ÎCCJ, decizie (scj.ro #83211)

Affectio societatis. Intenția asociaților de a colabora la

desfășurarea activității comerciale – element

esențial, de ordin psihologic al contractului de societate, a cărui

dispariție conduce la dizolvarea societății conform art.277

alin.1 pct.c din Legea 31/1990 modificată

Gravele neînțelegeri dintre

asociați – concretizate în numărul mare de litigii comerciale și

penale existente între părți – au condus la dispariția lui

„affectio societatis”, respectiv a intenției de a conlucra în vederea

atingerii unui scop lucrativ comun și care fac imposibilă continuarea

activității societății. Culpa unuia sau altuia dintre

asociați în generarea acestor neînțelegeri este lipsită de

relevanță, important fiind doar efectul disensiunilor, respectiv

împiedicarea funcționării societății, decizia

instanței de control judiciar, de menținere a sentinței pronunțate

de instanța de fond, de dizolvare a societății și de

deschidere a procedurii de lichidare, fiind legală în raport de

dispozițiile art.227 alin.1 pct.2 din Legea 31/1990 modificată.

(Înalta

Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia

nr.256 din 30 ianuarie 2008)

Prin

sentința civilă nr.688/PI, pronunțată la data de 21 iunie

2005, în dosarul nr.2519/COM/2005, Secția comercială și de

contencios administrativ a Tribunalului Timiș a admis, în parte,

acțiunea formulată de reclamanta G.R, în contradictoriu cu

pârâții, AA. și SC K., astfel cum a fost precizată, a dispus

dizolvarea SC K. și deschiderea procedurii lichidării, urmând ca

numirea lichidatorului să se facă conform art.262 din Legea

nr.31/1990 și a obligat pe pârâtul A.A. să plătească reclamantei

suma de 10.369.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Spre

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din

probatoriul administrat rezultă ca fiind îndeplinite cerințele

art.227 alin.1 lit.e din Legea nr.31/1990.

Apelurile

declarate de pârâți împotriva sentinței tribunalului au fost

respinse, ca nefondate, de Secția comercială a Curții de Apel

Timișoara prin decizia civilă nr.87, pronunțată la data de

3 aprilie 2007.

Pentru

a pronunța această decizie instanța de apel a reținut, în

principal, că, față de numărul mare de litigii comerciale

și penale existente între părți, astfel cum rezultă din

înscrisurile depuse la dosar, în mod corect, prima instanță a

apreciat că există neînțelegeri grave între asociați

și că acestea au dus la imposibilitatea realizării obiectului de

activitate al societății, între asociați nemaiexistând

colaborare prin dispariția lui  „affectio societatis”, fiind

lipsită de relevanță culpa unuia sau altuia în generarea acestor

neînțelegeri, important fiind doar efectul neînțelegerilor, respectiv

împiedicarea funcționării societății.

Împotriva

menționatei decizii, au formulat recurs, prin cereri distincte,

apelanții pârâți, pentru motivele prevăzute de art.304 pct.5

și pct.9 Cod procedură civilă.

În

dezvoltarea acestor motive, folosind argumente comune, recurenții au

arătat, în esență și că prin decizia

pronunțată s-a făcut o greșită interpretare și

aplicare a legii, cu referire la art.227 alin.1 lit.e din Legea nr.31/1990,

față de continuitatea în activitate a societății,

fără a preciza relevanța evocării apărărilor vizând

fondul cauzei, față de hotărârea atacată și de

dispozițiile art.299 (1) Cod procedură civilă.

Recursurile

sunt nefondate.

Reținând ca

motive temeinice, în sensul art.227 alin.1 lit.e din Legea nr.31/1990,

republicată, gravele neînțelegeri dintre asociații SC K., care

au condus la dispariția lui „affectio societatis”, respectiv a

intenției de a conlucra în vederea atingerii unui scop lucrativ comun

și care fac imposibilă continuarea activității

societății, instanța de apel a confirmat, cu justețe, soluția

primei instanțe de a da eficiență precitatelor dispoziții

legale, corect interpretate și aplicate.

Așa fiind, constatând că

dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă nu-și

găsesc incidența în cauză, în temeiul art.312 alin.1 teza 2 Cod

procedură civilă, Înalta Curte a respins recursurile declarate

împotriva deciziei instanței de apel.