ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3232/2018

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 9 iunie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. Întreprindere Individuală a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 21 ianuarie 2015 și înregistrat sub nr. x din 23 ianuarie 2015, comunicat reclamantei la data de 29 ianuarie 2015, privind proiectul intitulat "Dotare secție de Producție Pavele și Ghivece Artizanale pentru Flori, Comuna Brodina, Județul Suceava", cod Contracte x din 29 aprilie 2014 și a Deciziei nr. 12.074 din 2 aprilie 2015 de respingere a contestației formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal și înregistrată sub nr. x din 11 martie 2015. Totodată, a solicitat și plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 209 din 28 octombrie 2015, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta A. Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 a declarat recurs reclamanta A. Întreprindere Individuală, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, admiterea cererii de chemare în judecată și, pe cale de consecință, anularea actelor administrative atacate, emise de AFIR. Cât privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă consideră că hotărârea atacată este nemotivată, întrucât instanța de fond a respins nejustificat proba testimonială solicitată de reclamantă, fiind astfel încălcate principiile contradictorialității, egalității de arme (probelor), nemijlocirii, precum și dreptul la apărare. De asemenea, a luat în considerare doar apărările pârâtei, fără a cerceta și motivele expuse de reclamantă prin răspunsul la procesul-verbal. În ceea ce privește motivul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în mod greșit, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011. Prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii reținând, în speță, crearea de "condiții artificiale" prin legăturile identificate între reclamantă și celelalte entități juridice. În demonstrarea acestui aspect, respectiv în vederea unei analize obiective a situației de fapt, recurenta a reluat, într-o formă detaliată, argumentele expuse în cuprinsul contestației administrative formulate împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/23 ianuarie 2015. Astfel, investiția respectă obiectivele Măsurii 121, nu au fost încălcate prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei, iar constatările pârâtei și aspectele care stau la baza emiterii deciziei de soluționare a contestației se bazează doar pe presupuneri și interpretări subiective nesusținute.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului 5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18 octombrie 2017. Prin încheierea din data de 28 martie 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. II. Soluția Înaltei Curți asupra recursului Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante a) Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă A. a invocat nemotivarea soluției de respingere a probei testimoniale pe care aceasta a propus-o în sprijinul susținerilor sale în fapt din cuprinsul cererii de chemare în judecată, susținând, totodată, că, procedând astfel, prima instanță a încălcat mai multe principii procesuale civile, respectiv principiul contradictorialității și cel al egalității armelor (probelor), dreptul la apărare, principiul nemijlocirii. Verificând aceste critici ale recurentei-reclamante, reține instanța de control judiciar că soluția dispusă de judecătorul fondului, la termenul de judecată din 8 septembrie 2015, cu privire la proba testimonială solicitată de reclamanta A. Întreprindere Individuală, a fost cea de respingere a probei cu martorii solicitați, întrucât aceasta nu este utilă soluționării cauzei, având în vedere înscrisurile existente la dosar. În teza probatorie formulată de reclamantă s-a justificat necesitatea administrării probei testimoniale pentru dovedirea modului de exploatare a utilajului "Încărcător dotat cu cupă și lame pentru paleți Komatsu" serie H60468, serie motor x, în condițiile în care au existat discrepanțe între numărul de ore de funcționare înregistrat la bord (453,5 ore de funcționare), față de numărul de ore de funcționare înscris în centralizatorul prezentat de beneficiar, din care rezultă un timp de funcționare de doar 222 ore. În raport de cele arătate anterior, soluția de respingere a probei solicitate a fost motivată corespunzător de către judecătorul fondului, acesta arătând că nu se impune administrarea probei cu martori, fiind neutilă în raport de înscrisurile depuse la dosar. O astfel de motivare a unei soluții pronunțate printr-o încheiere de