ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1644/2019

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 121 din data de 26 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, a fost respins apelul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator B. împotriva Sentinței nr. 1801 din 12 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul Iași.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator B. a declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 20 septembrie 2018 și repartizat spre soluționare completului de filtru CF x.

Urmare a Hotărârii nr. 119/26.09.2018 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a aprobat desființarea completului nr. 2 începând cu data de 14 decembrie 2018 și repartizarea în sistem ciclic a dosarelor rămase pe rolul acestui complet, dosarul a fost repartizat completului de judecată CF x.

În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 7 mai 2019, dispunându-se comunicarea acestuia către părțile din cauză.

Raportul a fost comunicat părților la 13 mai 2019.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la 3 octombrie 2019, în complet de filtru, fără citarea părților.

La 3 octombrie 2019 au fost înregistrate la dosar notele scrise depuse de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., în cuprinsul cărora se arată că recursul a fost declarat în termen, întrucât dovada de înmânare din 3 aprilie 2018 a comunicării hotărârii civile recurate a fost comunicată părții la sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură, fără a fi însă menționată în cererea de apel și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, astfel cum prevede art. 158 alin. (1) teza I C. proc. civ. Apreciază că, în lipsa acestei mențiuni, comunicarea trebuia efectuată, după caz, potrivit dispozițiilor art. 155 sau art. 156 C. proc. civ., în speță, la sediul societății din Iași, județul Iași.

Examinând recursul în raport de excepția tardivității, invocată de instanță din oficiu, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește.

Din verificările efectuate în dosarul de apel, s-a constatat că, potrivit însemnării olografe a agentului poștal consemnată pe procesul-verbal de înmânare a comunicării hotărârii, Decizia civilă nr. x din 26 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, a fost comunicată reclamantei S.C. A. S.R.L. la 3 aprilie 2018, atât la sediul ales indicat în cererea de apel (Iași, județul Iași), cât și la sediul societății (Iași, județul Iași).

Potrivit dispozițiilor art. 164 alin. (4) C. proc. civ., mențiunile din procesul-verbal privitoare la faptele constatate personal de cel care l-a întocmit nu pot fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals.

Cererea de recurs formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. a fost depusă prin poștă la 4 septembrie 2018, conform ștampilei aplicată pe plicul de expediere aflat la dosar.

Față de dispozițiile legale anterior menționate, se reține că recursul formulat de reclamantă a fost depus cu încălcarea termenului de 30 de zile de la comunicare, prevăzut de lege pentru exercitarea căii extraordinare de atac.

În cuprinsul notelor scrise depuse la 3 octombrie 2019, recurenta-reclamantă arată că, în aprecierea sa, recursul nu este tardiv declarat, aducând o serie de argumente, care se impun a fi analizate distinct.

Astfel, cu referire la apărarea formulată de recurenta-reclamantă, în sensul că procedura de comunicare a deciziei din apel a fost viciată întrucât hotărârea curții de apel nu a fost comunicată părții la adresa din Iași, județul Iași, examinând actele și lucrările dosarului, contrar acestei susțineri, se constată că procesul-verbal de înmânare a comunicării hotărârii a fost emis atât pentru adresa din Iași, județul Iași - de unde dovada de înmânare s-a întors cu mențiunea că actele au fost înmânate funcționarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, fiind aplicată ștampila lichidatorului judiciar B. -, cât și pentru adresa societății - din Iași, județul Iași - adresă de la care, însă, procesul-verbal de înmânare s-a întors cu mențiunea "destinatar mutat".

În acest caz, în ceea ce privește îndeplinirea procedurii de comunicare, în speță devin aplicabile dispozițiile art. 172 C. proc. civ. care dispun că: dacă în cursul procesului una dintre părți și-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoștințeze instanța, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum și partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înștiințează instanța despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această încunoștințare, procedura de citare pentru aceeași instanță este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare.

Referitor la aprecierea recurentei-reclamante potrivit căreia, în lipsa menționării persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, procedura de comunicare a deciziei ar fi trebuit efectuată "potrivit dispozițiilor art. 155 C. proc. civ. sau 156 (după caz)", se constată că, în mod procedural, comunicarea s-a efectuat potrivit art. 155 alin. (1) pct. 5, hotărârea pronunțată de apel fiind comunicată la ambele adrese indicate chiar de apelanta-reclamantă în cuprinsul cererii de apel, adrese la care partea a fost citată pe parcursul desfășurării procedurii în fața instanței de apel. De altfel, orice neregularitate a procedurii de citare trebuia adusă la cunoștința instanței de către parte în condițiile art. 160 C. proc. civ.

Curtea Europeană a arătat că revine sarcina în primul rând celor interesați să depună diligențe pentru protejarea propriilor interese (cauza Agapito Maestre Sanchez c. Spaniei, nr. 29608/02, Hotărârea din 4 mai 2004) și că autoritățile judiciare nu sunt răspunzătoare pentru faptul ca reclamantul nu a luat măsurile corespunzătoare pentru a asigura primirea efectivă a corespondenței trimisă la adresa indicată chiar de el (cauza Oleksiy Grygorovych Boyko c. Ucrainei, nr. 17382/04 Hotărârea din 23 octombrie 2007).

Se reține, totodată, că aspectele prezentate de parte nu se încadrează în niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 184 C. proc. civ. referitoare la prelungirea sau întreruperea termenului, cu atât mai mult, recurenta-reclamantă nu a uzat de procedura prevăzută de art. 186 C. proc. civ. privind repunerea în termen.

Neregularitatea procedurii de citare sau de comunicare a actelor procedurale poate fi invocată în recurs, însă pentru a putea fi supuse analizei instanței de control judiciar, motivele de nelegalitate trebuie formulate în termenul de recurs prevăzut de art. 485 C. proc. civ.

Or, recursul formulat de reclamantă a fost depus cu încălcarea termenului prevăzut de lege pentru exercitarea căii extraordinare de atac, respectiv cu încălcarea termenului de 30 de zile de la comunicare.

Pentru a nu fi vătămate în exercițiul drepturilor procesuale, în atare situații precum cea din speța dedusă judecății, legiuitorul a pus la dispoziția părților instituția repunerii în termen prevăzută de dispozițiile art. 186 C. proc. civ., procedură de care recurenta-reclamantă nu a uzat.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte, constatând că memoriul de recurs a fost înregistrat după împlinirea termenului legal de declarare a căii de atac, urmează a respinge recursul, ca fiind tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator B. împotriva Deciziei civile nr. 121 din 26 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 octombrie 2019.

GGC - CL