ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3206/2018

Asupra recursului de față;

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 2 februarie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta SC A. SRL, prin administrator special B. și administrator judiciar C. SRL, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (prin reorganizarea A.P.D.R.P.), pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună:

(i) anularea Deciziei nr. 2740 din 7 august 2014, emisă de pârâtă (prin care s-a respins contestația formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 6 iunie 2014 și înregistrat la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală sub nr. 19553/12 iunie 2014), admiterea contestației și anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 6 iunie 2014;

(ii) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 206 din 27 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Împotriva Sentinței nr. 206 din 27 octombrie 2015 a declarat recurs în termen legal reclamanta SC A. SRL, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

3.1 Referitor la motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reclamanta a susținut că prima instanță nu s-a pronunțat asupra apărărilor formulate de reclamantă, în sensul că, deși contractul de finanțare a fost încheiat în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 59/2006, proiectul fiind finanțat exclusiv din fonduri de la bugetul de stat al României, în Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/12.06.2014, pârâta a reținut ca neregulă art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, fără să țină seama că acest contract este supus legii în vigoare la momentul încheierii lui și că, prin Decizia nr. 66/2015 a Curții Constituționale s-a constatat că prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 sunt neconstituționale.

3.2 Referitor la motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile recurentei au vizat următoarele aspecte:

(i) În mod nelegal prima instanță a reținut că procesul-verbal contestat nu a fost întocmit în baza prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 și că motivul încheierii acestuia l-a reprezentat înregistrarea neregularității din textul art. 17 alin. 4 din Anexa 1 la contractul de finanțare. Or, în Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare intimata-pârâtă se raportează la art. 36 din această ordonanță și definește neregula prin raportare la aceeași ordonanță și nu la contract, cum a reținut prima instanță.

Din prevederile art. 17 alin. 4, art. 17 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din Anexa 1 la contractul de finanțare rezultă că, pentru a fi în prezența unei neregularități în sensul celei definite în contract, abaterea trebuie să fie rezultatul culpei beneficiarului, în speță, a recurentei, și să aibă ca efect prejudicierea României.

Pentru a dovedi că aceste condiții nu sunt îndeplinite în cauză, reclamanta a solicitat proba cu expertiza contabil-fiscală, însă prima instanță a respins nemotivat această probă.

Or, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 342 din 24 septembrie 2013 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, a constatat că prima obligație a autorităților cu competente în gestionarea fondurilor europene este aceea de a începe activitatea de constatare a eventualelor nereguli apărute în derularea contractului, "fără a prezuma că intrarea în insolvență reprezintă de plano o neregulă care a prejudiciat bugetul Uniunii Europene, bugetele donatorilor publici internațional și/sau fondurilor publice naționale aferente acestora".

Câtă vreme în cauză nu s-a dovedit culpa reclamantei și prejudicierea României prin intrarea în insolvență a reclamantei, în mod nelegal și cu încălcarea prevederilor art. 17 alin. 1 și (4) din Anexa 1 la contract prima instanță a reținut că decizia de respingere a contestației la procesul-verbal de stabilire a neregulilor este legală și temeinică.

(ii) Din cuprinsul contractului-cadru rezultă că acesta cuprinde prevederi distincte în cazul încălcării contractului pentru perioada de execuție și pentru perioada de valabilitate a contractului.

Potrivit art. 2 alin. (1) și (2) din contractul de finanțare perioada de execuție este cuprinsă între data semnării contractului și data ultimei plăți, în speța de față, perioada de execuție a fost ianuarie 2007 - noiembrie 2008.

Potrivit art. 2 alin. (3) din contractul de finanțare, durata de valabilitate a contractului cuprinde perioada de execuție la care se adaugă 5 ani.

Pentru perioada de execuție, prima sancțiune contractuală este prevăzută la art. 11 alin. (3) din Anexa 1 la contractul de finanțare, iar a doua sancțiune contractuală este prevăzută la art. 17 alin. (1) din Anexa 1 la contract.

Pentru perioada de valabilitate a contractului de finanțare, sancțiunea contractuală este stipulată la art. 14 alin. (2) paragraful 1 din Anexa 1 la contract, însă în acest ultim caz, contractul nu prevede o modalitate de aducere la îndeplinire a sancțiunii contractuale.

Pentru orice alte încălcări ale contractului de finanțare pentru care nu se prevede în mod expres o sancțiune, pentru perioada de execuție sunt aplicabile prevederile art. 13 alin. (2) din Anexa 1 la contractul de finanțare, iar pentru perioada de valabilitate a contractului, neexistând nicio prevedere contractuală contrară, se vor aplica regulile generale privind contractele.

Față de aceste prevederi contractuale invocate în acțiunea introductivă, pe care prima instanță nu le-a examinat, în mod nelegal s-a reținut că intrarea în procedura generală a insolvenței conform Legii nr. 85/2006 constituie de plano o "neregulă" conform prevederilor O.U.G. nr. 66/2011.

Nu s-a observat că încheierea contractului a avut loc la data de 22 ianuarie 2007 astfel încât, conform art. 64 și art. 65 din O.U.G. nr. 66/2011, activitățile de constatare a neregulilor, de stabilire și recuperare a creanțelor bugetare rezultate din neregulile apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene, inițiate după intrarea în vigoare sunt guvernate de această reglementare, iar eventualele nereguli urmează a se stabili în raport cu reglementările în vigoare la data încheierii contractului.