ședință este suficientă pentru oricare dintre părțile litigante, fără a se putea pretinde vreo încălcare a principiilor fundamentale ale procesului civil, lipsa de utilitate a probei fiind determinată de faptul că există la dosar înscrisuri care emană chiar de la partea care a solicitat încuviințarea probei testimoniale, înscrisuri în contra cărora aceeași parte nu poate să dovedească o altă situație de fapt prin proba cu martori pe care a propus-o. Prin urmare, motivarea soluției de respingere a probei testimoniale, prin trimiterea la caracterul neutil al probei solicitate de reclamantă, îndeplinește rigorile procedurale de argumentare legală a soluției pronunțate de judecătorul fondului, nefiind fondate criticile formulate de recurenta-reclamantă, prin raportare la temeiul de casare cuprins în dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. b) În ceea ce privește motivul de casare reglementat de art. 488, pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că și acesta are un caracter nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. A susținut recurenta-reclamantă că actele administrative de impunere ce au fost emise în cauză pentru recuperarea fondurilor nerambursabile de care aceasta a beneficiat pentru realizarea proiectului "Dotare secție de producție pavele și ghivece artizanale pentru flori, comuna Brodina, județul Suceava", în cadrul măsurii M312, au la bază constatări bazate doar pe presupuneri și interpretări subiective, nesusținute, ale intimatei-pârâte AFIR, în condițiile în care obiectivele măsurii 121 au fost respectate prin investiția realizată de recurentă, astfel că nu au fost încălcate prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011. Sub un prim aspect, se impune o clarificare, în sensul analizării condițiilor artificiale ce au fost reținute în cuprinsul actelor emise de AFIR, contestate în cauză, prin raportare la obiectivele specifice măsurii M312, în cadrul căreia a fost depus și aprobat proiectul recurentei-reclamante, prin încheierea Contractului de finanțare nr. x din 29 aprilie 2014, trimiterile recurentei-reclamante la obiectivele specifice măsurii 121 nefiind relevante în dosarul de față. Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 23 ianuarie 2015, menținut prin Decizia de soluționare a contestației nr. 12074 din 2 aprilie 2015, s-a reținut, de către intimata-pârâtă AFIR, că au fost create condiții artificiale în derularea proiectului depus de A. Întreprindere individuală, fiind, astfel, încălcate prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisie (CE) nr. 65/2011, precum și prevederile Contractului de finanțare nr. x din 29 aprilie 2014. În concluziile prezentate în Procesul-verbal nr. x din 23 ianuarie 2015 s-a arătat, de către echipa de control, că se confirmă suspiciunea de neregulă semnalată, întrucât societatea B. SRL a contribuit direct, prin asigurarea infrastructurii, cât și indirect, prin intermediul împuternicitei A., precum și prin transferul de salariați, astfel cum reiese din adresa ITM Suceava nr. R16.151/CCMMRM din 10 decembrie 2014, la crearea unei noi entități, respectiv beneficiarul A. Întreprindere Individuală, în vederea eludării criteriilor de selecție specifice M 312 (obținerea unui număr de 20 de puncte la criteriul de selecție S5, pentru micro-întreprindere nou înființată, precum și la criteriul S2 din fișa E3.2 -proiecte care prin activitatea propusă creează mai mult de un loc de muncă/25000 euro investiți). Prima instanță a confirmat legalitatea actelor administrativ-fiscale contestate, nefiind incident nici un motiv de nelegalitate din cele invocate și susținute de către titularul cererii de chemare în judecată. În deplin acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă a creat condiții artificiale pentru a beneficia de fonduri nerambursabile, fără a respecta obiectivul schemei de ajutor în cadrul căreia a depus proiectul selectat. La depunerea proiectului în vederea obținerii finanțării nerambursabile în cadrul programului FEADR 2007 - 2013, Axa 3, măsura 312 "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi", solicitanta II A. a propus proiectul său cu titlul "Dotare secție de producție pavele și ghivece artizanale pentru flori, comuna Brodina, județul Suceava", în urma selecției acestui proiect fiind încheiat Contractul de finanțare nr. x din 29 aprilie 2014. În esență, stabilirea neregulii s-a fundamentat pe identificarea legăturilor dintre beneficiarul proiectului și persoane care, fără a fi angajate în cadrul II A., au solicitat și ridicat extrase de cont ale recurentei-reclamante, precum și pe existența unei dependențe între recurenta-reclamantă și Societatea