ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 996/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 13.05.2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.A., societate în insolvență, prin administrator judiciar B., a chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.A., solicitând să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 6914 euro + TVA/lună (la cursul BNR din ziua plății), începând cu data de 30.04.2015, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a suprafeței de 1540 mp din terenul proprietatea S.C. A. S.A., situat în București, str. x, având cartea funciară nr. x și nr. cadastral x (220 mp lungime x 7 mp lățime); obligarea pârâtei la plata sumei de 11.705.925 lei (reprezentând echivalentul în RON al sumei de 2.625.000 euro, calculată la cursul valutar din data de 12.05.2015 de 1 euro = 4.4594 RON), reprezentând daune-interese pentru scăderea valorii de circulație a imobilului ca urmare a servituții de trecere instituită pe această suprafață de teren în favoarea pârâtei; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de ședință din 29 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2015, s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a D. S.R.L., vânzător conform contractului din 05.08.2015, autentificat sub nr. x/05.08.2015 de BNP " E.".

Prin Sentința civilă nr. 6274/11.11.2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, s-a respins cererea de suspendare conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca neîntemeiată. S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A., prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. și D. S.R.L., ca neîntemeiată. S-a respins cererea pârâtei D. S.R.L. privind cheltuielile de judecată - onorariu de avocat, ca neîntemeiată.

Prin Decizia civilă nr. 894 din 19 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, s-a constatat perimat apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.A., prin lichidator judiciar F. împotriva Sentinței civile nr. 6274/11.11.2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă. A fost obligată apelanta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte D. S.R.L. suma de 20.613,91 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel (onorariu avocat). A fost respinsă cererea apelantei-reclamante referitoare la cheltuielile de judecată efectuate în apel, ca neîntemeiată. A fost respinsă cererea formulată de intimata-pârâtă C. S.A. referitoare la cheltuielile de judecată efectuate în apel, ca neîntemeiată.

Împotriva Deciziei civile nr. 894 din 19 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, a declarat recurs reclamanta A. S.A., prin lichidator judiciar F., invocând ca temei de drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. și solicitând admiterea cererii de recurs, casarea deciziei civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

A susținut recurenta că cererea de recurs se grefează pe motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., respectiv că Decizia civilă nr. 894/19.04.2018 a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, precum și cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În ceea ce privește motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că motivul de nelegalitate privește faptul că Decizia civilă nr. 894/19.04.2018 a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 416 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, în cauză, ultimul act de procedură îndeplinit de instanță (cu citarea părților) a fost încheierea din data de 14.09.2017, sens în care, în opinia recurentei, termenul de perimare a început să curgă de la această dată.

Instanța de apel, soluționând excepția perimării, a pronunțat decizia atacată cu încălcarea prevederilor art. 416 alin. (2) C. proc. civ., luând în calcul o altă dată de începere a termenului de perimare.

Recurenta-reclamantă a susținut faptul că, având în vedere principiul ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, coroborat cu faptul că prevederile art. 416 alin. (2) C. proc. civ. nu fac nicio distincție între actele de procedură pe care judecătorul trebuie să le efectueze din oficiu, în mod obligatoriu, potrivit Regulamentului de organizare al instanțelor sau cele pe care are competența să le efectueze, este evident că pentru stabilirea momentului de la care începe să curgă termenul de perimare nu trebuie făcută o astfel de distincție.

Totodată, a susținut recurenta-reclamantă, întrucât textul art. 416 alin. (2) C. proc. civ. nu face nicio distincție între actele de procedură în vederea judecății și orice alte acte de procedură, este evident că și din această perspectivă, pentru stabilirea momentului de la care începe să curgă termenul de perimare, nu trebuie făcută o astfel de distincție.

Mai mult, a arătat recurenta-reclamantă, trebuie evidențiat faptul că textul art. 416 alin. (2) C. proc. civ. face vorbire despre acte de procedură îndeplinite de către instanță.

