ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2373/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 24 septembrie 2014, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile (CSIPPC) și Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR), anularea Deciziei nr. 1/19.12.2013, pronunțată de Comisia de disciplină a Consiliului pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile în dosarul nr. x și trimiterea dosarului format ca urmare a sesizării depusă de reclamantă împotriva firmei de audit B. S.R.L., spre competentă soluționare, Comisiei de Disciplină a Consiliului pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile.

Prin sentința civilă nr. 1415 din 19 mai 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Comisia de Disciplină a Consiliului pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile, Consiliul pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile și Camera Auditorilor Financiari din România și a anulat Decizia nr. 1/19.12.2013, emisă de pârâtul CSIPPC, obligând acest pârât să procedeze la soluționarea sesizării formulate de reclamantă, iar pe pârâta CAFR să înainteze dosarul nr. x către Comisia de disciplină a CSIPPC.

Împotriva sentinței civile nr. 1415 din 19 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Consiliul pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în rejudecarea cauzei, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Recurentul-pârât susține, în esență, că potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 90/2008 și ale O.U.G. nr. 75/1999, există două autorități deopotrivă competente în materie disciplinară: Consiliul pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile, a cărui competență disciplinară reiese din prevederile art. 32 alin. (1), art. 56 și art. 73 din O.U.G. nr. 90/2008 și Camera Auditorilor Financiari din România, a cărei competență rezultă din prevederile art. 32 și art. 32

1

din O.U.G. nr. 75/1999, art. 71 și art. 76 din Regulamentul de organizare și funcționare a CAFR, aprobat prin H.G. nr. 433/2011.

În legătură cu această suprapunere a competenței în materie disciplinară, s-a solicitat Ministerului Finanțelor Publice, prin adresa nr. x/2013, o clarificare cu privire la textele de lege aplicabile, în vederea realizării unei interpretări unitare a dispozițiilor O.U.G. nr. 90/2008.

Din răspunsul Ministerului Finanțelor Publice, înregistrat la CSIPPC sub nr. x/2013, reiese că o posibilă soluție pentru evitarea acestei suprapuneri, o constituie delimitarea competenței în funcție de calitatea de membru ales în cadrul structurilor de conducere ale CAFR, soluție susținută de prevederile art. 32 alin. (1) din O.U.G. nr. 90/2008, în forma modificată prin O.G. nr. 23/2012, text de lege din care rezultă că numai calitatea de membru al Consiliului Camerei sau cea de membru ales în structurile de conducere ale Camerei, atrage competența disciplinară a CSIPPC.

În consecință, o sesizare îndreptată împotriva unui auditor statutar sau unei firme de audit, adresată uneia dintre cele două autorități competente, rămâne câștigată pentru soluționare acelei autorități sesizate, cu excepția sesizărilor îndreptate împotriva unui membru al Consiliului CAFR sau unui membru ales în structurile de conducere ale CAFR, care pot fi soluționate numai de către Comisia de disciplină a CSIPPC.

5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 04 octombrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 28 februarie 2018, constatând că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, completul de filtru a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecata pe fond a căii de atac.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este nefondat, sentința recurată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Prin Decizia nr. 1/19.12.2013 pronunțată în dosarul nr. x, contestată în prezenta cauză, pârâtul Consiliul pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile - Comisia de Disciplină a dispus returnarea spre soluționare către Camera Auditorilor Financiari din România, a dosarului constituit ca urmare a sesizării formulate de reclamanta A. S.R.L.

Sesizarea formulată de intimata-reclamantă a avut ca obiect cercetarea abaterilor disciplinare săvârșite de firma de audit B. S.R.L., în exercitarea activității de audit statutar, sesizarea fiind înregistrată inițial la Camera Auditorilor Financiari din România sub nr. x/2013.

În mod corect prima instanță a reținut că, în raport de dispozițiile art. 73 din O.U.G. nr. 90/2008, și în conformitate cu prevederile art. 36 alin. (5) și (6) din Directiva 43/2006/CE, competența de soluționare a sesizării aparține Comisiei de disciplină a Consiliului pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 56 din O.U.G. nr. 90/2008 privind auditul statutar al situațiilor financiare anuale și al situațiilor financiare anuale consolidate și supravegherea în interes public a profesiei contabile, act normativ în vigoare la data emiterii deciziei contestate, "Punerea în practică a procedurilor disciplinare și de sancționare referitoare la abaterile de la legislația și practica auditului statutar se realizează prin Comisia de disciplină."

