ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2686/2018

Asupra admisibilității în principiu a recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 14 aprilie 2015, reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, au formulat contestație împotriva Deciziei nr. 78/03.03.2015, emisă de pârâtă, solicitând anularea în parte a acesteia și obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziții care să aibă în vedere toate bunurile rămase de pe urma autorului E., inclusiv cele trei bunuri care nu au fost evaluate.

Prin sentința civilă nr. 1080 din 07 august 2015, Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a anulat Decizia nr. 78/03.03.2015, emisă de pârâtă.

Împotriva sentinței civile nr. 1080/07.08.2015, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (8) C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Cauza a fost înregistrată, în recurs, la data de 10 septembrie 2015, pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin decizia civilă nr. 1184/CA din 19 noiembrie 2015, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, a casat în tot hotărârea atacată și, rejudecând, a respins acțiunea formulată de reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca nefondată.

Împotriva deciziei civile nr. 1184/CA din 19 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta D., solicitând admiterea recursului și, în rejudecare, admiterea contestației, astfel cum a fost formulată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 08 martie 2016.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la data de 13 mai 2016, intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția inadmisibilității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimații-reclamanți A., B. și C. nu au depus întâmpinare față de recursul declarat de reclamanta D..

Raportul întocmit în cauză în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 31 ianuarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au formulat puncte de vedere cu privire la raportul întocmit asupra admisibilității recursului.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate condițiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta D. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Totodată, se va avea în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată de dispozițiile art. 483 C. proc. civ.

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Înalta Curte constată că hotărârea ce face obiectul recursului, respectiv decizia civilă nr. 1184/CA din 19 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, a fost pronunțată în soluționarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1080/07.08.2015, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin urmare, recursul declarat de reclamanta D. privește o hotărâre cu caracter definitiv, potrivit art. 634 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., republicat, care nu face parte din categoria hotărârilor susceptibile de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta D..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta D. împotriva deciziei civile nr. 1184/CA din 19 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 iunie 2018.