Cum, în speță, contractul dintre părți s-a încheiat la data de 22 ianuarie 2007, în baza O.U.G. nr. 59/2006, în mod vădit nelegal pârâta a examinat pretinsele nereguli contabile prin raportare la prevederile O.U.G. nr. 66/2011, în vigoare de la data de 3 iulie 2011.

În concluzie, pentru motivele expuse, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea Sentinței nr. 206 din 27 octombrie 2015 a Curții de Apel Suceava și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În subsidiar, în ipoteza în care se va aprecia că prima instanță a examinat cauza pe fond, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. și art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat și menținerea Sentinței civile nr. 206 din 27 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași, ca temeinică și legală, reiterând atât motivele care au condus la emiterea actului administrativ a cărui anulare se solicită, cât și apărările invocate în primă instanță față de motivele de fapt și de drept de care reclamanta s-a prevalat în susținerea cererii de chemare în judecată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Din această perspectivă, ipoteza vizată de recurentă are în vedere motivarea insuficientă a hotărârii primei instanțe, în sensul că nu au fost analizate apărările legate de încheierea contractului de finanțare în baza O.U.G. nr. 59/2006 privind asigurarea de la bugetul de stat a cofinanțării publice nerambursabile pentru proiectele de investiții din cadrul Programului SAPARD.

Conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde (și) "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Din examinarea considerentelor hotărârii recurate se observă că prima instanță a analizat aplicabilitatea în cauză a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, reținând că, într-adevăr, contractul încheiat de reclamantă a beneficiat de finanțare în condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 59/2006, însă prin acest act normativ nu a fost instituită o nouă procedură de lucru, procedura rămânând cea prevăzută de programul SAPARD, așa cum rezultă din dispozițiile art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 59/2006 (pct. 1, pag. 6 - 7 din sentința recurată).

Prin urmare, nu se configurează o motivare insuficientă a hotărârii primei instanțe, astfel că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Contrar susținerilor recurentei, din analiza Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/12.06.2014 rezultă că autoritatea pârâtă s-a raportat nu numai la art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 și la definiția dată neregulii prin acest act normativ, ci și la prevederile art. 1 alin. (1), art. 1 alin. (6), art. 3 alin. (1), art. 11 alin. (3) art. 14 alin. 2, art. 17 alin. 1 și art. 17 alin. 4 din contractul de finanțare, inclusiv la noțiunea de "neregularitate" în accepțiunea acestui contract.

De asemenea, din conținutul Procesului-verbal menționat rezultă că motivul controlului a fost reprezentat de verificarea menținerii eligibilității proiectului pentru cofinanțarea Comunității, în sensul că nu a suferit o modificare substanțială pe o perioadă de 5 ani de la data plății finale realizată de A.P.D.R.P. (fostă SAPARD).

Activitatea de constatare a eventualelor nereguli apărute în derularea contractului a fost inițiată în executarea obligației instituite prin art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, pe baza informațiilor obținute la data de 10.04.2014, ca urmare a accesării paginii de internet Buletinul Procedurilor de insolvență.

Concluziile activității de verificare au fost în sensul că, investiția realizată de beneficiarul SC A. SRL a definit neeligibilă pentru cofinanțarea Comunității, ca urmare a prevederilor legale și contractuale încălcate prezentate la Capitolul 7 din Procesul-verbal de constatare, respectiv intrarea în insolvență a beneficiarului, situație care nu mai corespunde regulilor finanțării impuse prin Programul SAPARD și impune recuperarea sprijinului financiar acordat.

Se observă astfel, că în procedura de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare derulate de autoritatea pârâtă au fost respectate considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 342 din 24 septembrie 2013, fără însă a se prezuma că intrarea în insolvență reprezintă de plano o neregulă care a prejudiciat bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurilor publice naționale aferente acestora.

Aceeași constatare se menține și în ceea ce privește controlul de legalitate realizat de prima instanță, întrucât aceasta a analizat în concret dacă în activitatea beneficiarului s-au înregistrat nereguli de natură să prejudicieze bugetul Uniunii Europene, distinct de simplul fapt al deschiderii procedurii insolvenței.

În acest sens, în mod corect prima instanță a reținut săvârșirea de către beneficiar a unei neregularități în înțelesul art. 17 alin. 1 din Anexa I la contract, prin nerespectarea obligației de a menține eligibilitatea proiectului pe o perioadă de 5 ani după finalizarea acestuia.

Abaterea de la legalitate, conformitate și regularitate a vizat încălcarea prevederilor art. 1, art. 3 alin. (1) și art. 14 alin. (2) din Anexa I la contractul de finanțare, prin deschiderea procedurii insolvenței în perioada de valabilitate a contractului fiind afectate natura și condițiile de implementare a proiectului.

În consecință, sumele decontate beneficiarului au devenit neeligibile, astfel că în mod corect s-a făcut aplicarea prevederilor art. 17 alin. (4) din Anexa I la contract, instituindu-se în sarcina beneficiarului obligația de a restitui integral valoarea finanțării primite din partea Autorității contractante.

Prin urmare, în mod legal prima instanță a menținut actele administrative contestate, respectiv Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/12.06.2014 și Decizia nr. 27402 din 7 august 2014, criticile formulate de recurentă, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind neîntemeiate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 206 din 27 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL