ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2675/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativă Teritorială Bușteni prin Primar a solicitat, în contradictoriu, cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/05.05.2014 până la pronunțarea instanței de fond cu privire la anularea actelor administrative constând în Raportul de inspecție fiscală nr. x/05.05.2014 și decizia anterior menționată.

Prin sentința nr. 1056 din 13 mai 2015, tribunalul a admis excepția necompetenței materiale a instanței și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea instanței de fond asupra cererii de suspendare

Prin sentința nr. 160 din 11 august 2015, Curtea de Apel Ploiești, a admis acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Bușteni - prin Primar, în contradictoriu cu pârâta ANAF- Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești și, în consecință, a dispus suspendarea deciziei de impunere nr. x/05.05.2014 până la pronunțarea instanței de fond.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 160 din 11 august 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, în condițiile art. 483 din Noul C. proc. civ. ( în continuare noul C. proc. civ.).

Recurenta și-a întemeiat calea de atac pe motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material;").

Referitor la criticile aduse sentinței pe fondul cauzei, prin argumentele prezentate în susținerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a făcut trimitere la normele de drept prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ, care stipulează îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind suspendarea unui act administrativ, aspecte care se circumscriu cazului bine justificat și iminenței producerii pagubei.

A susținut că suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede în limitele și în condițiile anume reglementate, astfel că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege in acest sens.

Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă Unitatea Administrativă Teritorială Bușteni prin Primar nu a formulat întâmpinare în cauză.

Procedura derulată în recurs

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în cauză potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost comunicat părților conform încheierii din data de 28 martie 2017, conform alin. (4) al aceluiași articol.

Prin încheierea din data de 23 mai 2017, completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

La termenul de judecată din 27 septembrie 2017, din oficiu, instanța a invocat excepția lipsei de interes a recursului, având în vedere sentința nr. 303 pronunțată în data de 22 decembrie 2016, în dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, privind anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, examinând, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes a recursului din perspectiva celor mai sus-menționate, constată că aceasta este întemeiată, sens în care o va admite pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Așa cum reiese și din practicaua prezentei decizii, instanța a fost investită cu o acțiune formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Bușteni - prin Primar, în contradictoriu, cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin care a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/05.05.2014 până la pronunțarea instanței de fond cu privire la anularea actelor administrative constând în Raportul de inspecție fiscală nr. x/05.05.2014 și decizia anterior menționată.

Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 33 C. proc. civ., Înalta Curte constată că prin sentința nr. 303 din 22 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești,a fost respinsă formulată de formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Bușteni prin primar având ca obiect anulare act administrativ, în contradictoriu cu pârâta ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, venită prin declinare potrivit sentinței nr. 1112 din 19 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.

Cum interesul, este una dintre condițiile fundamentale ale exercitării acțiunii civile și poate fi definit ca fiind folosul practic pe care o parte îl urmărește prin formularea acțiunii, reiese că a fost soluționată definitiv acțiunea privind anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză (Sentința nr. 33 din pronunțată în data de 26 ianuarie 2015, în dosarul nr. x/2014 al Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal).

Așadar, înțeles ca una din condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, interesul este folosul practic pe care o parte îl urmărește prin declanșarea procedurii judiciare. El trebuie să fie legitim, născut, direct și actual, potrivit art. 33 C. proc. civ.

În considerarea acestor argumente, dar și a împrejurării că recursul declarat, recurenta - pârâtă nu justifică interes în promovarea căii de atac, motiv pentru care excepția invocată din oficiu se dovedește a fi întemeiată, iar recursul urmează să fie respins ca lipsit de interes.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Prin urmare, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere dispozițiile art. 496 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va respinge recursul formulat în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca fiind lipsit de interes.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești împotriva Hotărârii nr. 160 din data de 11 august 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 septembrie 2017.