Decizia nr. 1327/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26.06.2014 pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Camera Auditorilor Financiari din România, anularea Hotărârii nr. 02/DIS/2014 emisă de pârâtă, precum și suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Prin Sentința civilă nr. 8.312 pronunțată în data de 11 decembrie 2014, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, prin raportare la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 5 alin. (1) și (2) și 6 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 75/1999. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 02.04.2015. Prin încheierea din data de 26.01.2015 Curtea a admis cererea de suspendare formulată de reclamantă și a dispus suspendarea actului contestat, potrivit dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004. Ulterior, prin Sentința nr. 556/2014 pronunțată în data de 2 martie 2015, aceiași instanță a admis în parte contestația și a dispus anularea Hotărârii nr. 02/DIS/2014 emisă de pârâtă, privind sancționarea reclamantei cu "avertisment scris" de asemenea, a obligat pârâta la plata de despăgubiri în sumă de 11.636 RON și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 370 RON. Motivele de casare invocate în cauză

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Camera Auditorilor Financiari din România care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Referitor la primul motiv de casare arată că prima instanță a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv principiile disponibilității, contradictorialității și dreptului la apărare deoarece a pronunțat hotărârea în temeiul altor argumente decât cele prezentate de contestatoare. Astfel, prin acțiunea introductivă s-a invocat drept motiv de nulitate încălcarea dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. b), art. 11, art. 17 alin. (2) - (4), art. 19 și art. 25 din Hotărârea Camerei Auditorilor Financiari din România (CAFR) nr. 125/2008 și art. 79 alin. (1) - (2) și (4) - (5) și art. 80 alin. (3) - (5) din H.G. nr. 433/2011, iar instanța a admis acțiunea cu motivarea că procedura desfășurată de autoritatea publică pârâtă nu se putea finaliza cu sancționarea disciplinară a reclamantei contestatoare. În plus, respingând cererile în probațiune propuse de autoritate, instanța nu a mai cercetat faptele deduse judecății și nici gravitatea acestora.

Referitor la cel de-al doilea motiv de casare, se arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material deoarece instanța a omis să coroboreze dispozițiile Hotărârii CAFR nr. 50/2012, în temeiul căreia s-a desfășurat procedura de soluționare a obiecțiunilor formulate de reclamantă, cu dispozițiile Hotărârii CAFR nr. 128/2008, care reglementează procedura disciplinară a membrilor CAFR și cu dispozițiile H.G. nr. 433/2011 care reglementează organizarea și funcționarea CAFR. Din această coroborare, recurenta trage concluzia că procedura de soluționare a obiecțiunilor reglementată de Hotărârea 50/2012 reprezintă o procedură de cercetare disciplinară specială care face posibilă aplicarea de sancțiuni disciplinare potrivit Hotărârii nr. 128/2008. De asemenea, sentința încalcă dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. b), art. 11, art. 17 alin. (2) - (4), art. 19 și art. 25 din Hotărârea CAFR nr. 125/2008 și art. 79 alin. (1) - (2) și (4) - (5) și art. 80 alin. (3) - (5) din H.G. nr. 433/2011, invocate de reclamantă prin acțiune, deoarece actul contestat respectă toate aceste dispoziții, astfel încât nu există motiv de anulare a sa.

Intimata SC A. SRL nu a formulat întâmpinare, în schimb prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat. De asemenea, a depus la dosarul cauzei o copie de pe Raportul întocmit în urma investigației dispusă prin Ordinul președintelui Consiliului Concurenței nr. 357 din 10.09.2014 prin care s-a constatat încălcarea de către recurenta CAFR a regulilor de concurență, pretinzând că are legătură cu faptele pentru care intimata a fost sancționată prin Hotărârii CAFR nr. 02/DIS/2014, a cărei anulare a fost dispusă de instanța de fond. Analiza motivelor de casare

Examinând sentința recurată prin raportare la motivele de casare invocate în cauză, luând în considerare argumentele părților, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte observă că, în esență, Curtea de Apel București a anulat Hotărârii CAFR nr. 02/DIS/2014 prin care reclamanta intimată SC A. SRL a fost sancționată cu "avertisment scris", aplicat în temeiul art. 73 alin. (1) lit. b) din Regulamentului de organizare și funcționare a CAFR aprobat prin H.G. nr. 433/2011, cu motivarea că în cauză nu a fost urmată procedura disciplinară reglementată de Hotărârea CAFR nr. 125/2008, ci o procedură distinctă reglementată de Hotărârile CAFR nr. 168/2010 și nr. 50/2012.

