ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1173/2017

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 30 iunie 2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din 5 iunie 2014, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 10 din data de 22 ianuarie 2015, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței, dar și împotriva încheierii din data de 15 ianuarie 2015, a declarat recurs reclamanta A., criticându-le pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea recursului, s-au formulat, în esență, următoarele critici: • instanța de fond a încălcat dispozițiile legale care reglementează administrarea probei cu înscrisuri - art. 298 C. proc. civ. Astfel, la termenul din 15 ianuarie 2015, instanța a refuzat reclamantei solicitarea unei serii de înscrisuri relevante de la diferite instituții, respectiv toate hotărârile Consiliului Local Bușteni la care a participat, precum și orice alte înscrisuri din care să rezulte dacă a participat la Adunările generale ale asociaților S.C. B. S.A. Instanța nu avea posibilitatea să aprecieze relevanța unui înscris fără a cerceta în prealabil conținutul acestuia, iar respingând cererea reclamantei a încălcat dispoziții legale imperative - art. 292 alin. (1) și 298 alin. (1) C. proc. civ., încălcând în acest sens dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere faptul că în lipsa acestor probe reclamanta a fost privată de orice posibilitate reală de a demonstra netemeinicia raportului de evaluare atacat. • motivele sus-menționate se circumscriu și cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 174 - 179 C. proc. civ., încălcarea cerințelor de fond ale actului de procedură ducând la anularea acestuia. • instanța de fond a încălcat și alte norme de drept material și a aplicat greșit dispozițiile art. 3, art. 46 din Legea nr. 215/2001 și art. 88 din Legea nr. 161/2003. Apreciază recurenta că funcția de consilier local (una eminamente publică, creată în vederea realizării unui interes public, respectiv asigurarea descentralizării puterii și pentru gestionarea tuturor activităților publice ale colectivității) nu este incompatibilă cu cea de manager al unui spital (o funcție privată, cu atât mai mult cu cât Sanatoriul de Nevroze Predeal este o unitate autofinanțată). Este nefondată concluzia instanței de fond în sensul că nu are relevanță faptul dacă s-a creat sau nu vreun prejudiciu prin cumulul celor două calități, întrucât prin acest cumul nu s-a eludat în nici un fel scopul legii, nu a existat și nici nu ar fi putut exista vreo relație contractuală sau de orice natură între cele două instituții, iar reclamanta nu a obținut nici un avantaj patrimonial sau nepatrimonial. • în ceea ce privește pretinsa incompatibilitate dintre funcțiile de manager al Spitalului de Nevroze Predeal și cea de reprezentant al Consiliului Local Bușteni în Adunarea generală a acționarilor SC B. SA, recurenta precizează că nu a participat la ședința de numire în această funcție, nu și-a putut exprima punctul de vedere cu privire la numire, pentru a evita crearea unei situații de incompatibilitate nu s-a prezentat la nicio ședință A.G.A. la care a fost convocat Consiliul Local Bușteni, astfel încât nu e exercitat niciodată mandatul acordat de consiliul local și nici o altă activitatea în baza acestui mandat. • mai arată recurenta că nu există incompatibilitate nici între funcția de manager al Spitalului de Nevroze Predeal și cele de contabil în cadrul unor societăți comerciale, întrucât spitalul nu a înregistrat vreun prejudiciu prin atribuirea unor contracte către aceste societăți, ci chiar a avut numeroase beneficii, prin faptul că toate lucrările au fost executate la termen, la cele mai înalte standarde de calitate, iar unele lucrări au fost executate și cu titlu gratuit. • în ceea ce privește încheierea de ședință din data de 15 ianuarie 2015, recurenta înțelege să invoce aceleași motive de casare, având în vedere faptul că instanța de fond a încălcat grav normele procedurale imperative referitoare la administrarea probelor și la dreptul la apărare.

Apărările intimatei Agenția Națională de Integritate Prin întâmpinarea depusă la data de 11 iunie 2015 intimata ANI a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Consideră intimata că soluția instanței de fond, cuprinsă în încheierea din data de 15 ianuarie 2015 este corectă, întrucât solicitarea recurentei-reclamante, întemeiată pe disp. art. 298 C. proc. civ. a fost făcută în scopul de a tergiversa soluționarea cauzei, documentele la care făcea referire nefiind concludente pentru stabilirea stării de incompatibilitate. În ceea ce privește starea de incompatibilitate, susține intimata că este evidentă față de împrejurarea că reclamanta a deținut simultan funcția de manager al Sanatoriului de nevroze Predeal și a celei de reprezentant în Consiliul Local Bușteni din AGA SC ... SA, precum și de contabil în cadrul mai multor societăți comerciale.

