ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1242/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 01.07.2015, reclamanta Societatea A. S.R.L. prin administrator judiciar B. Suceava a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 20.02.2015 privind proiectul x, înregistrat sub nr. x din 20.02.2015, și a Deciziei nr. 14162 din 16.04.2015 de soluționare a contestației formulate de societate, și obligarea pârâtei la derularea în continuare a contractului de finanțare.

Prin sentința nr. 229 din 26 noiembrie 2015, Curtea de Apel Suceava a admis acțiunea, a anulat Decizia nr. 14162/16.04.2015 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/20.02.2015 și a obligat pârâta să execute obligațiile ce decurg din contractul de finanțare.

Împotriva acestei hotărâri, în condițiile art. 483 C. proc. civ., pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând modificarea sentinței recurate și, rejudecând litigiul, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea opțiunii sale procesuale pârâta recurentă a susținut următoarele:

În mod greșit instanța de fond a reținut că insolvența nu este o neregulă, întrucât AFIR a demarat procedura de constatare a neregulii, respectiv insolvența, la momentul la care a luat la cunoștință de deschiderea procedurii conform Legii nr. 85/2014. În perioada de monitorizare a contractului de finanțare, AFIR are obligația de a demara procedura de verificare a tuturor beneficiarilor cu privire la respectarea de către aceștia a condițiilor de eligibilitate și selecție la care s-au obligat prin cererea de finanțare și contractul de finanțare.

Societatea A. S.R.L. a depus cerere de deschidere a procedurii de insolvența, iar AFIR a respectat dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 și a demarat procedura de emitere a procesului-verbal de constatare în 15 zile de la momentul la care a aflat de deschiderea procedurii de insolvența.

Dispozițiile legale privind desfășurarea activității de implementare a FEADR ca și clauzele contractului cadru nr. x/16.08.2012, prevăd ca eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului de finanțare (perioada de execuție a proiectului - care se poate întinde pe maxim 2 ani, la care se adaugă o perioada de 5 ani de monitorizare, conform art. 2 din contractul-cadru de finanțare).

Având în vedere prevederile contractuale și legale incidente rezultă că beneficiara FEADR era obligată să mențină "pe o perioada de 5 ani după finalizarea proiectului" eligibilitatea proiectului, necesitatea respectării acestui criteriu de eligibilitate, respectiv acela ca beneficiarul să nu intre în stare de insolvență pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare, fiind cunoscut de către reclamantă încă de la momentul depunerii cererii de finanțare în vederea obținerii fondurilor comunitare nerambursabile alocate.

Constatând intrarea reclamantei în procedura insolvenței, s-a constatat că suma decontată de Autoritatea Contractantă a devenit neeligibilă, iar în acest a fost emis Procesul Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

În baza memoriului justificativ și a planului de afaceri pe care beneficiarul l-a depus la dosarul Cererii de Finanțare, acestuia i s-a acordat un punctaj prin care a fost declarat eligibil și selectat în detrimentul altor solicitanți. Potrivit declarațiilor sale atașate cererii de finanțare, acesta s-a angajat să desfășoare proiectul pe proprie răspundere, cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat. Starea de insolvență în care beneficiarul se află în prezent, contravine condițiilor care au stat la baza finanțării, astfel criteriile de eligibilitate prevăzute în contractul dintre părți nemaifiind îndeplinite.

Neîndeplinirea unuia dintre criteriile de eligibilitate și selecție pe toată durata contractului de finanțare, încetarea investiției finanțate prin FEADR, respectiv nefolosirea obiectivelor finanțate conform scopului destinat, cu eventuala înstrăinare a bunurilor finanțate în cadrul FEADR reprezintă nereguli - încălcări ale clauzelor contractului de finanțare și ale legii speciale în domeniu, pentru acestea fiind stipulată sancțiunea de declarare ca neeligibilă a cheltuielilor aferente și declanșarea procedurii de constituire și recuperare de debit potrivit legislației aplicabile creanțelor bugetare.

