ÎCCJ, decizie (scj.ro #84446)

Omor deosebit de grav. Săvârșirea faptei asupra unui polițist în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestuia Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni contra vieții, integrității corporale și sănătății. Omuciderea. Omorul deosebit de grav Indice alfabetic: Drept penal - omor deosebit de grav - săvârșirea faptei asupra unui polițist în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestuia C. pen., art. 176 lit. f) Omorul săvârșit asupra unui polițist, de către inculpatul condamnat anterior pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj asupra victimei, pe care, după liberarea din penitenciar, a amenințat-o că o va ucide din cauza acestei condamnări, se încadrează în prevederile art. 176 lit. f) C. pen.

referitoare la omorul deosebit de grav, fapta fiind săvârșită asupra unui polițist în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestuia. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 5531 din 30 septembrie 2005 Prin sentința penală nr. 157 din 20 aprilie 2005, Tribunalul Botoșani a condamnat pe inculpatul B.D. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav prevăzută în art. 174 raportat la art. 175 lit. i) și art. 176 lit. f) C. pen. Instanța a reținut că, la 10 septembrie 2004, pe stradă, inculpatul a aplicat victimei M.C., șeful postului de poliție, o lovitură de cuțit în zona gâtului, provocându-i o plagă penetrantă în trahee, cu secționarea jugularei interne, care a dus la deces.

Prin decizia penală nr. 192 din 13 iunie 2005, Curtea de Apel Suceava a respins apelul inculpatului, prin care a susținut că, victima aflându-se în concediu de odihnă la data săvârșirii faptei, nu sunt aplicabile prevederile art. 176 lit. f) C. pen. Recursul declarat de inculpat cu privire la greșita încadrare juridică a faptei în prevederile art. 176 lit. f) C. pen. este nefondat. În ceea ce privește susținerea că victima nu se afla în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu, așa cum au reținut prima instanță și cea de apel, potrivit art. 44 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, acesta poate interveni pentru păstrarea ordinii și liniștii publice în orice împrejurare.

Pe de altă parte, chiar dacă nu s-ar reține incidența acestor prevederi legale, anterior inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj asupra victimei, iar după liberarea din penitenciar, a amenințat victima că o va ucide pentru că din cauza acesteia a fost condamnat. Prin urmare, în mod corect s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută în art. 176 lit. f) C. pen., fapta fiind săvârșită asupra unui polițist în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestuia și, ca atare, recursul inculpatului a fost respins.