B. SRL, cea din urmă, în calitate de proprietară a amplasamentului, asigurându-i locatarei sale accesul, în regim paușal, la utilitățile necesare derulării proiectului finanțat din fonduri europene, utilități pentru care persoana controlată nu a achitat niciuna dintre facturile emise în perioada iulie - decembrie 2014. Totodată, ca elemente care au condus la confirmarea suspiciunii de neregulă, au fost reținute următoarele: transferul angajaților de la Societatea B. SRL la entitatea supusă controlului în cauză, direcționarea producției finite preponderent către societatea de la care a fost transferat personalul de muncă, precum și modalitatea de exploatare a utilajelor achiziționate în vederea implementării proiectului selectat, discrepanțele înregistrate între situațiile înregistrate în documentele beneficiarului și numărul de ore de exploatare înscris la bordul încărcătorului KOMATSU seria x, serie motor x neputând fi justificate prin înscrisuri relevante, beneficiarul precizând că nu poate face dovada necesității efectuării unui rodaj de peste 200 de ore. Din datele comunicate de ITM Suceava, prin adresa nr. x din 10 decembrie 2014, a rezultat că, din totalul celor 8 angajați ai II A., 7 provin, prin transfer, de la Societatea B. SRL. Referitor la persoana care a solicitat extrasele de cont ale recurentei-reclamante, numita A., aceasta figurează ca împuternicită din partea aceleiași societăți, B. SRL, pentru semnarea contractelor de utilități încheiate pentru buna funcționare a proiectului propus de recurenta-reclamantă. Cât privește desfacerea produselor finite realizate de II A. în cadrul proiectului derulat cu fonduri nerambursabile în cadrul Măsurii 312, se reține, conform actelor de control întocmite de intimate-pârâtă AFIR, că ponderea vânzărilor acestor produse este de 75,2% către Societatea B. SRL, iar în procent de 24,8%, ele sunt achiziționate de către Societatea C. SRL. Mai mult decât atât, a reținut echipa de control din cadrul AFIR că produsele finite livrate către Societatea B. SRL nu au fost achitate de către achizitor, aspect necontestat de către recurenta-reclamantă, care, în susținerile sale, a arătat doar că, ulterior controlului, a achitat parțial factura către B. SRL și în totalitate o factură emisă de Societatea C. SRL. Înalta Curte reține că, potrivit Ghidului Solicitantului din cadrul Programului Național pentru Dezvoltare Rurală - PNDR - Axa 3-Calitatea vieții în zonele rurale și diversificarea economiei rurale, măsura 3.2.1. "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi", în versiunea 3 din septembrie 2009, în cadrul capitolului 2.1, s-a prevăzut că beneficiarii eligibili sunt microîntreprinderile care, în sensul prevederilor Legii nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, trebuie să fie întreprinderi autonome sau persoanele fizice (neînregistrate ca agenți economici) care se vor angaja ca până la data semnării contractului de finanțare să se autorizeze cu un statut minim de persoană fizică autorizată și să funcționeze ca microîntreprindere. În documentația întocmită conform Ghidului Solicitantului pentru depunerea proiectului în vederea obținerii finanțării nerambursabile, recurenta-reclamantă II A. a declarat că este o întreprindere autonomă, aspect ce a fost avut în vedere la momentul evaluării condițiilor de eligibilitate a solicitantului, obținând, astfel, la criteriul S2, un punctaj maxim de 20 de puncte pentru micro-întreprindere nou înființată. În verificarea documentară a proiectului "Dotare secție de producție pavele și ghivece artizanale pentru flori, comuna Brodina, județul Suceava", a reținut autoritatea contractantă AFIR că nu au fost menținute condițiile de eligibilitate ce au fost declarate la momentul încheierii contractului de finanțare dintre părțile litigante, modificările substanțiale survenite în derularea proiectului implementat cu finanțare europeană nerambursabilă fiind reținute de către echipa de control din cadrul AFIR ca urmare a identificării legăturilor existente între recurenta-reclamantă A. și Societatea B. SRL, aceasta din urmă, având peste 10 angajați și o cifră de afaceri de peste 2 milioane de euro, nemaifiind eligibilă pentru accesarea de fonduri nerambursabile în cadrul Măsurii 312 din programul FEADR. Concluziile echipei de control din cadrul AFIR, menținute și de către prima instanță, au fost acelea ale existenței unei acțiuni concertate din partea Societății B. SRL, în scopul creării unei noi entități juridice, eligibilă pentru accesarea de fonduri nerambursabile în cadrul Măsurii 312 din programul FEADR 2007 - 2013, în vederea eludării criteriilor de selecție pe care respectiva societate