ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2322/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2014 pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. (societate în insolvență) prin administrator special B., a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP) anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 866/02.06.2014 înregistrata la APDRP sub nr. x/2014; anularea în totalitate a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 22.04.2014, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit de 1.732.926,81 RON, plus dobânzi și penalități de întârziere; anularea în totalitate a Notificării privind constituirea debitului de 1.732.926,81 RON, plus dobânzi și penalități de întârziere nr. x/30.04.2014, exonerarea reclamantei de plata sumelor stabilite în actele contestate și acordarea cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 311/2014 pronunțată în data de 22 decembrie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în insolvență prin administrator special B. în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP, în prezent Agenția pentru Finanțare Rurală - AFIR).

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. - în insolvență prin administrator special B. care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fondul cauzei admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Într-o primă critică reclamanta a arătat că prima instanță a preluat în considerente apărările de fond invocate de pârâta AFIR, fără să analizeze susținerile reclamantei, ceea ce echivalează cu o nemotivare a sentinței, subsumându-se motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

O a doua critică vizează greșita aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, respectiv a art. 26 și 36 din O.U.G. nr. 66/2011, dar și a clauzelor de la punctele 14 alin. (3) și art. 11 din Anexa la contractul de finanțare încheiat de reclamanta S.C. A. S.R.L. cu pârâta AFIR.

Un prim argument în susținerea criticilor de nelegalitate vizează faptul că în conformitate cu dispozițiile din contract durata de execuție a contractului este distinctă de durata de monitorizare a contractului - contractul fiind executat în întregime, iar proiectul implementat. În acest context, faptul că reclamanta a intrat în insolvență nu este de natură să releve o încălcare a normelor contractuale.

Un al doilea argument vizează neîndeplinirea cerințelor dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. .a) din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că:

- Nu s-a săvârșit nicio abatere de la legislația achizițiilor publice și nici de la clauzele contractuale (cu motivarea că societatea a intrat în insolvență având un plan de reorganizare a activității aprobat de instanță, păstrându-se activitatea specifică prevăzută în contractul și cererea de finanțare;);

- Sumele acordate au fost eligibile pentru toată suma acordată drept finanțare în valoare de 1.732.926,81 RON - proiectul fiind executat în totalitate, aspect recunoscut în cursul derulării litigiului de pârâta AFIR;

- Nu există culpă din partea societății comerciale, astfel încât nu exista temei pentru constatarea unei abateri care să poată fi caracterizată drept o neregulă, conform legislației incidente în cauză;

- Nu s-a dovedit existența prejudiciului, deoarece acesta nu a fost precizat în Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare (neprecizarea prejudiciului în cuprinsul actului menționat duce la concluzia că acesta nu există);

În fine, un ultim argument vizează aplicarea principiului proporționalității, ținându-se seama de natura și de gravitatea neregulii constatate, precum și de amploarea și de implicațiile financiare ale acesteia. Or, în speță, proiectul de finanțare a fost respectat și implementat conform legii, investiția efectuată în baza finanțării primare există și la data judecării cauzei și servește scopului și obiectului de activitate al societății. Împrejurarea că societatea a solicitat să intre în insolvență - instanța aprobând planul său de reorganizare - a fost rezultatul unor factori economici obiectivi, iar solicitarea reclamantei s-a făcut în scopul protejării investiției deja efectuate.

1.4. Apărările formulate în cauză

La data de 19.06.2015 pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

S-a arătat că sentința pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia este legală și temeinică, instanța a interpretat corect prevederile legislației incidente în cauză, având în vedere, atât cadrul general al apărărilor formulate, cât și modul de evaluare și selectare în vederea încheierii unui contract având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil prin FEADR.

Obținerea sprijinului financiar nerambursabil impune îndeplinirea unor condiții stabilite și acreditate de Comisia europeană, condiții care trebuie, în mod obligatoriu să fie cunoscute și respectate de către beneficiari. Eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului de finanțare (perioada de execuție a proiectului - care se întinde pe doi ani, la care se adaugă perioada de monitorizare de 5 ani, conform contractului-cadru de finanțare).