Având în vedere faptul că prin încheierea din data de 14.09.2017 s-a pus în discuție existența motivelor de suspendare a cererii de apel (având, din această perspectivă, caracter interlocutoriu), părțile fiind citate în acest sens, este evident că aceasta reprezintă un act de procedură, îndeplinind o funcție jurisdicțională.

Astfel, termenul de perimare a cererii de apel a început să curgă din data de 14.09.2017, motiv pentru care instanța de apel, în mod greșit, a admis excepția perimării cererii de apel.

A arătat recurenta-reclamantă că, înainte de împlinirea termenului de perimare calculat din data de 14.09.2017, aceasta a formulat cerere de redeschidere a cauzei.

Din perspectiva sancțiunii aplicabile, trebuie avut în vedere faptul că încălcarea prevederilor art. 416 alin. (2) C. proc. civ. atrage sancțiunea nulității necondiționate de existența vreunei vătămări.

Potrivit art. 176 pct. 6 C. proc. civ., nulitatea nu este condiționată de existența unei vătămări în cazul încălcării dispozițiilor referitoare la alte cerințe extrinseci actului de procedură.

Cerințele intrinseci ale unei hotărâri judecătorești sunt cele reglementate de prevederile art. 425 C. proc. civ. (dispoziții ce privesc conținutul acestora), cele extrinseci fiind orice alte cerințe pe care un act procesual trebuie să le îndeplinească.

Astfel, din coroborarea art. 176 pct. 6 C. proc. civ. cu art. 425 C. proc. civ. rezultă faptul că respectarea art. 416 alin. (2) C. proc. civ. reprezintă o cerință extrinsecă actului a cărei nerespectare atrage nulitatea necondiționată de existența vreunei vătămări.

Intimata-pârâtă S.C. C. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus, prin rezoluția din data de 05 iulie 2018, întocmirea raportului prevăzut de dispozițiile art. 493 din C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare menționate de dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin raportul întocmit la data de 24 octombrie 2018, s-a reținut faptul că, în raport de dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ., recursul este admisibil în principiu.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 25 octombrie 2018, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 14 februarie 2019, completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar F., împotriva Deciziei nr. 894 din 19 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, și a stabilit termen de judecată, în ședință publică, cu citarea părților, pentru judecarea căii de atac.

Examinând cererea de recurs, în limitele criticilor de nelegalitate formulate, Înalta Curte reține că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 23.06.2016 de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/2015, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării apelului declarat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar F., împotriva Sentinței civile nr. 6274/11.11.2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. x/2008 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Prin rezoluția din data de 29.06.2017, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a dispus citarea părților pentru a se verifica dacă subzistă temeiurile suspendării, acordând termen la data de 14.09.2017.

Prin cererea depusă la data de 12.09.2017, apelanta-reclamantă A. S.A., prin lichidator judiciar F., a solicitat menținerea suspendării cauzei, precizând că dosarul nu este soluționat irevocabil.

Prin încheierea de ședință din data de 14.09.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/2015, a fost menținută măsura suspendării judecării apelului declarat de apelanta-reclamantă, dispusă prin încheierea din 23.06.2016, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., constatându-se că subzistă motivele care au stat la baza dispunerii acesteia.

Prin cererea formulată la data de 23.02.2018, apelanta-reclamantă A. S.A., prin lichidator judiciar F., a formulat cerere de redeschidere a cauzei, prin care a solicitat reluarea judecării cauzei, având în vedere că motivul suspendării cauzei, dispuse în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nu mai subzistă.

A precizat că Dosarul nr. x/2008 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă, până la a cărui soluționare a fost suspendată cauza, a fost trimis spre rejudecare la instanța de apel, fiind soluționat irevocabil prin Decizia civilă nr. 1444 A din 04.05.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. x/2008*, hotărâre care a rămas definitivă și irevocabilă prin nerecurare.

Prin Decizia civilă nr. 894 din 19 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, constatându-se că se impune discutarea cu prioritate a excepției perimării apelului în raport de cererea de redeschidere a judecății, s-a constatat perimat apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.A., prin lichidator judiciar F. împotriva Sentinței civile nr. 6274/11.11.2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. S.A., prin lichidator judiciar F., ce formează obiectul prezentului dosar.