Conform prevederilor art. 73 din același act normativ:

"(1) Comisia de disciplină este structura de investigație și disciplină pentru auditorii statutari și firmele de audit din România, care emite decizii și impune sancțiuni în conformitate cu regulamentul intern al acesteia. (2) Comisia de disciplină emite decizii și impune sancțiuni în conformitate cu regulamentul intern al acesteia. (3) Comisia de disciplină este responsabilă cu administrarea și derularea procedurilor de reclamație și disciplină în domeniul activității de audit statutar."

Activitatea și atribuțiile Comisiei de disciplină sunt prevăzute în Regulamentul Intern al Comisiei de disciplină a Consiliului pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile, adoptat prin Decizia nr. 53/30.01.2014, la art. 32 din acest regulament fiind enumerate sancțiunile care se pot aplica auditorilor statutari și firmelor de audit din România.

De asemenea, conform prevederilor art. 36 alin. (5) din Directiva 43/2006/CE:

"Atunci când o autoritate competentă constată că se comit sau au fost comise acte contrare dispozițiilor prezentei directive pe teritoriul unui alt stat membru, acesta notifică, cât mai specific posibil, autoritatea competentă a celuilalt stat membru cu privire la această constatare. Autoritatea competentă a celuilalt stat membru ia măsurile corespunzătoare."

Totodată, art. 36 alin. (6) din aceeași Directivă stabilește că "Autoritatea competentă a unui stat membru poate solicita, de asemenea, efectuarea unei investigații de către autoritatea competentă a unui alt stat membru pe teritoriul acestuia din urmă."

În cauză, autoritatea competentă, astfel cum a fost declarată de către Statul Român, este reprezentată de Consiliul pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile (CSIPPC), scopul înființării acestui organism fiind tocmai verificarea și sancționarea disciplinară a auditorilor statutari și firmelor de audit din România, în mod independent de contribuțiile auditorilor, spre deosebire de Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR), care este o asociație profesională, finanțată din contribuțiile membrilor săi.

În raport de cadrul normativ mai sus-redat, aplicabil în materie disciplinară, nu se poate reține existența unei suprapuneri de competență în ceea ce privește soluționarea sesizării formulate în speță de către intimata-reclamantă, care, așa cum s-a arătat, are ca obiect cercetarea faptelor disciplinare săvârșite de firma de audit B. S.R.L. în exercitarea activității de audit statutar, caz în care, reglementările speciale în materie stabilesc că revine Consiliului pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile competența de soluționare a sesizării.

La formularea acestei concluzii se are în vedere și faptul că dispozițiile O.U.G. nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, nu fac distincție între auditul statutar și auditul financiar, potrivit art. 3 alin. (3) din acest act normativ, auditorul financiar desfășurând audit statutar, audit financiar, misiuni de revizuire a situațiilor financiare anuale, a situațiilor financiare consolidate, precum și a situațiilor financiare interimare, misiuni de asigurare și alte misiuni și servicii profesionale, precum și audit intern.

Distinct de argumentele reținute anterior, este de menționat faptul că O.U.G. nr. 90/2008 a fost abrogată prin Legea nr. 162/2017 privind auditul statutar al situațiilor financiare anuale și al situațiilor financiare anuale consolidate și de modificare a unor acte normative, care la art. 73 alin. (1) prevede înființarea Autorității pentru Supravegherea Publică a Activității de Audit Statutar (ASPAAS), prin reorganizarea Consiliului pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile, înființat conform art. 53 din O.U.G. nr. 90/2008.

Alin. (2) al aceluiași articol stabilește că, "ASPAAS este autoritatea competentă în domeniul supravegherii în interes public a auditului statutar și își exercită atribuțiile potrivit prevederilor prezentei legi."

Potrivit dispozițiilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 162/2017:

"Până la intrarea în vigoare a reglementărilor emise în aplicarea prezentei legi, normele emise de Consiliul pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile și de CAFR, își păstrează valabilitatea."

