronunțarea unei hotărâri în Dosarul penal nr. x/2012 pe rolul DIICOT Galați.
- cea dea doua referitor la neverificarea de către instanța de fond a formulării acțiunii în interiorul termenului de prescripție, apreciindu-se că dreptul la acțiune al reclamantei era prescris la data formulării acțiunii în raport de art. 11 alin. (1) lit. b din Legea nr. 554/2004.
Cât privește suspendarea în fond a cauzei aceasta a fost solicitată de pârâta-recurentă prin întâmpinare, instanța pronunțându-se asupra ei, în sensul respingerii cererii, prin încheierea de ședință din 2 decembrie 2015.
Or, din cuprinsul cererii de recurs nu rezultă că pârâta ar fi recurat în mod distinct și această încheiere, ci doar sentința în sine, astfel că apare ca inadmisibilă o astfel de cerere de recurs vizând aspecte neindicate.
Cât privește prescripția dreptului la acțiune al reclamantei, instanța de recurs apreciază faptul că această excepție nu este dată.
Astfel, conform contractului de finanțare nerambursabilă nr. x8.08.2011 art. 3 prevede că durata de realizare a proiectului 12 luni de la intrarea în vigoare a contractului, "fără a depăși 24 luni de la data încheierii acestuia".
Având în vedere cererile recurentei de prelungire a duratei de realizare a proiectului cu 6 luni, cât și procedurii derulate pentru aceasta, căreia, în fond, recurenta nu i-a mai dat curs, se apreciază că respectivul contract de finanțare a fost în vigoare până la data de 8.08.2013.
În acest context trebuie subliniat și faptul că recurenta a susținut în mod repetat faptul că acest contract nu a fost reziliat.
Recurenta a invocat în sprijinul excepției dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. e din Legea nr. 554/2004, fără a avea în vedere și dispozițiile alin. (2) din același articol care prevăd că acțiunea poate fi introdusă și peste termenul de 6 luni dar înăuntrul celui de 1 an pentru motive temeinice.
Or, din toată procedura expusă în prezentul dosar, cu proceduri administrative suprapuse unora penale, cu repetate lipse ale recurentei de la adresa indicată, aspecte relevate și în faza jurisdicțională în fața instanței de fond, rezultă existența unor motive temeinice pentru depășirea termenului de 6 luni pentru, introducerea acțiunii.
Cum acțiunea a fost introdusă pe rolul Tribunalul București în data de 14.04.2014, față de expirarea duratei contractului 8.08.2013 acțiunea a fost introdusă cu respectarea termenului de 1 an.
În raport de analiza de mai sus, hotărârea instanței de fond apare ca temeinică și legală.
Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs
Cum față de motivele invocate nu apar incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. urmează a respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Asociația pentru Dezvoltare Socială și A. împotriva sentinței civile nr. 3267 din 09 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 iunie 2018.