nu ar fi avut cum să le îndeplinească, iar avantajul obținut de beneficiarul selectat a fost unul care a contravenit scopului urmărit prin accesarea finanțării europene nerambursabile în cadrul Măsurii 312, condițiile artificiale fiind identificate și dovedite prin actele administrativ-fiscale contestate în cauză. Această concluzie rezidă și din faptul că achiziționarea de utilaje de către intimata-reclamantă prin accesarea sprijinului financiar nerambursabil nu a servit în exclusivitate activităților menționate în cererea de finanțare, și anume "folosirea încărcătorului KOMATSU pentru transportul paleților în incintă, pentru încărcarea/descărcarea materialelor", fiind înregistrată o diferență de peste 200 de ore de funcționare, ce nu a putut fi justificată scriptic în evidențele recurentei-reclamante, iar forța de muncă transferată de la Societatea B. SRL către II A. nu reflectă respectarea criteriului S2 din fișa E3.2 - proiecte care prin activitatea propusă creează mai mult de un loc de muncă/25000 euro investiți. Chiar dacă, în aparență, entitățile juridice reprezentate de recurenta-reclamantă, Societatea B. SRL, Societatea C. SRL și Societatea D. SRL sunt separate, interdependențele existente între acestea dovedesc existența premiselor creării de condiții artificiale, pentru a beneficia de ajutorul nerambursabil alocat Măsurii 312, prin obținerea unui punctaj sporit pentru micro-întreprinderi cu statut autonom, nou-înființate (start-up), în condițiile în care caracterul autonom al solicitantului nu a fost menținut pe durata valabilității proiectului. Este real că, potrivit jurisprudenței CJUE, materializată prin hotărârea din 12 septembrie 2013 în cauza C-434/12 Slancheva sila EOOD, " [...] proba unei practici abuzive a potențialului beneficiar de un astfel de ajutor impune, pe de o parte, un ansamblu de circumstanțe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condițiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins și, pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenția de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii creând în mod artificial condițiile necesare pentru obținerea acestuia." Potrivit prevederilor inserate la pct. 2 din Anexa la Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 567/2008 pentru aprobarea Schemei de ajutor de minimis "Sprijinirea activităților economice în vederea diversificării economiei rurale și a creșterii calității vieții în spațiul rural", Schema de ajutor de minimis urmărește realizarea unui obiectiv general, ce vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale (conform fișei tehnice a Măsurii 312), a unor obiective specifice, respectiv crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural; creșterea valorii adăugate în activități non agricole; crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către micro-întreprinderi; precum și a unor obiective operaționale, respectiv crearea de micro-întreprinderi; dezvoltarea celor existente în sectorul agricol, în spațiul rural; reducerea gradului de dependență față de agricultură. Art. 52 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, în baza căruia a fost solicitat ajutorul financiar nerambursabil pentru proiectul intimatei-reclamante, are ca obiectiv susținerea măsurilor de diversificare a economiei rurale și cuprinde ajutoarele pentru înființarea și dezvoltarea micro-întreprinderilor, în scopul promovării spiritului antreprenorial și consolidării mediului economic. În condițiile reținerii, de către instanța de control judiciar, a unei acțiuni premeditate a Societății B. SRL, de creare a unei noi entități juridice, în vederea accesării de fonduri nerambursabile, este evident că obiectivul general al Măsurii 312 nu a fost atins, deoarece nu s-a finanțat un proiect independent, pentru II A., care ar fi condus la dezvoltarea zonei în care acestea funcționează, ci, în realitate, s-a finanțat un proiect a cărui activitate profită, în proporție majoritară, societății care asigură pentru beneficiarul selectat atât utilitățile spațiului, cât și materia primă pentru realizarea produselor finite. În ceea ce privește existența elementului subiectiv, acesta presupune intenția beneficiarului de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, ce contravine obiectivelor schemei de ajutor de minimis, creând în mod artificial condițiile necesare pentru dobândirea acestuia. Reperul jurisprudențial în analiza acestui element este cel oferit de hotărârea CJUE pronunțată la data de 12 septembrie 2013 în cauza C-434/12 Slancheva sila EOOD, în care se arată, la paragrafele 40, 41 și 43 că: "40. [...]fac parte dintre elementele de fapt care pot fi luate în considerare de instanța menționată pentru a stabili caracterul artificial al creării condițiilor necesare pentru a beneficia de o plată în temeiul FEADR legăturile de natură juridică, economică și/sau personală dintre persoanele implicate în operațiunea de investiții respectivă (a se vedea în acest sens Hotărârea Emsland-Stärke, citată anterior, punctul 58). 