La data faptelor, procedura disciplinară a membrilor CAFR era reglementată de: - Capitolul X din Regulamentul de organizare și funcționare a Camerei Auditorilor Financiari din România aprobat prin H.G. nr. 433/2011; - Hotărârea CAFR nr. 125/2008 pentru aprobarea Regulamentului privind stabilirea răspunderii disciplinare a membrilor Camerei Auditorilor Financiari din România.

Distinct de aceste acte normative adoptate în materie disciplinară de către Guvernul României și CAFR, intimata CAFR a adoptat acte administrative cu caracter normativ în domeniul revizuirii calității de audit financiar, dintre acestea relevante fiind: - Hotărârea CAFR nr. 168/2010 pentru aprobarea Normelor privind revizuirea calității activității de audit financiar și a altor activități desfășurate de auditorii financiari; - Hotărârea CAFR nr. 50/2012 pentru aprobarea Normelor privind aplicarea art. 17 alin. (2) lit. c) din Normele privind revizuirea calității activității de audit financiar și a altor activități desfășurate de auditorii financiari, aprobate prin Hotărârea Consiliului Camerei.

Cu privire la motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității): Criticile recurentei sunt neîntemeiate. Astfel, principiul disponibilității și în special dispozițiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, nu împiedică instanța să-și ordoneze raționamentul pe care își întemeiază soluția după cum crede de cuviință. Cererile și apărările părților dau limitele procesului dar nu epuizează conținutul acestuia iar instanța este chemată să dea interpretarea corectă și să aplice legea în litera și spiritul ei, fără să se rezume sau să își însușească ad litteram argumentele părților. Invocând dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. b), art. 11, art. 17 alin. (2) - (4), art. 19 și art. 25 din Hotărârea CAFR nr. 125/2008 și art. 79 alin. (1) - (2) și (4) - (5) și art. 80 alin. (3) - (5) din H.G. nr. 433/2011, reclamanta intimată a pus în discuție, printre altele, procedura în temeiul căreia a fost sancționată. Așadar, apărarea își are originea în cererea de chemare în judecată și în voința reclamantei și nu reprezintă un "adaos", o apărare nouă, adăugată de instanța de fond. De asemenea, chestiunea a fost discutată în contradictoriu cu părțile, așa cum rezultă din chiar cuprinsul cererii de recurs care citează pe larg din cuprinsul încheierii de ședință din data de 23.02.2015 arătând că instanța a solicitat precizări în legătură cu procedura aplicată reclamantei și cu posibilitatea finalizării printr-o sancțiune disciplinară a procedurii urmate în fapt de pârâtă. În aceste condiții, Înalta Curte nu constată niciun motiv de nulitate a hotărârii care să rezulte din încălcarea unor principii fundamentale ale procesului civil, cum sunt cele care garantează disponibilitatea, dreptul la apărare, contradictorialitatea și, în final, dreptul la un proces echitabil. Referitor la respingerea cererilor în probațiune, critica este de asemenea neîntemeiată, deoarece, pentru a fi administrată, orice probă trebuie să fie nu numai pertinentă (să aibă legătură cu cauza) ci și utilă și concludentă. Or, după cum se va arăta mai jos, soluția pronunțată pe fond este legală raportat la probele deja administrate.

Cu privire la motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material), se rețin următoarele: În acord cu instanța de fond, Înalta Curte constată că procedura disciplinară și procedura de revizuire a calității în materia auditului financiar sunt distincte deoarece obiectul, scopul și funcțiile lor sunt diferite. De aceea, nu poate fi primită propunerea recurentei de interpretare coroborată a textelor deoarece s-ar ajunge la o lege terță, în care actele întocmite în cadrul unei proceduri ar substitui actele care ar fi trebuit întocmite în cadrul celeilalte. Altfel spus, fără o dispoziție legală expresă care să facă posibilă ca actele de control întocmite în cadrul procedurii revizuirii calității să producă efecte în materie disciplinară, argumentul recurentei este neîntemeiat. Drept urmare, sentința recurată este legală și sub acest aspect.

Referitor la Raportul întocmit în urma investigației dispusă prin Ordinul președintelui Consiliului Concurenței nr. 357 din 10.09.2014 prin care s-a constatat încălcarea de către recurenta CAFR a regulilor de concurență, depus la dosarul cauzei de intimată, Înalta Curte constată că pune în discuție o chestiune nouă care excede obiectului prezentei cauze.

Așa fiind, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 și art. 497 C. proc. civ., recursul urmează să fie respins ca nefondat.