Întrucât această investiție nu își demonstrează viabilitatea economico-financiară, respectiv nu atinge obiectivele pentru care s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil prin FEADR, împotriva beneficiarului fiind deschisă procedura de insolvență, procedură solicitată chiar de beneficiar, încălcându-se prevederile legale și contractuale asumate, s-a constatat că sumele plătite până la momentul controlului au fost achitate necuvenit, suma totală neeligibilă datorată de beneficiară rămasă de recuperat fiind de 103.759 RON, la care se adaugă majorări de întârziere potrivit legislației în vigoare.

Se mai critică hotărârea instanței de fond și din perspectiva interpretării Deciziei nr. 342 din 24 septembrie 2013 pronunțată de Curtea Constituțională prin care a fost respinsă ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011, susținând că la pronunțarea acestei decizii s-a avut în vedere și Regulamentul (CE) nr. 1.290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanțarea politicii agricole comune, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene seria x nr. x din 11 august 2005, cu modificările ulterioare, care a fost avut în vedere de legiuitor la adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011.

Intrarea în stare de insolvență a beneficiarului de fonduri prin Programul FEADR precum și înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul proiectului finanțat prin Programul FEADR (achiziționate, construite, modernizate) reprezintă nereguli - încălcări ale clauzelor contractului de finanțare și ale legii speciale în domeniu, fiind stipulată sancțiunea de declarare ca neeligibilă a cheltuielilor aferente și declanșarea procedurii de constituire și recuperare de debit potrivit legislației aplicabile creanțelor bugetare.

Finanțarea nu a fost acordată doar pentru realizarea proiectului ci pentru obținerea de performante financiare pe toata perioada de valabilitate a contractului, respectiv 5 ani de la ultima plata efectuata de Autoritatea Contractantă către beneficiar.

Așa fiind, rezultă că susținerile reclamantei sunt neîntemeiate întrucât instituția recurentă a emis procesul-verbal contestat în conformitate cu prevederile legale și contractuale mai sus menționate, prevederi pe care reclamanta le cunoștea și trebuia să le respecte în vederea implementării proiectului asumat.

Anterior semnării contractului de finanțare, reclamanta a avut la cunoștință despre obligativitatea implementării cu profesionalism a proiectului, astfel că reclamantei îi revenea în exclusivitate obligația de a respecta toate prevederile legale și contractuale asumate.

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în Complet de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 septembrie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 23 noiembrie 2017, Completul de filtru, apreciind incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Obiectul prezentului litigiu este reprezentat de anularea Deciziei nr. 14162/16.04.2015 de soluționare a contestației administrative formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare nr. x/20.02.2015, precum și de anulare a procesului-verbal de constatare înregistrat sub nr. x x/20.02.2015, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plata a unui debit în cuantum de 103.759 RON, către intimata recurentă.

În esență, prin cele două acte administrative s-a reținut că în urma efectuării plăților aferente cererii de plată nr. 2, la verificarea beneficiarului în Buletinul Procedurilor de Insolvență, reclamanta în calitate de beneficiar este menționată în insolvență. Având în vedere starea de fapt reținută, s-a constatat că suma decontată de autoritatea contractantă, respectiv 103.759 RON, a devenit neeligibilă ca urmare a încălcării, pe perioada de valabilitate a contractului, a prevederilor art. 3 alin. (1) din Anexa I la contractul cadru, respectiv prin încălcarea criteriilor de eligibilitate și de selecție asumate în momentul depunerii cererii de finanțare.

Instanța de fond a anulat actele administrative contestate, reținând prin prisma statuărilor Curții Constituționale din Decizia nr. 342/2013 că, autoritatea de control nu a motivat în concret de ce deschiderea procedurii insolvenței contravine condițiilor de finanțare și criteriilor de eligibilitate, nu a demonstrat culpa reclamantei în deschiderea procedurii de insolvență și că simplul fapt al deschiderii procedurii de insolvență nu echivalează cu o acțiune sau inacțiune a reclamantei prin care și-ar fi încălcat obligațiile ce-i revin .

Soluția primei instanțe este nelegală, fiind rezultatul aplicării și interpretării greșite a normelor de drept material aplicabile, respectiv a dispozițiilor care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, precum și a prevederilor contractului de finanțare x din 16.08.2012 încheiat între APDRP în calitate de autoritate contractantă și intimata reclamantă în calitate de beneficiar.