În acest sens, relevantă sub aspectul stabilirii competenței în materie disciplinară este Decizia nr. 50/30.10.2015 pentru adoptarea Normei privind investigația și soluționarea sesizărilor formulate împotriva auditorilor statutari și firmelor de audit care efectuează misiuni de audit statutar, emisă de Consiliul pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 10.12.2015.

Așa cum rezultă din preambulul normei menționate, prin adoptarea acesteia s-a urmărit evitarea conflictului de competență privind soluționarea sesizărilor între CSIPPC și CAFR, rezultat din interpretarea O.U.G. nr. 90/2008, când fapta privește același auditor statutar sau firmă de audit și ar putea fi soluționată de ambele entități, motiv pentru care, s-a impus stabilirea de comun acord a unui mod unitar de lucru și încheierea unui acord de colaborare între CSIPPC și CAFR privind participarea la soluționarea sesizărilor.

Conform prevederilor pct. 1 din Norma adoptată prin Decizia nr. 50/30.10.2015:

"Responsabilitatea finală pentru investigația și soluționarea sesizărilor formulate împotriva auditorilor statutari și firmelor de audit care efectuează audit statutar aparține CSIPPC."

În ceea ce privește competența de soluționare în cazul sesizărilor care au ca obiect fapte disciplinare, pct. 2.1. din norma menționată prevede:

"În cazul în care sesizările adresate CSIPPC și/sau CAFR au ca obiect fapte disciplinare ale auditorilor statutari și firmelor de audit care sunt în legătură cu activitatea de audit statutar, competența de soluționare, în sensul cercetării disciplinare și aplicării unor sancțiuni disciplinare, aparține CSIPPC, prin Comisia de disciplină."

De asemenea, potrivit pct. 4.1. al aceleiași norme:

"Sesizările adresate CAFR care au a obiect posibile abateri disciplinare săvârșite de auditorii statutari și firmele de audit în exercitarea activității de audit statutar, sunt transmise CSIPPC spre competentă soluționare, prin Comisia de disciplină, potrivit procedurii proprii privind investigația și soluționarea sesizărilor."

În același sens sunt și prevederile Deciziei nr. 51/30.10.2015 pentru adoptarea Acordului de cooperare privind participarea la investigația și soluționarea sesizărilor formulate împotriva auditorilor statutari și firmelor de audit care efectuează audit statutar, emisă de Consiliul pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 10.12.2015.

Conform prevederilor art. 5 din Acordul menționat:

"Sesizările adresate CSIPPC, care au ca obiect posibile abateri disciplinare săvârșite de auditorii statutari și firmele de audit în exercitarea activității de audit statutar, intră în competența de soluționare a CSIPPC prin Comisia de disciplină potrivit procedurii proprii privind investigația și soluționarea sesizărilor."

Totodată, art. 6 din același Acord stabilește:

"Sesizările adresate CAFR, care au ca obiect posibile abateri disciplinare săvârșite de auditorii statutari și firmelor de audit în exercitarea activității de audit statutar, sunt transmise CSIPPC spre competentă soluționare prin Comisia de disciplină potrivit procedurii proprii privind investigația și soluționarea sesizărilor."

În consecință, prin normele și acordurile adoptate în aplicarea legii speciale în materie, este recunoscută în mod expres competența Consiliului pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile în soluționarea sesizărilor având ca obiect cercetarea faptelor disciplinare săvârșite de firmele de audit în exercitarea activității de audit statutar, cum este cazul în speță, argument care vine în sprijinul celor reținute anterior, în raport de actul normativ în vigoare la data emiterii deciziei contestate.

Pentru considerentele expuse, reținând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâta Autoritatea pentru Supravegherea Publică a Activității de Audit Statutar, ca nefondat.

În conformitate cu prevederile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, va fi obligată recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4620 RON, reprezentând onorariul de avocat achitat în faza procesuală a recursului, la dosar nefiind depuse înscrisuri în dovedirea cheltuielilor de transport solicitate de intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Supravegherea Publică a Activității de Audit Statutar împotriva sentinței civile nr. 1415 din 19 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă Autoritatea pentru Supravegherea Publică a Activității de Audit Statutar la plata către intimata-reclamantă A. S.R.L. a sumei de 4620 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 iunie 2018.