ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3564/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2014 la data de 19.09.2014, reclamanta A. S.R.L. a solicitat anularea Ordinului ANRE nr. 78/2014 pentru aprobarea Regulamentului privind modalitățile de încheiere a contractelor bilaterale de energie electrică prin licitație extinsă și negociere continuă și prin contracte de procesare, emis de către Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE); cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3566 din 22 decembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 1.2 a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În privința motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susține, în esență, că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale ce reglementează domeniul energiei electrice, cuprinse în Legea nr. 123/2012.

Astfel, susține că prima instanță a reținut în mod greșit că dispozițiile Regulamentului nu restrâng accesul la piață al producătorilor de energie din surse regenerabile și că este, de asemenea, eronată, interpretarea primei instanțe în sensul că dispozițiile în discuție se referă la o medie orară ori zilnică a cantității ce trebuie livrată și care ar trebui să fie fixă și constantă, câtă vreme art. 4 alin. (2) din Regulament definește conceptul de "caracteristici ferme" ale unei oferte, iar art. 13 lit. a) din Regulament interzice inserarea în contractele încheiate a unor clauze prin care să se modifice caracterul fix al cantităților orare stabilite în urma licitației.

Susține că producătorii de energie din surse regenerabile nu au posibilitatea, din motive obiective, să-și controleze producția și să producă aceeași cantitate de energie în fiecare interval orar, ceea ce face imposibil accesul acestor producători la piața PCCB.

În susținerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susține că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei.

Astfel, arată că față de susținerile formulate prin acțiune și prin răspunsul la întâmpinare, precum și față de faptul că în speță, potrivit Licenței de producere a energiei electrice nr. x/18.12.2013, centrala fotovoltaică exploatată de societatea recurentă are o putere instalată de 2x2,31 MW, nu are legătură cu cauza motivarea primei instanțe referitoare la posibilitățile prevăzute de lege în beneficiul producătorilor mici, cu puteri instalate de cel puțin 1 MW și nici motivarea referitoare la posibilitatea producătorilor din surse regenerabile de a-și prognoza cantitatea de energie electrică ce urmează a o produce, pe un orizont de timp mai apropiat sau mai îndepărtat.

Se arată că în mod greșit și contradictoriu instanța a tras concluzia că posibilitatea prognozării producției de energie electrică echivalează cu posibilitatea asigurării unor valori fixe, precise, constante, adică egale, pentru cantitățile orare efectiv produse, în vederea asigurării livrării la putere constantă, în sensul avut în vedere de Regulamentul contestat. În egală măsură, recurenta susține că sunt contradictorii și considerentele instanței de fond vizând posibilitatea societății de a asigura cantități medii de energie fixe și constante, în condițiile în care a reținut în mod corect, pe baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, că producția de energie electrică din surse fotovoltaice variază semnificativ atât pe parcursul unei zile, cât și în același interval de la o zi la alta ori de la o lună la alta, iar pe timpul nopții nu se produce deloc energie electrică.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.

Consideră că, prin hotărârea recurată, prima instanță s-a pronunțat asupra tuturor mijloacelor de probă din dosar, motivarea acestei hotărâri fiind în acord cu exigențele legale.

Mai arată că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate și autenticitate, apreciind că în cauză nu au fost evidențiate elemente de natură a determina anulabilitatea actului în discuție și nici nu se poate contura existența unui eventual tratament discriminatoriu între producătorii din domeniu.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 08 martie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au înregistrat la dosarul cauzei puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 04 octombrie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecarea lui pe fond.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat în cauză.

Reclamanta A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea Ordinului ANRE nr. 78/2014 pentru aprobarea Regulamentului privind modalitățile de încheiere a contractelor bilaterale de energie electrică prin licitație extinsă și negociere continuă și prin contracte de procesare, emis de către Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE).

Prin recursul formulat, reclamanta A. S.R.L. a invocat motive de recurs ce se circumscriu dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte va analiza simultan motivele de recurs încadrate în cele două cazuri de nelegalitate, prevăzute de C. proc. civ.

O primă critică se referă la conținutul noțiunii de "livrare la putere constantă" din cuprinsul ordinului atacat, respectiv Ordinul nr. 78/14.08.2014 emis de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei pentru aprobarea Regulamentului privind modalitățile de încheiere a contractelor bilaterale de energie electrică prin licitații extinse și negociere continuă și prin contracte de procesare.

Astfel, în cuprinsul dispozițiilor referitoare la modalitățile de tranzacționare a energiei electrice, denumite PCCB-LE (licitație extinsă) și PCCB-NC (licitație publică cu negociere continuă), Ordinul stabilește că obiectul licitațiilor îl formează produsele standard, care trebuie să aibă o seamă de caracteristici ferme, printre care se numără profilul zilnic al livrărilor, care nu poate fi decât unul dintre cele trei enumerate de Ordin, și anume, livrare în bandă la putere constantă, livrare la putere constantă la oră de vârf de sarcină sau livrare la putere constantă la ore de gol de sarcină.

Prin urmare, livrarea la putere constantă este una dintre caracteristicile ferme care trebuie să definească produsele care fac obiectul tranzacționării în cele două modalități.

Chiar dacă înțelesul acestei noțiuni nu este cel reținut de instanța de fond (și anume, media cantității de energie electrică, atât orară cât și zilnică ce trebuie livrată se impune a avea valori precise, fixe, constante), ci este cea arătată de reclamantă (respectiv, desemnează livrarea unei cantități orare, fixe și constante), această împrejurare nu este de natură a atrage reformarea soluției pronunțate în fond.

