ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1388/2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că dosarul nr. x/2015/a2, având ca obiect cererea de recurs formulată de A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 1131 din 12 aprilie 2018 și a încheierii de ședință din 5 aprilie 2018 pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă, intimați fiind F. - Sucursala Iași, F. și expert judiciar G., a fost reținut în pronunțare de către Curtea de Apel Iași, la termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2019, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 22 ianuarie 2019, dată la care dosarul a fost soluționat prin Decizia civilă nr. 23 de către completul de judecată Civil - Recurs - R1, format din judecătorii D., E. și C.

Potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) C. proc. civ., "judecătorul aflat într-o situație de incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre părți înainte de începerea oricărei dezbateri".

În conformitate cu prevederile art. 394 alin. (3) C. proc. civ., "După închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă".

Astfel, deși recurentul A. a fost prezent personal la termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2019, când litigiul a fost reținut în pronunțare, a formulat cererea de recuzare la 30 ianuarie 2019, dată la care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, așadar după soluționarea cauzei.

S-a mai reținut că aspectele invocate de către recurenți nu sunt de natură a conduce la existența motivelor de incompatibilitate prevăzute pe dispozițiile art. 41 și art. 42 alin. (13) C. proc. civ., raportat la împrejurarea că cererea de recuzare a fost formulată după soluționarea litigiului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs B. și A., înregistrat la Curtea de Apel Iași la 27 februarie 2019.

Au arătat, în esență, că pe 15 ianuarie 2019, recurentul prezent la termen, A. nu a fost lăsat să vorbească despre dosar, fiind întrebat doar dacă este de acord cu excepțiile și fiind încunoștiințat că procesul va continua pe 22 ianuarie 2019, însă la respectiva dată s-a pronunțat Decizia nr. 23/2019 fără a mai fi ședință publică.

Au precizat că pe 22 ianuarie 2019 au formulat cerere de recuzare, înregistrată la 30 ianuarie 2019, oricum înainte de a primi motivările hotărârilor de la termenele din 4 decembrie 2018, 15 ianuarie 2019 și 22 ianuarie 2019.

În temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., după efectuarea formalităților de comunicare, la 19 iunie 2019, s-a întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, care a fost analizat în complet de filtru la 20 iunie 2019, dispunându-se comunicarea acestuia părților pentru depunerea punctelor de vedere și s-a acordat termen la 18 septembrie 2019, în camera de consiliu, fără citare părți, în vederea soluționării căii de atac.

La 5 iulie 2019, s-a înregistrat punctul de vedere al expertului tehnic judiciar G., prin care a arătat că recursul este inadmisibil și nefondat, tardiv și nul absolut, iar pe fondul cauzei, a precizat că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

La aceeași dată, 5 iulie 2019, a fost înregistrat și înscrisul depus de recurenți intitulat "memoriul de recurs" prin care s-a prezentat punctul de vedere față de raportul de admisibilitate, reluându-se susținerile referitoare la faptul că la 22 ianuarie 2019, când s-a amânat pronunțarea, continuarea procesului nu a avut loc în ședință publică și au solicitat a se verifica acest aspect. Au arătat astfel că nu au mai avut posibilitatea de a discuta despre dosar și că în același mod s-a procedat și la Tribunalul Iași.

Au mai susținut că recursul a fost declarat în termen, decizia pronunțată în recurs nefiindu-le comunicată și că este motivat potrivit art. 488 C. proc. civ.

La 11 septembrie 2019, recurenții au depus completări la memoriul de recurs prin care s-au referit la procedura de executare silită imobiliară efectuată de instanțele fondului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului:

Potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când aceasta din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

În cauză, Decizia civilă nr. 23/2019 a Curții de Apel Iași, prin care s-a constatat nul recursul declarat de A. și B. în dosarul nr. x/2015 este definitivă, în considerarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Referitor la termenul de declarare a căii extraordinare de atac, se constată că Decizia nr. 23/2019 a fost comunicată recurentei B. la 15 februarie 2019, potrivit dovezii existente la dosarului Curții de Apel Iași.

Cum recursul a fost înregistrat la Curtea de Apel Iași la 27 februarie 2019, se reține ca fiind declarat în afara termenului prevăzut de 53 alin. (1) C. proc. civ., termen calculat potrivit art. 181 din cod și care se împlinea la 21 februarie 2019.

Conform art. 185 C. proc. civ., termenul de recurs este un termen legal imperativ, a cărui nerespectare atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac.

Nu pot fi reținute susținerile recurenților referitoare la necomunicarea Deciziei nr. 23/2019, în raport de dovada de înmânare a acesteia existentă la dosar.

Pentru cele ce preced, reținând sancțiunea reglementată de art. 185 C. proc. civ. pentru neîndeplinirea în termen a actului procedural (în cauză, exercițiul căii extraordinare de atac), recursul declarat de B. va fi respins ca tardiv declarat.

Se observă că decizia pronunțată în recurs nu a fost comunicată și recurentului A., după cum rezultă din mențiunea efectuată pe ultima pagină a deciziei referitoare la numărul de comunicări, corespunzător dovezilor existente, astfel încât, față de acesta, termenul de declarare a recursului nu a început să curgă, recursul fiind promovat în termen.

Art. 489 alin. (1) C. proc. civ. stipulează în sensul că «recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)», care se referă la motivele de ordine publică.

Or, în speță, verificând cererea de recurs, se constată că nu s-a realizat încadrarea motivelor formulate în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurenții fiind nemulțumiți, în esență, de faptul că Decizia nr. 23 a fost pronunțată de către curtea de apel în lipsa lor, în condițiile în care pronunțarea a fost amânată de la 15 ianuarie 2019.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 488 C. proc. civ., care presupun ca în calea de atac a recursului să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței.

Ca atare, motivele de recurs ridică o problemă de încadrare, cu consecința sancțiunii prevăzute de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Nu pot fi primite susținerile recurenților legate de faptul că pentru termenul din 22 ianuarie 2019 nu au fost citați, în condițiile în care pronunțarea a fost amânată pentru această dată de la 15 ianuarie 2019, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise.

Astfel, dezbaterile asupra recursului au fost consemnate în încheierea din 15 ianuarie 2019, iar pronunțarea s-a amânat potrivit art. 396 C. proc. civ., deliberarea în raport de prevederile art. 395 din cod nepresupunând citarea și prezența părților.

Prin urmare, văzând dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 488 din cod, se va anula calea de atac exercitată în asemenea condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de B. împotriva încheierii din 14 februarie 2019 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Anulează recursul declarat de A. împotriva aceleiași hotărâri.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 septembrie 2019.

Procesat de GGC - CL