Pentru reclamanta S.C. A. S.R.L. procedura de insolvență s-a deschis la data de 11.02.2014 prin încheierea pronunțată de Tribunalul Alba nr. 39/CC/F/2014.

Ultima plată a fost efectuată de AFIR la data de 15.04.2009, așadar neregula a fost săvârșită în perioada de monitorizare, situație ce a determinat autoritatea administrativă să demareze procedura de stabilire a recuperării creanței bugetare.

Prin deschiderea procedurii de insolvență debitoarea a încălcat dispozițiile Art. 1, 3, 11 alin. (3) și art. 13 din Anexa I la contractul de finanțare, ceea ce determină neîndeplinirea criteriilor de eligibilitate, cu consecința retragerii finanțării nerambursabile de care a beneficiat reclamanta.

1.5. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 7 februarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 12 decembrie 2017, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. îndeplinește condițiile de admisibilitate, l-a declarat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen pentru judecata pe fond a acestuia.

II. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Motivele de recurs se subsumează dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă.

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Motivele de recurs se subsumează dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă.

i) Cu privire la aplicarea art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Este nefondată critica reclamantei că instanța de fond nu a răspuns argumentelor din acțiune, sentința fiind nemotivată sub acest aspect.

Astfel, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea unei hotărâri judecătorești nu înseamnă ca instanța să răspundă în mod detaliat fiecărui argument invocat de parte, dar presupune ca o instanță internă care a motivat pe scurt hotărârea să fi examinat, totuși, în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse (Hotărârea CEDO din 28 aprilie 2005 în Cauza Albina împotriva României publicată în Monitorul Oficial nr. 1.049 din 25 noiembrie 2005).

Or, în speță, instanța de fond s-a conformat atât dispozițiilor procedurale, în sensul că hotărârea cuprinde toate elementele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b C. proc. civ., cât și celor de fond, analizând susținerile părților și tranșând litigiul potrivit dispozițiilor legale incidente în cauză.

ii) Cu privire la existența unei nereguli

Sunt neîntemeiate susținerile reclamantei cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, respectiv a art. 26 și 36 din O.U.G. nr. 66/2011, dar și a clauzelor de la punctele 14 alin. (3) și art. 11 din Anexa la contractul de finanțare încheiat de reclamanta S.C. A. S.R.L. cu pârâta APDRP (în prezent AFIR).

Problema ce trebuie lămurită în cauză este aceea a respectării de către reclamantă a clauzelor din contractul de finanțare, în sensul de a stabili dacă în perioada de validitate a contractului, intrarea în insolvență a societății beneficiare a fondurilor nerambursabile atrage retragerea finanțării.

Reclamanta a încheiat cu pârâta APDRP contractul de finanțare nr. x/21.08.2008, pentru proiectul "Hală de găini outoare și depozit de dejecții a S.C. A. S.R.L. - dotare cu echipamente pentru producția de ouă de consum, tractor cu accesorii și autoutilitare." Valoarea finanțării nerambursabile acordate de pârâta APDRP pentru reclamanta S.C. A. S.R.L. a fost de 1.732.926,81 RON, executarea investiției derulându-se în perioada 21.08.2008 - 15.04.2009 și o perioadă de monitorizare de cinci ani.

Proiectul a fost executat de către reclamantă, însă a aceasta a intrat în insolvență la data de 11.02.2014 (așa cum rezultă din Buletinul procedurilor de insolvență nr. 4360/04.03.2014), înainte de expirarea duratei de monitorizare, deci înăuntrul duratei de valabilitate a contractului.

Înalta Curte, în acord cu instanța de fond constată că, potrivit art. 11 alin. (3) din contractul de finanțare, menționat anterior, autoritatea contractantă poate să determine desființarea contractului, dacă reclamanta intră în insolvență înăuntrul duratei de valabilitate a contractului.

