ÎCCJ, decizie (scj.ro #85478)

Taxă pe valoare adăugată.Cazul instituțiilor publice în

perioada de aplicare a Ordonanței Guvernului nr.3/1992

Pentru

activitățile administrative, sociale, educative, de apărare, ordine publică,

siguranța statului, culturale  și sportive, instituțiile publice nu

datorează taxă pe valoare adăugată.

Aceste

instituții publice datorează taxă pe valoare adăugată pentru activitățile de

natură economică,chiar dacă au pierderi, iar nu profit.

Secția

de contencios administrativ – decizia nr.2558 din 17 septembrie 2002

Agenția de Dezvoltare Economico-Socială Timiș, a solicitat, în contradictoriu

cu Administrația Finanțelor Publice a municipiului Timișoara, Direcția Generală

a Finanțelor Publice a județului Timiș și Ministerul Finanțelor Publice, să se

anuleze ca nelegale procesul verbal din 2 mai 2000 și hotărârea nr.182

din  19 mai 2000 emise de pârâta I, dispoziția nr.84 din 13 iulie 2000

emisă de pârâta II și decizia nr.1469 din 31 octombrie 2000 emisă de pârâtul

III cu privire la obligarea de a plăti suma de 226.064.823 de lei  cu

titlu de TVA și majorări de întârziere.

Reclamanta a susținut că impunerea stabilită de pârâți este nelegală pentru că

nu este agent economic, fiind înființată în temeiul Legii nr.69/1991 privind

administrația publică locală, ca agenție de dezvoltare economico-socială, de

interes public, astfel că nu este plătitoare de TVA, scopul său

nefiind   obținerea unui profit.

Curtea de Apel Timișoara Secția comercială și de contencios administrativ, prin

sentința civilă nr.118 din 24 aprilie 2001, a admis acțiunea  și a anulat

ca nelegale actele atacate, reținând că activitatea reclamantei se

înscrie  în sfera dezvoltării economico-sociale a județului Timiș și se

desfășoară în beneficiul Consiliului Județean Timiș, organ al administrației

publice locale, motiv pentru care nu este supusă plății TVA.

Împotriva sentinței au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a

județului Timiș și Ministerul Finanțelor Publice, precum și Administrația

Finanțelor Publice a municipiului Timișoara.

Recurenții  au susținut, în esență, că veniturile realizate de către

petentă provin din finanțări indirecte de la organisme internaționale,

finanțări care nu sunt cuprinse în prevederile O.M.F. nr.2050/1998 privind cota

zero la TVA și în concluzie se datorează bugetului de stat sumele stabilite prin

actul de control.

Recursurile sunt fondate.

Articolul 3 din O.G. nr.3/1992 republicată, privind taxa pe valoarea adăugată,

precizează: „Nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată operațiunile

privind livrările de bunuri și prestările de servicii rezultate din activitatea

specifică autorizată, efectuate de:

d) instituțiile publice, pentru activitățile lor administrative, sociale,

educative, de apărare, de ordine publică, siguranța statului, culturale și

sportive.

Persoanele juridice de mai sus sunt supuse taxei pe valoarea adăugată, pentru

operațiunile efectuate în mod sistematic, direct sau prin unități subordonate,

pentru obținerea de profit”.

Analizând lucrările realizate de reclamantă în perioada supusă controlului

(proiecte, cursuri, studii), se constată că acestea sunt prin excelență de

natură economică. Faptul că unitatea nu a înregistrat profit nu este un element

care să conducă la schimbarea încadrării respectivelor activități câtă vreme

rezultatul desfășurării unei activități economice  poate fi profit sau

pierdere.

În consecință, deoarece activitățile desfășurate de petiționară au caracter

economic, în mod întemeiat organul de control a reținut că acestea nu se

încadrează în prevederile art.3 lit.d alin.1 dinO.G. nr.3/1992 republicată și

în mod legal a stabilit în sarcina acesteia obligația de a plăti taxa pe

valoarea adăugată precum și majorările de întârziere aferente.

Față de cele ce preced, recursurile au fost admise, s-a casat sentința atacată

și în fond s-a respins ca nefondată acțiunea.