ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3702/2017

Asupra cererii de revizuire;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, și declinată în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 558/CA din 15.06.2017, instanță pe rolul căreia s-a înregistrat la data de 29 iunie 2017, sub numărul de dosar x/36/2016, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 2399/A din 13 iunie 2016 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/299/2015, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de revizuire, astfel formulată, revizuentul a arătat că decizia atacată vine în contradictoriu cu decizia nr. 481/CA din data de 22 aprilie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/118/2013* al Curții de Apel Constanța.

S-a susținut că în cadrul Dosarului nr. x/299/2015 a fost invocată excepția puterii de lucru judecat precum și faptul că A.N.R.P. a invocat motive ce vizează fondul acțiunii, reluându-se motivele invocate în dosarul de fond care au primit o dezlegare prin decizia nr. 481/CA din 22.04.2015 pronunțată de curtea de apel, nefiind aduse critici cu privire la executarea silită, ci asupra titlului pus în executare, cu încălcarea dispozițiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ.

În cauză intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității cererii de revizuire, apreciind că nu poate fi vorba în cauză despre încălcarea autorității de lucru judecat, având în vedere că în cauză nu există identitate de obiect și cauză.

Prin decizia nr. 2399/A din 13 iunie 2016 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/299/2015 s-a admis apelul formulat de apelanta-contestatoare Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 24073 din 11 decembrie 2015, pronunțată de Judecătoria sector 1 București în Dosarul nr. x/299/2015, în contradictoriu cu intimatul-creditor A.

A fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că s-a admis contestația la executare și a fost anulată executarea silită din dosarul de executare nr. x/2015 al Biroului Executorului Judecătoresc B.

Au fost menținute celelalte dispozițiile ale sentinței.

Prin decizia civilă nr. 481/CA din data de 22 aprilie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/118/2013* al Curții de Apel Constanța s-a respins excepția nulității recursului și s-a respins recursul formulat de recurenta pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, împotriva sentinței civile nr. 2483 din 29 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. x/118/2013*, în contradictoriu cu intimatul reclamant A., ca nefondat.

Prin aceeași decizie s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă și a fost obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.000 lei către intimatul reclamant.

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., admisibilitatea căii de atac, urmează a respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă, ceea ce face inutilă analiza fondului.

Potrivit dispozițiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ., revizuirea se poate cere când "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Acest motiv de revizuire, invocat ca temei legal al prezentei cereri, este incident atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, făcându-se astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri.

Reglementând motivul de revizuire, legiuitorul a sancționat nelegalitatea celei de-a doua hotărâri precum și imposibilitatea executării acesteia.

Deși în actualul text nu se mai prevede condiția triplei identități de cauză, de obiect și de părți, acesta consacră vechea jurisprudență, în sensul că este mai clar reglementată necesitatea ca prin cea de a două hotărâre pronunțată să se încalce autoritatea de lucru judecat, astfel cum este reglementată ea de dispozițiile art. 430 și art. 431 C. proc. civ. potrivit cărora "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

Constată Înalta Curte că, dacă Dosarul nr. x/118/2013* în care s-a pronunțat decizia nr. 481/CA din 22.04.2015 de către Curtea de Apel Constanța privea cererea revizuentului de obligare a pârâtei la plata despăgubirilor acordate potrivit Hotărârii nr. 63 din 22 noiembrie 2006, hotârarea atacată în prezenta cale extraordinară de atac, respectiv decizia nr. 2399/A din 13 iunie 2016 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/299/2015, are ca obiect o contestație la executare formulată de A.N.R.P. privind poprirea instituită în dosarul de executare nr. x/2015 B.E.J. B., asfel că nu se poate vorbi despre o identitate de obiect.

Prin precizarea motivelor de revizuire depuse la dosarul Curții de Apel Constanța nr. x/36/2016, revizuentul arată că, în fapt, critică soluția Tribunalului București față de depășirea limitelor investirii, prin judecarea fondului cauzei într-o contestație la executare. Or, aceste motive, încadrate doar formal în textul prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., constituie o repunere în discuție a obiectului judecății Dosarului nr. x/299/2015.

Totodată, deși textul de lege nu prevede expres, jurisprudențial s-a consacrat și condiția ca excepția autorității de lucru judecat să nu fi fost invocată și soluționată în primul litigiu, această împrejurare rezultând din interpretarea textului prin raportare la regulile care guvernează autoritatea de lucru judecat, o hotărâre definitivă neputând fi cenzurată sub aspectul legalității și temeiniciei soluției date cu privire la excepția autorității de lucru judecat, această soluție beneficiind la rândul său de autoritate de lucru judecat.

Nici această condiție nu este îndeplinită, întrucât Tribunalul București a analizat excepția puterii de lucru judecat în cuprinsul deciziei atacate cu prezenta cale extraordinară de atac.

Pe de altă parte, trebuie avut în vedere scopul revizuirii, care nu a fost concepută pentru a deschide părții nemulțumite o nouă cale de control judiciar cu privire la legalitatea soluției pronunțate în primul proces.

Or, astfel cum s-a arătat anterior, rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Având în vedere toate considerentele expuse și ținând seama de prevederile art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 2399/A din 13 iunie 2016 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/299/2015, ca inadmisibilă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare; cererea de recurs se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 noiembrie 2017.