Contractul de finanțare menționat a avut ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 40.000 Euro, echivalentul a 172.932 RON pentru realizarea proiectului intitulat "Instalarea Societății A. S.R.L. în ferma agricolă din sat Stroiești, comuna Stroiești, județul Suceava".

În perioada de valabilitate a contractului de finanțare din intimata -reclamantă a intrat în insolvență la cererea ei, iar în prezent este deschisă procedura falimentului împotriva acesteia prin sentința nr. 587/11.10.2016 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr. x.

Potrivit art. 2 alin. (1) pct. 1 din O.U.G. nr. 66/2011 constituie neregulă "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit."

Una din condițiile de eligibilitate a societății reclamantei la momentul acordării finanțării era să nu fie în stare de insolvență, condiție pe care, prin angajament s-a obligat să o respecte alături de celelalte condiții, pe perioada de valabilitate a contractului de finanțare și de monitorizarea investiției.

De asemenea, potrivit art. 3 din anexa I la Contractul de Finanțare nr. x/16.08.2012 încheiat între părți, reclamanta, în calitate de beneficiar, s-a obligat să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare.

Conform art. 11 alin. (3) "în cazul constatării unei nereguli cu privire la încetarea ori executarea contractului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în stare de incapacitate de plată sau a fost declanșată procedura insolvenței, Autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere și fără nici o altă formalitate. În acest caz, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă până la data notificării, situație în care autoritatea contractantă va aplica beneficiarului dobânzi și penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare."

Declanșarea procedurii insolvenței societății reclamantei face incidentă clauza contractuală expusă în precedent, ceea ce justifică rezoluțiunea de plin drept a contractului de finanțare și recuperarea integrală de la aceasta a sumelor primite ca finanțare nerambursabilă.

Pe de altă parte, deschiderea procedurii insolvenței și cu atât mai mult intrarea reclamantei în procedura falimentului a reprezentat o schimbare a situației financiare a proiectului asumat de beneficiarul fondurilor europene și în fapt o neregulă în sensul dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011. Nerespectarea clauzelor contractuale de finanțare care implică menținerea eligibilității proiectului atrage răspunderea beneficiarului proiectului și obligația de recuperare a prejudiciului produs pentru nerespectarea clauzelor contractului de finanțare, reclamanta având obligația să respecte toate criteriile de eligibilitate și să nu intre în stare de insolvență pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare.

Toate aspectele reținute în precedent, sunt menționate și în actele administrative contestate, așa încât este fără temei aprecierea instanței de fond că autoritatea contractantă nu a motivat în concret de ce deschiderea procedurii insolvenței contravine condițiilor de finanțare și criteriilor de eligibilitate.

Referitor la lipsa de culpă a reclamantei este de menționat că prin actele administrative a căror anulare se solicită s-a angajat răspunderea administrativă a reclamantei pentru nerespectarea unor clauze contractuale din Contractul de Finanțare nr. x/16.08.2012.

Instanța de fond a omis a observa însă că, în discuție se pune problema răspunderii contractuale a reclamantei decurgând din nerespectarea obligațiilor asumate prin acest contract administrativ.

Or, în materia răspunderii contractuale, culpa debitorului este prezumată prin simplu fapt al neexecutării obligației sau a executării necorespunzătoare a obligației asumate prin contractul încheiat între părți, nefiind necesar a se dovedi sub acest aspect doar neîndeplinirea obligației, ceea ce în cauză s-a realizat.

În raport de aceste argumente, reține instanța de control judiciar că nu a fost răsturnată prezumția de legalitate de care se bucură actele administrative, care au făcut obiectul controlului de legalitate în cauză, fiind întemeiate criticile formulate de recurenta-pârâtă A.F.I.R. asupra soluției pronunțată de prima instanță, judecătorul fondului pronunțând o soluție cu aplicarea și interpretarea eronată a normelor de drept material, fapt ce reclamă incidența motivului de casare prevăzut de art. 488, pct. 8 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 488, pct. 8 C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâta A.F.I.R. și, casând sentința atacată, va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, menținând actele atacate ca fiind legal întocmite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței nr. 229 din 25 noiembrie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând, respinge acțiunea, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 martie 2018.