De asemenea, instanța de fond a reținut greșit că producătorii de energie electrică din surse fotovoltaice pot stabili cantitatea de energie pe care urmează să o producă într-o anumită perioadă, inclusiv puterea medie orară ce va fi produsă, aceste considerente fiind contrare unora anterioare prin care instanța de fond a reținut corect că o caracteristică a producției de energie electrică din surse fotovoltaice este aceea că producția variază de la o zi la alta, de la o oră la alta, precum și împrejurarea că, pe timpul nopții, nu se produce deloc energie electrică.

Și trimiterile la puterea medie orară de 1 MW a centralei deținute de societatea reclamantă sunt eronate.

Cu toate acestea, Ordinul nr. 78/2014 este legal, considerentele greșit reținute nefiind decizorii în chestiunea litigioasă dedusă judecății.

Ordinul a fost emis în scopul aplicării art. 23 alin. (1) și (2) din Legea energiei electrice și gazelor naturale nr. 123/2012 și în considerarea competențelor acordate Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei prin dispozițiile art. 1, art. 5 alin. (1) lit. c) și art. 9 alin. (1) lit. h) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea acestei autorități.

În conformitate cu ultimele dispoziții legale citate, ANRE este autoritatea națională învestită cu prerogative administrative și de reglementare în domeniul energiei electrice, având ca obiect de activitate elaborarea, aprobarea și monitorizarea aplicării ansamblului de reglementări obligatorii la nivel național, necesar funcționării sectorului și pieței energiei electrice, termice și gazelor naturale în condiții de eficiență, concurență, transparență și protecție a consumatorilor.

Din activitatea de reglementare face parte aprobarea reglementărilor tehnice și comerciale pentru funcționarea sigură și eficientă a sectorului energiei electrice, termice și al gazelor naturale, inclusiv standarde de performanță pentru serviciile de transport, distribuție și furnizare a energiei electrice și termice, domeniu în care se încadrează ordinul atacat.

Prin urmare, reglementarea de ordin tehnic și comercial intră în competența de apreciere a autorității intimate, îndrituită să exercite rolul unui serviciu public, care urmărește satisfacerea interesului public, iar recurenta-reclamantă nu a prezentat argumente pe baza cărora să se identifice un exces de putere, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Împrejurarea că, datorită reglementării punctuale anterior arătate, producătorii de energie electrică din surse fotovoltaice nu pot participa la tranzacționarea în modalitățile arătate, din considerente obiective de natură tehnică, nedispunând de un produs standard în sensul reglementat, respectiv de energie electrică care să poată fi livrată la putere constantă, nu aduce atingere prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 123/2012, așa cum susține recurenta. Asigurarea accesului nediscriminatoriu și reglementat al tuturor participanților la piața de energie electrică este tocmai imperativul urmărit prin ordinul atacat, iar recurenta nu a prezentat argumente și, respectiv, dovezi în sensul pretins, și anume că reglementarea ANRE ar contraveni tocmai scopului în considerarea căruia a fost emisă.

În realitate, recurenta-reclamantă nu se referă la discriminarea producătorilor de energie electrică din surse fotovoltaice sau, mai general, a producătorilor din surse regenerabile, cât privește accesul la piața PCCB, ci la împrejurarea că reglementarea ANRE nu creează un cadru favorabil participării și a acestor tipuri de producători la piața respectivă. Or, aceasta este o chestiune de apreciere de ordin tehnic și economic, care intră în puterea discreționară a autorității în domeniu.

Recurenta nu a dovedit că exercitarea acestei puteri discreționare depășește limitele competenței autorității sau contravine scopului în care acest drept de apreciere a fost acordat prin lege.

Promovarea producției de energie electrică din surse regenerabile este un deziderat al legii, care își găsește concretizarea în anumite măsuri practice, cum ar fi cele privind accesul la schemele de sprijin, însă acest deziderat este urmărit prin modalități compatibile cu principiile concurențiale de piață, iar invocarea lui nu poate constitui, în sine, un motiv de nelegalitate a Ordinului.

Referitor la critica formulată de către recurentă vizând definirea pieței angro de energie regenerabilă, Înalta Curte constată că aceste aspecte nu au constituit un argument decizoriu pentru soluția pronunțată, așa încât sfera de cuprindere a pieței angro este o chestiune nerelevantă în analiza de legalitate a Ordinului atacat în prezenta cauză.

Din perspectiva legalității actului administrativ contestat, se impune precizarea că emitenta acestuia - Autoritatea de Reglementare în Domeniul Energiei - a acționat în limitele competențelor sale, în vederea stabilirii unui cadrul organizat- pentru tranzacționarea în regim concurențial, în mod transparent, public, centralizat și nediscriminatoriu a energiei electrice, dat fiind faptul că autoritatea emitentă îndeplinește funcția de autoritate publică în domeniul energiei electrice, termice și a gazelor naturale, realizând politicile și strategiile naționale în domeniile coordonate.

Identificarea elementelor de nelegalitate a actelor administrative contestate se realizează prin raportare la actele normative cu forță superioară, în temeiul și executarea cărora au fost emise, conform principiului ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția României și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

În raport de aceste aspecte, se constată că, în speță, actul administrativ contestat a fost emis cu respectarea principiului ierarhiei actelor normative, fiind dat în aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. c) și art. 9 alin. (1) lit. h) din O.U.G. nr. 33/2007, art. 3 pct. 19, art. 23 alin. (1) și (2) și art. 43 din Legea nr. 123/2012, act normativ superior care, la rândul său transpune Directiva nr. 2009/72 CE privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3566 din 22 decembrie 2014 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3566 din 22 decembrie 2014 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2017.