ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 797/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 7

martie 2003, reclamanta SC C.A. SRL Timișoara a solicitat anularea parțială a

deciziei nr. 27 din 11 februarie 2003, emisă de Ministerul Finanțelor -

Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, și anume, a pct. 3 din

dispozitivul acesteia, precum și anularea măsurii referitoare la

nedeductibilitatea fiscală a cheltuielilor cu serviciile de management și

consultanță aferente sumelor facturate de nerezidenți, până la data de 1 iulie

2002, măsură prevăzută în procesul-verbal nr. 9988 din 12 decembrie 2002,

întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Timiș - Direcția

Control Fiscal.

De asemenea, a solicitat să se

constate că suma de 388.628.531.136 lei, reprezentând cheltuieli aferente

serviciului de management și consultanță executate de firma C. A.G. din

Germania, reprezintă cheltuieli deductibile la calcularea impozitului pe

profit.

În motivarea acțiunii, reclamanta

arată că nelegal s-a stabilit în sarcina sa, impozit pe veniturile obținute de

persoane nerezidente, în baza contractului de management pe care l-a încheiat

cu firma germană C. A.G., impozit calculat la suma de 26.598.555.387 lei, la

care s-au stabilit penalități de 10%, în sumă de 2.659.855.538 lei și

penalități de întârziere, în sumă de 1.861.898.877 lei.

Mai arată că organele de control au

reținut greșit că efectuarea de studii în legătură cu fundamentarea investiției

realizate în România presupune comunicarea de informații privitoare la

experiența dobândită în domeniul industrial, comercial și științific, deținută

de specialiștii germani, ceea ce face aplicabile dispozițiile art. 116 din

Convenția dintre România și Germania, privind evitarea dublei impuneri, cu

toate că astfel de activități sunt de natura prestărilor de servicii, privind

tehnologia informației care intră sub incidența art. 7 din aceeași convenție.

Menționează și că între cele două

părți a intervenit un contract scris, că prestatorul de servicii este

înregistrat la fiscul german, iar facturile de prestări de servicii nu au

determinat pierderi pentru reclamantă, pierderile realizate la nivelul anilor

2000 - 2002, fiind determinate de diverse alte cheltuieli inerente demarării

unei investiții de mare anvergură.

Pârâta Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Timiș a formulat întâmpinare, prin care solicită

ca acțiunea să fie respinsă ca nefondată, deoarece serviciile prestate

reclamantei, de firma C. A.G. din Germania, în baza contractului de management

încheiat de cele două părți, trebuiau să ridice profitul industrial și/sau

comercial al reclamantei, însă la 30 septembrie 2002, reclamanta avea calculată

o pierdere fiscală cumulată de 940.680.671.493 lei, pierderi la care a

contribuit și înregistrarea, ca cheltuieli deductibile, a celor 4 facturi emise

de C. A.G., în sumă de 388.682.531.136 lei.

În cauză, s-au administrat probele

cu înscrisuri și expertiză contabilă judiciară.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 351 din 7

octombrie 2003, a admis acțiunea, anulând ca nelegale, procesul-verbal nr. 9988/2002

și pct. 3 din decizia nr. 27/2003, constatând că suma de 388.682.531.136 lei

reprezintă cheltuieli deductibile la calcularea impozitului pe profit și a

obligat pârâții, la plata sumei de 420.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată către reclamantă.

Instanța reține, în esență, că,

cheltuielile cu serviciile de management și consultanță în discuție au avut ca

finalitate o creștere reală a producției fabricate și vândute și o diminuare a

pierderilor înregistrate în perioada anilor 2000 - 2002, ținându-se cont că

investiția realizată de reclamantă era recentă și de mare anvergură.

Mai arată că erau îndeplinite și

condițiile prevăzute de art. 4 alin. (2) și alin. (5) lit. r) din O.G. nr. 70/1994,

republicată și modificată, deoarece cheltuielile în cauză sunt justificate prin

contractul de management, firma germană a prezentat certificate de rezidență

fiscală, iar susținerea pârâtelor, că suma în litigiu a determinat o pierdere

la nivelul unui exercițiu financiar, nu este demonstrată prin anumite calcule

matematice care să evidențieze influența cheltuielilor asupra unui exercițiu

financiar.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Timiș, în nume propriu

și în numele Ministerului Finanțelor Publice, susținând că hotărârea este

nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a O.U.G. nr. 217/1999, care prevede

în art. 4 pct. 6 lit. r) [în realitate art. 4 alin. (5) lit. r)], că sunt

nedeductibile fiscal, cheltuielile cu serviciile, inclusiv de management sau

consultanță, dacă acestea nu sunt justificate cu un contract scris, nu se pot

verifica prestatorii în legătură cu natura lor și dacă plata acestora, către

persoanele nerezidente, determină pierderi la nivelul unui exercițiu financiar

sau dacă aceste servicii nu sunt aferente activității entității din România.

