ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2053/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 19 martie

2001, precizată ulterior la 20 iunie 2001, reclamanta SC T.C. SRL Timișoara a

solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice

Timiș și Ministerul Finanțelor Publice, anularea procesului-verbal din 20

noiembrie 2000 și a deciziei nr. 774 din 25 mai 2001, precum și exonerarea de

plata sumei de 189.374.474 lei, impozit pe salarii și 428.357.494 lei, majorări

de întârziere aferente.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a invocat greșita aplicare a Convenției pentru evitarea dublei

impuneri încheiată între România și Germania, precum și erori de calcul în

stabilirea sumei datorate.

Prin sentința civilă nr. 489 din 20

noiembrie 2001, Curtea de Apel Timișoara a respins acțiunea, reținând că

reclamanta nu beneficiază de prevederile Convenției pentru evitarea dublei

impuneri, realizată între România și Germania, decât începând cu luna martie

1998, moment de la care șantierul de construcții al SC T.C. SRL din Germania a

devenit sediu stabil.

Prin decizia civilă nr. 2385 din 1

noiembrie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ,

a admis recursul declarat de SC T.C. SRL și a casat sentința Curții de Apel

Timișoara, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare.

S-a reținut pentru aceasta că

instanța fondului a încălcat dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că nu și-a motivat în fapt și în drept, hotărârea, împrejurare care a

făcut imposibilă cenzurarea ei de către instanța de recurs.

În fond, după casare, Curtea de Apel

Timișoara, prin sentința civilă nr. 189 din 3 iunie 2003 ,a admis în parte,

acțiunea precizată a SC T.C. SRL și a anulat procesul-verbal din 30 noiembrie 2001

și decizia nr. 774 din 2 octombrie 2003, exonerând reclamanta de plata sumei de

67.311.310 lei impozit pe salarii și 231.790.854 lei, majorări de întârziere,

sume rezultate din calculul eronat, realizat de organele de control și

constatate ca atare, prin expertiza contabilă efectuată în cauză.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș și SC T.C. SRL.

În recursul său, Direcția Generală a

Finanțelor Publice Timiș a susținut că în mod greșit instanța fondului și-a

întemeiat soluția, pe concluziile expertizei contabile, și care în opinia sa

sunt greșite, recalculările efectuate de expert întemeindu-se pe simple

aprecieri.

În conformitate cu actele depuse în

dosar și în mod special cu cele provenind de la autoritățile germane, a rezultat

că reclamanta a deschis un șantier de construcții în localitatea Karlsruhe, din

anul 1997 și care în conformitate cu dispozițiile Convenției pentru evitarea

dublei impuneri dintre România și Germania, ratificată prin Decretul nr. 625

/

1973, a devenit sediu stabil din

anul 1998. Astfel fiind, din acest moment, veniturile realizate în Germania

s-au reținut și virat, numai pe teritoriul german [art. 13 lit. c din Convenție].

Ca atare, impozitul pe salarii

datorat statului român pentru perioada 1997 – februarie 1998, a fost calculat corect de către expert, la 122.063.164 lei, sumă, de altfel, la care a achiesat

și organul de control.

Față de această situație, în mod

legal și temeinic, Curtea de Apel Timișoara a anulat obligația de plată pentru

diferența de 67.310 lei provenită din impozitul stabilit inițial prin decizia nr.

774/2001 (189.374.474 lei) și cel stabilit de expert.

În ce privește majorările de

întârziere aferente, urmează a se reține că expertiza a calculat pentru plata

cu întârziere a impozitului pe salarii datorat, de 122.063.164, 196.566.635 lei

majorări de întârziere, cu 73.157.863 lei mai mult decât majorările calculate

de organele de control (269.724.503 lei).

De reținut însă, că față de

concluziile expertului pe acest aspect, Direcția Generală a Finanțelor Publice

Timiș nu a formulat nici o obiecțiune la momentul respectiv, pentru ca abia în

recurs să susțină eroarea de calcul.

Astfel fiind și cum o astfel de

eroare nu s-a dovedit, soluția Curții de Apel Timișoara, în sensul exonerării

reclamantei de plata diferenței de majorări de 231.790.854 lei, este perfect

legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de SC

T.C. SRL Timișoara și de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș,

împotriva sentinței civile nr. 189/CA din 3 iunie 2003 a Curții de Apel

Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 mai 2004.