Procedura derulată în recurs Prin Încheierea pronunțată de completul-filtru la data de 9 februarie 2017 a fost admis în principiu în recursul declarat de reclamanta A., stabilindu-se că soluționarea căii de atac să se realizeze în condițiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentului și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că nu există argumente pentru casarea acesteia. Recurenta-reclamantă A. a supus controlului de legalitate, pe calea reglementată de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 Raportul de evaluare nr. x din 5 iunie 2014, prin care ANI a identificat elemente de încălcare a regimului juridic al incompatibilităților pentru perioada 15 decembrie 2010 - 1 aprilie 2013, întrucât simultan cu funcția de manager al Sanatoriului de Nevroze Predeal a deținut și pe cea de contabil în următoarele societăți comerciale: C. SRL, D. SRL, E. SRL și F. SRL, precum și pentru perioada 15 decembrie 2010 - prezent, prin deținerea simultană a funcției de manager al Sanatoriului de Nevroze Predeal, cât și a calității de consilier local în cadrul C.L. Bușteni și de reprezentant al consiliului local în Adunarea Generală a Acționarilor SC B. SA Ploiești. Curtea de apel a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, arătând că inexistența unor raporturi contractuale între Consiliul Local al orașului Bușteni și Sanatoriul de Nevroze Predeal, faptul că cele două autorități sunt localizate în județe diferite sau împrejurarea că reclamanta nu a obținut un beneficiu din cumulul celor două funcții nu au relevanță juridică în cauză și nu înlătură situația de incompatibilitate. Soluția Curții de apel este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar. Răspunzând punctual la motivele de casare, Înalta Curte reține că soluția pronunțată prin încheierea din data de 15 ianuarie 2015, anume aceea de respingere a cererii reclamantei de solicitare, potrivit disp. art. 298 C. proc. civ. unor instituții publice să depună la dosarul cauzei o serie de înscrisuri, este corectă. Prin înscrisurile solicitate se tindea a se contura teza că reclamanta nu a participat la ședințele Adunării Generale a Acționarilor SC B. SA Ploiești și că astfel nu și-a exercitat în mod efectiv funcția de reprezentant a Consiliului Local Bușteni în Adunarea Generală a Acționarilor. Înscrisurile solicitate de reclamantă și faptele ce urmau a fi dovedite cu acestea, sunt lipsite de relevanță juridică, în raport cu definiția incompatibilității reglementată de disp. art. 180 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, astfel că în mod judicios judecătorul fondului a respins cererea reclamantei. În ceea ce privește existența stării de incompatibilitate, Înalta Curte reține că dispozițiile legale incidente - art. 180 din Legea nr. 95/2006 au fost corect interpretate și aplicate, raportul de evaluare fiind temeinic și legal. Prin actul administrativ contestat s-a reținut în sarcina reclamantei existența stării de incompatibilitate sub un dublu aspect, anume între funcția de manager al Sanatoriului de Nevroze Predeal și cea de contabil la mai multe societăți comerciale și, respectiv, între funcția de manager și calitatea de reprezentant al Consiliului Local Bușteni în AGA, SC B. SA. Susținerea recurentei în sensul că funcția de consilier local nu este incompatibilă cu cea de manager al unui spital, raportat la o serie de dispoziții legale, anume art. 3 și 46 din Legea nr. 215/2001 și art. 88 din Legea nr. 161/2003 este nerelevantă, atâta timp cât raportul de evaluare nu se referă la o încălcare a stării de incompatibilitate a consilierilor locali ci la starea de incompatibilitate prevăzută de art. 180 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. De asemenea, în ceea ce privește cumulul funcțiilor de manager al Spitalului de Nevroze Predeal și de reprezentant al Consiliului Local Bușteni în Adunarea Generală a Acționarilor SC B. SA, faptul că reclamanta nu a participat la nicio ședință AGA la care a fost convocată nu poate schimba calitatea acesteia de reprezentant. Or, dispozițiile art. 180 din Legea nr. 95/2006 sunt foarte clare în acest sens, iar reclamanta nu contestă că a fost desemnată reprezentant în Adunarea Generală a Acționarilor SC B. SA, prin Hotărârile Consiliului Local Bușteni nr. 54 din 7 iulie 2008 și nr. 33 din 27 iulie 2012. În fine, nici susținerea recurentei în sensul că nu există incompatibilitate între funcția de manager a Spitalului de Nevroze Predeal și cea de contabil în diferite societăți comerciale, întrucât angajările în cadrul societăților comerciale erau formale, fără exercitarea în mod efectiv a funcției, nu poate fi primită de Înalta Curte. Recurenta-reclamantă a deținut funcțiile de contabil la societățile comerciale enumerate în raportul de evaluare în temeiul unor contracte de muncă semnate de către aceasta. În aceste condiții, având în vedere că aceasta a deținut o funcție de natura celor la care face referire art. 180 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 este evidentă existența stării de incompatibilitate. PENTru aceste considerente, reținând că recursul declarat de reclamantă este nefondat, Înalta Curte, în temeiul disp. art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 C. proc. civ., îl va respinge ca nefondat.