Consideră că și expertul contabil a

reținut aceleași sume, ca și actul de control, contrar susținerii instanței și

că din punct de vedere fiscal, pierderea de recuperat din profiturile perioadei

următoare nu poate include și pierderea datorată unor cheltuieli de management

și consultanță care nu au condus și la realizarea unor venituri corespunzătoare

pe parcursul unui exercițiu financiar.

Recursul este fondat.

În discuție, în cauza de față, este

problema dacă suma de 388.628.531.136 lei, reprezentând cheltuieli efectuate de

intimata-reclamantă, către firma germană C. A.G., pentru serviciile de

management și consultanță prestate de aceasta, este sau nu deductibilă fiscal

la calculul impozitului pe profit.

În procesul-verbal încheiat la 6

decembrie 2002, de către reprezentanți din cadrul Direcției Generale a

Finanțelor Publice a județului Timiș, înregistrat sub nr. 9988 din 12 decembrie

2002, s-a reținut, printre altele, că suma respectivă nu este deductibilă

fiscal, pentru că societatea intimată calculase o pierdere fiscală cumulată de

940.680.671.493 lei, la 30 septembrie 2002, din care suma de 830.176.561.021

lei provenea din anii anteriori.

Prin decizia nr. 27 din 11 februarie

2003, emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Soluționare

a Contestațiilor, s-a respins ca neîntemeiată, contestația formulată de

recurentă, în ce privește nedeductibilitatea fiscală la calculul impozitului pe

profit, a sumei de 388.628.531.136 lei.

Atât în procesul-verbal de control,

cât și în decizie se reține că sunt aplicabile în cauză, prevederile art. 4 alin.

(5) lit. r) din O.G. nr. 70/1994, așa cum a fost modificată și completată prin O.U.G.

nr. 217/1999.

În art. 4 alin. (5) lit. r) din

ordonanță, se prevede că nu sunt deductibile la calculul impozitului pe profit:

„cheltuielile cu serviciile, inclusiv de management și consultanță, în situația

în care nu sunt justificate de un contract scris și pentru care nu pot fi

verificați prestatorii în legătură cu natura acestora. Nu sunt deductibile

serviciile facturate de persoane fizice și juridice nerezidente, în situația în

care plata acestora determină pierderea la nivelul unui exercițiu financiar sau

în situația în care aceste servicii nu sunt aferente activității entității din

România”.

În situația de față s-a făcut dovada

existenței contractului scris de management și consultanță, că prestația a fost

efectuată pentru intimată, și că s-a plătit pentru aceasta, prestatorului de

servicii, care era înregistrat fiscal în Germania, dar nu s-a îndeplinit

condiția ca plata făcută să nu fi determinat pierdere la nivelul unui exercițiu

financiar.

Din procesul-verbal de control și

din raportul de expertiză întocmit de către expertul contabil I.N., rezultă că

în perioada supusă controlului, societatea intimată a realizat pierderi

cumulate la 30 septembrie 2002, în sumă de 940.680.671.493 lei, din care

328.171.958 lei, în anul 2000, 405.326.397 lei, în anul 2001 și 358.534.966 lei,

în anul 2002.

În aceste pierderi se cuprind și

sumele achitate firmei C. A.G., în baza contractului de management și

consultanță din 1 ianuarie 1999, încheiat de intimată, cu această firmă.

Este irelevant în soluționarea

cauzei, faptul că intimata era la începutul activității sale sau împrejurarea

că prin asistența acordată de firma germană, s-a îmbunătățit activitatea

intimatei și s-au diminuat pierderile acesteia, deoarece dispozițiile legale

indicate mai sus prevedeau condiția ca ea să nu realizeze pierderi la nivelul

unui exercițiu financiar.

Or, prin efectuarea plăților către

prestatorul de servicii, intimata a realizat pierderi substanțial mai mari

decât în situația în care nu ar fi făcut aceste plăți, pierderi ce au existat

în toți cei 3 ani în discuție.

Nici motivarea instanței de fond, că

toate cheltuielile necesitate de prestarea serviciilor de către firma C. A.G.,

se regăsesc în costul complet al producției realizată de intimată sau că aceste

cheltuieli au reprezentat numai 7,78% din totalul cheltuielilor societății, nu

poate fi reținută, pentru că nu este îndeplinită condiția legală ca aceasta să

nu fi realizat pierderi în acea perioadă.

Contrat mențiunilor din sentință,

pierderile din anii fiscali 2000 - 2002 sunt certe, stabilite chiar de intimată,

în bilanțurile contabile anuale și confirmate de către expertul contabil.

Pentru toate considerentele arătate

mai sus, în temeiul art. 312 și 314 C. proc. civ., se va admite recursul de

față, în sensul că va fi casată sentința recurată, iar pe fond se va respinge

acțiunea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Timiș, în nume propriu și al Ministerului

Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, împotriva

sentinței civile nr. 351 din 7 octombrie 2003, a Curții de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și respinge

acțiunea, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 februarie 2005.