Conform art. 2 alin. (8) din contract, durata de valabilitate a contractului se compune din durata de execuție la care se adaugă o perioadă de cinci ani de monitorizare -, ceea ce înseamnă că, prin raportare la ultima plată efectuată de instituția finanțatoare, adică 15.04.2009, durata contractului se încheie la data de 15.04.2014.

Întrucât reclamanta a intrat în insolvență la data de 11.02.2014, deci înainte de expirarea duratei de valabilitate a contractului, cauza de desființare a contractului de finanțare este pe deplin aplicabilă, cu consecința juridică a restituirii integrale a finanțării nerambursabile.

Pe de altă parte, intrarea în insolvență a beneficiarului finanțării constituie o cauză de desființare a convenției părților distinctă de executarea proiectului și îndeplinirea obiectivelor acestuia, astfel încât urmează să fie înlăturată apărarea reclamantei că executarea proiectului înăuntrul termenului de execuție înlătură orice altă cauză de desființare a contractului.

Neîndeplinirea criteriilor de eligibilitate, respectiv intrarea în insolvență a societății reclamante, constituie o cauză de desființare a contractului determinată de încălcarea de către reclamantă a clauzelor contractuale (art. 11 alin. (3), astfel încât criticile referitoare la lipsa culpei beneficiarului finanțării, apar ca fiind nefondate.

iii) Cu privire la prejudiciu

Nerespectarea clauzelor contractuale de către reclamantă constituie o neregulă ce atrage desființarea contractului cu consecința instituirii unei obligații de restituire a finanțării nerambursabile de către societatea beneficiară, deci are consecințe financiare care trebuie constatate de autoritatea administrativă de control și consemnate în cuprinsul Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 22.04.2014 emis de AFIR.

În acord cu constatarea și argumentele invocate de prima instanță, Înalta Curte reține că în cauză este îndeplinită condiția prejudiciului în sensul art. 2 alin. (1) lit. a din O.U.G. nr. 66/2011.

Astfel, din definiția legală a noțiunii de "neregulă" rezultă că se are în vedere nu numai o abatere care a prejudiciat bugetul Uniunii europene și/sau fondurile publice naționale aferente, ci și o abatere care are potențialul de a produce un prejudiciu, chiar dacă acesta nu s-a produs efectiv.

Producerea a unei abateri de la legalitate, regularitate și conformitate, inclusiv a unei abateri care nu are un impact financiar precis, este de natură să afecteze interesele financiare ale Uniunii și conduce la retragerea sprijinului financiar obținut.

Prin încheierea contractului de finanțare, intimata-reclamantă a acceptat finanțarea nerambursabilă și s-a obligat, potrivit prevederilor contractuale, să respecte legislația națională, dar și clauzele contractuale cu precizarea că încălcarea acestora conduce la neeligibilitatea cheltuielilor astfel efectuate.

Prin urmare, în mod legal s-a reținut prin actele administrative contestate existența unor nereguli, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. a din O.U.G. nr. 66/2011, criticile aduse hotărârii recurate fiind neîntemeiate.

iv) Cu privire la principiul proporționalității

Este nefondată critica reclamantei că instanța trebuia să aplice principiul proporționalității, ținându-se seama de natura și de gravitatea neregulii constatate, precum și de amploarea și de implicațiile financiare ale acesteia.

Înalta Curte constată că acest motiv de nelegalitate nu a fost menționat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, fiind invocat pentru prima oară în recurs, ceea ce împiedică instanța de control judiciar să analizeze critica formulată sub acest aspect, conform art. 494 coroborat cu art. 478 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Cu alte cuvinte, instanța de recurs nu poate analiza susținerea reclamantei, formulată omisso medio, deoarece ar încălca dispozițiile legale ce guvernează judecata cauzelor în căile de atac.

v)Temeiul juridic al soluției pronunțate de Înalta Curte

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8, raportat la art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. - societate în insolvență, prin lichidator judiciar C., împotriva sentinței nr. 311/2014 din 22 decembrie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2018.