ÎCCJ, decizie (scj.ro #85469)

Taxă

pe valoarea adăugată. Asociație fără scop lucrativ. Vânzarea bunurilor obținute

din sponsorizări

Societatea fără scop lucrativ nu datorează TVA pentru venitul obținut din

vânzarea bunurilor cu are a fost sponsorizată, când operațiunile nu au fost

sistematice, ci doar ocazionale și fără scopul obținerii unui profit

.

Decizia

nr.737 din 26 februarie 2002

Curtea de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ,

prin sentința civilă nr.106 din 10 aprilie 2001, a admis acțiunea formulată de

reclamanta Asociația sportivă „P.S.” și s-a dispus anularea deciziei nr.732 din

27 aprilie 2000 a Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului

Financiar de Stat Timiș, a hotărârii nr.137 din 10 ianuarie 2002 și a

procesului verbal de control nr.26 din 29 noiembrie 1999 emise de Administrația

Financiară Timișoara în ceea ce privește obligarea reclamantei la plata sumelor

de 56.175.008 lei, cu titlu de TVA și de 17.516.920 lei cu titlu de majorări de

întârziere aferente TVA.

Pentru a pronunța o astfel de soluție, instanța a reținut că reclamanta nu este

agent economic, iar operațiunile privind vânzarea bunurilor la care se referă

actul de control al Administrației Financiare nu se încadrează în prevederile

art.3 din Ordonanța Guvernului nr.3/1992, astfel încât dispozițiile art.6

lit.A, K, 11 alin.2, privind obligația de a se înregistra ca plătitor de TVA a

contribuabililor care depășesc plafonul de 50 de milioane la realizarea

veniturilor, nu sunt aplicabile în cazul reclamantei.

Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri atât Direcția Generală a

Finanțelor Publice Timiș cât și Administrația Finanțelor Publice Timișoara,

susținând că instanța a încălcat prevederile art.6 lit.A, K 11 alin.2 exonerând

asociația de la plata sumei de 56.175.008 lei cu titlu de TVA și de 17.516.920

lei majorări de TVA.

Recursurile sunt nefondate.

În fapt, prin procesul verbal de control din 29 noiembrie 1999 inspectori din

cadrul Administrației Financiare Timișoara au stabilit în sarcina reclamantei

obligația de a vira la bugetul de stat, pentru perioada octombrie 1998 – octombrie

1999 suma de 56.175.008 lei și suma de 17.516.920 lei majorări de întârziere

aferente.

Organele de control au constatat că potrivit art.2 din Ordonanța Guvernului

nr.3/1992 în sfera de aplicare a TVA se cuprind operațiunile cu plată, precum

și cele asimilate acestora, fiind excluse numai operațiunile privind livrările

de bunuri efectuate de asociațiile fără scop lucrativ (art.3 alin.1 lit.a),

având caracter social filantropic. Asociația reclamantă este o asociație

non-profit, având ca obiect de activitate organizarea, sprijinirea și

stimularea activităților automobilistice și de karting.

În perioada supusă controlului, ea a obținut din sponsorizări, bunuri învaloare

de 235.710.883,20 lei pe care ulterior le-a vândut, obținând suma de

225.977.539,38 lei.

Potrivit  art.3 alin.1 lit.a din Ordonanța Guvernului nr.3/1992 privind

taxa pe valoarea adăugată (republicată), „nu se cuprind în sfera de aplicare a

taxei pe valoarea adăugată operațiunile privind livrările de bunuri și

prestările de servicii rezultate din activitatea specifică autorizată,

efectuate de asociațiile fără scop lucrativ, activitatea având caracter

social-filantropic”.

La alineatul 2 al aceluiași articol se prevede, ca o excepție, că „persoanele

juridice de mai sus sunt supuse taxei pe valoarea adăugată, însă, pentru acele

operațiuni pe care le desfășoară în mod sistematic direct sau prin unități,

subordonate pentru obținerea de profit”.

Cum reclamanta nu a desfășurat aceste operațiuni în mod sistematic, ci doar

ocazional, și cum scopul vânzării bunurilor nu a fost acela de a obține profit,

ci resurse în vederea continuării activității sportului auto, participării la

competiții, stimularea sportivilor etc., în mod corect instanța de fond a

constatat că prevederile art.6 lit.A,K 11 alin.2 nu sunt aplicabile în speță.

Reclamanta nefiind plătitoare de TVA nu poate fi obligată să vireze bugetului

de stat sumele stabilite de către organul de control financiar, astfel că pe

bună dreptate pârâții au fost obligați să-i restituie suma de 56.175.008 lei

încasată cu titlu de TVA.

Recursurile au fost respinse ca

nefondate.