ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2830/2017

Asupra admisibilității în principiu a recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 2 octombrie 2014 pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SRL - societate în insolvență, reprezentată prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâții Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 7 - Alba Iulia și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit București (APDRP), a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:

- anularea în integralitate a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 09 aprilie 2014 de CRPDRP 7 Centru Alba Iulia și avizat de directorul general adjunct al acestei instituții, înregistrat la APDRP sub nr. 12765 din 15 aprilie 2014 și a Deciziei nr. 20489 din 19 iunie 2014 emisă de APDRP, de respingere a contestației formulată de reclamantă pe cale administrativă împotriva acestui act administrativ;

- exonerarea reclamantei de plata obligațiilor fiscale în cuantum de 2.637.620,21 RON, cu titlu de ajutor financiar nerambursabil aferent contractului de finanțare nr. RO 3.1060257300228/2006, ca fiind o obligație nedatorată.

Prin Sentința civilă nr. 92/2015 din 8 mai 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta A. SRL - societate în insolvență, reprezentată prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâții Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 7 - Alba Iulia și APDRP.

Împotriva Sentinței civile nr. 92/2015 din 8 mai 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. SRL, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

În esență, recurenta-reclamantă critică hotărârea atacată sub aspectul încălcării și aplicării greșite a dispozițiilor legale incidente în raport circumstanțele litigiului dedus judecății, respectiv prevederile referitoare la interdependența și reciprocitatea obligațiilor asumate printr-un contract sinalagmatic, prevăzute de art. 969 și art. 979 C. civ. din 1864.

Intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 26 august 2015, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței pronunțate de curtea de apel.

Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 martie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

La data de 08 mai 2017, recurenta-reclamantă A. SRL a depus la dosar un punct de vedere cu privire la raportul întocmit asupra admisibilității recursului, prin care susține că recursul de față nu a fost declarat cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicare, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât sentința atacată i-a fost comunicată la data de 17 iunie 2015, conform ștampilei de pe recomandata nr. 5124, astfel că a depus cererea de recurs în interiorul acestui termen, respectiv la data de 03 iulie 2015.

Astfel, consideră că excepția tardivității recursului nu este întemeiată, sens în care solicită respingerea acesteia.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate condițiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunțată în prima instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Prin raportul asupra admisibilității recursului întocmit în cauză, magistratul raportor a apreciat că recursul a fost tardiv formulat, fiind incidentă sancțiunea nulității recursului în condițiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Ca urmare a comunicării către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, conform dovezilor de comunicare existente la dosar recurs, recurenta-reclamantă a formulat un punct de vedere, prin care combate concluzia privind tardivitatea formulării recursului, depunând ca dovadă a susținerilor sale copia plicului de comunicare a sentinței recurate, cu ștampila Oficiului Poștal Mediaș, datată 17 iunie 2015, în raport de care opinează că recursul de față ar fi fost depus în termenul legal.

Înalta Curte reține că în speță, sentința atacată a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 15 iunie 2015, conform dovezii de comunicare de la dosar fond, iar cererea de recurs a fost înregistrată la curtea de apel la data de 03 iulie 2015, conform ștampilei aplicate pe exemplarul cererii de recurs de la dosar.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., republicat, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

În raport de aceste aspecte, se constată că recursul de față a fost declarat cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicare prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termen care s-a împlinit la data de 1 iulie 2015.

Referitor la susținerile recurentei-reclamante, exprimate prin punctul de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, se constată că plicul depus în copie nu poate conduce la conturarea unei alte opinii în privința dezlegării ce urmează a fi date excepției tardivității depunerii cererii de recurs, câtă vreme dovada datei comunicării hotărârii pronunțate în fond o reprezintă procesul-verbal de înmânare, atașat în dosarul de fond.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat, urmând a aplica sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 92 din 8 mai 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT