ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4234/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală a Finanțelor Publice Ploiești, anularea Deciziei nr. 219/11.02.2015 emise de pârâtă prin care i-a fost respinsă contestația împotriva Deciziei nr. 110379/14.11.2014 de angajare a răspunderii solidare pentru datoriile debitoarei SC B. SRL, cu consecința admiterii contestației și anulării deciziei.

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 226 din 2 noiembrie 2015, a admis acțiunea formulată de reclamant și a anulat Decizia nr. 110379/14.11.2014 și Decizia nr. 219/11.02.2015 emise de pârâtă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Ploiești, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 9 noiembrie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 25 ianuarie 2018.

La termenul de judecată din 8 martie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea recursului declarat de reclamant împotriva Sentinței nr. 226 din 2 noiembrie 2015, a suspendat judecata cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, astfel cum permit dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 din același cod.

La data de 29 noiembrie 2018, cauza a fost repusă pe rol pentru discutarea excepției perimării, întrucât a rămas în nelucrare timp de un an.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 6 luni.

Având în vedere că în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, potrivit dispozițiilor art. 417 - 418 din C. proc. civ., se va face aplicarea prevederilor art. 420 alin. (1) din același cod, constatându-se din oficiu perimarea judecății recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul formulat de pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești împotriva Sentinței nr. 226 din 2 noiembrie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, care se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 noiembrie 2018.

GGC - GV