41. Existența acestui element subiectiv poate fi de asemenea stabilită prin dovedirea unei coluziuni, care poate să ia forma unei coordonări deliberate, între diferiți investitori candidați la acordarea unui ajutor în temeiul unei scheme de ajutor din cadrul FEADR, în special atunci când proiectele de investiții sunt identice și când există o legătură geografică, economică, funcțională, juridică și/sau personală între aceste proiecte (a se vedea prin analogie Hotărârea Vonk Dairy Products, citată anterior, punctul 33). 43. În consecință, articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane". Îndeplinirea, în cauză, a elementului subiectiv, poate fi probată prin interconectarea anumitor elemente care, privite separat, par independente, însă ele converg spre o intenție asumată de Societatea B. SRL, aceea de a crea condițiile de eligibilitate pentru solicitantul nou înființat, în scopul obținerii unui punctaj maxim pentru microîntreprindere de tip start-up, deși proiectul propus nu era unul de sine stătător, urmărind îndeplinirea intereselor celui care concentrează administrarea în fapt și în drept a mai multor societăți implicate în activitățile economice desfășurate cu ajutorul finanțării europene nerambursabile. De altfel, indiciile care conduc spre dovedirea elementului subiectiv în speță sunt legate de modalitatea în care s-a creat dependența recurentei-reclamante de Societatea B. SRL, prin asigurarea, de către aceasta din urmă, a utilităților, veniturilor și materiilor prime necesare bunei funcționări a proiectului propus de II A., fără a primi, în schimb, plata cuvenită pentru acestea, precum și prin transferul a 7 persoane angajate la B. SRL către beneficiarul fondurilor europene, pentru a dovedi îndeplinirea, formală, de altfel, a criteriului completat în cererea de finanțare, Acela de a crea un loc de muncă/25000 euro investiți. Existența unei coordonări a activităților persoanelor juridice din grupul compus din II A., Societatea B. SRL, Societatea C. SRL și Societatea D. SRL este relevată de ponderea majoritară a derulării planului de afaceri propus în cadrul proiectului pentru care a obținut finanțare europeană nerambursabilă cu două dintre entitățile din grup, precum și de activitatea desfășurată de persoana fizică A., aflat în legături de rudenie cu recurenta-reclamantă și care, fără a derula vreun contract de prestări servicii sau de o altă natură juridică în relația cu beneficiarul controlat de intimate AFIR, a făcut o depunere de 10.000 RON în contul respectivului beneficiar, având, totodată, acces la conturile sale, solicitând, în mai multe rânduri, extrase de cont pentru II A.. În raport și de soluția jurisprudențială dată de CJUE în cauza C- 434/12 Slancheva sila EOOD, se reține, din împrejurările concrete ale speței, că obiectivul general al măsurii 312, care viza dezvoltarea durabilă a economiei rurale, fiind necesară promovarea diversificării activităților prin asimilarea de noi competențe antreprenoriale, dobândirea de noi abilități și în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale, nu a fost îndeplinit, proiectul căruia i-a lipsit caracterul autonom fiind derulat de o societate controlată de o persoană fizică ce concentrase administrarea mai multor entități juridice într-un grup afiliat, fapt de natură a restrânge astfel sfera de adresabilitate către alte persoane. Așadar, reține instanța de control judiciar că au devenit aplicabile prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005, privind punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală: "fără a se aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor." Prin urmare, este nefondat recursul declarat de reclamanta A., fiind probată, în cauză, existența aspectelor de fapt și de drept ce au stat la baza emiterii Procesului-verbal de constatare nr. x din 23 ianuarie 2015 și a Deciziei nr. 12074 din 2 aprilie 2015, menținându-se, astfel, caracterul legal al actelor administrativ-fiscale contestate în dosarul de față. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele anterior expuse, în raport de prevederile art. 496 C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 209 din 28 octombrie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, sentință ce va fi menținută astfel cum a fost pronunțată, fiind legală.