Invocând incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., recurenta a susținut încălcarea, de către instanța de apel, a prevederilor art. 416 alin. (2) C. proc. civ., care a luat în calcul o altă dată de începere a termenului de perimare.

Recurenta a susținut că ultimul act de procedură îndeplinit de instanță (cu citarea părților) a fost încheierea din data de 14.09.2017, sens în care, în opinia acesteia, termenul de perimare a început să curgă de la acea dată.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni".

Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților, dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului este o consecință a culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

Potrivit art. 418 alin. (1) C. proc. civ., cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute la art. 413, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată.

Conform art. 413 alin. (2) C. proc. civ., suspendarea va dura până când hotărârea pronunțată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă.

Art. 416 alin. (2) C. proc. civ. prevede că:

"Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".

Referitor la data rămânerii definitive și irevocabile a Deciziei nr. 1444 A din 04.05.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. x/2000*, se reține că, potrivit mențiunii din data de 14.06.2017 a Judecătoriei sectorului 3 București, hotărârea menționată a rămas definitivă și irevocabilă prin nerecurare .

Din dovezile de comunicare rezultă că decizia a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 24.05.2017, iar celorlalte părți la 24.05.2017 și 25.05.2017.

În aceste condiții, termenul de 15 zile pentru declararea recursului a expirat la data de 09.06.2017 pentru recurenta-reclamantă și la data de 10.06.2017 pentru părțile cărora le-a fost comunicată hotărârea la data de 25.05.2017 (data de 10.06.2019 fiind o zi de sâmbătă, termenul prorogându-se până la prima zi lucrătoare, respectiv luni - 12.06.2017).

Raportat la aceste dispoziții legale, cursul perimării a fost suspendat până la data rămânerii definitive/irevocabile a Deciziei civile nr. 1444 A din 04.05.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. x/2000*, respectiv 12.06.2017.

În aceste condiții, termenul de 6 luni de perimare a început să curgă pentru apelanta-reclamantă la data de 12.06.2017, cauza rămânând în nelucrare timp de 6 luni, respectiv până la data de 12.12.2017, întrucât nu a fost efectuat niciun act de procedură în vederea judecării procesului de către părți.

Susținerile recurentei-reclamante, potrivit cărora ar fi avut loc întreruperea cursului perimării, sunt nefondate.

Potrivit art. 417 C. proc. civ., perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Din interpretarea acestui text de lege rezultă că doar un act de procedură îndeplinit de o parte poate întrerupe termenul de perimare și nu o măsură sau un act procedural al instanței de judecată.

Contrar susținerilor recurentei, încheierea de ședință din data de 14.09.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/2015, prin care s-a menținut măsura suspendării judecării apelului, nu are semnificația unui act de procedură, în sensul art. 417 C. proc. civ., întrucât aceasta a fost pronunțată în procedura de verificare a subzistenței temeiurilor suspendării efectuate din oficiu de instanță.

Înalta Curte reține, de asemenea, că prin încheierea pronunțată la data de 14 septembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a verificat din oficiu dacă subzistă temeiurile suspendării și, luând act de susținerile formulate în scris de apelantă, în sensul că hotărârea judecătorească pronunțată în Dosarul nr. x/2018* nu i-a fost comunicată, respectiv că, împotriva acesteia, administratorul judiciar urmează să declare recurs, a menținut măsura suspendării dispuse prin încheierea din data de 23 iunie 2016.

Prin urmare, verificarea subzistenței motivelor care au determinat suspendarea cauzei nu a fost precedată de repunerea cauzei pe rol pentru ca de la data încheierii din 14 septembrie 2017 să curgă un nou termen de perimare astfel că, în speță, termenul prevăzut de 416 alin. (1) C. proc. civ. a început să curgă de la data rămânerii irevocabile a Deciziei nr. 1444 A/04.05.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

De asemenea, nici caracterul inexact al susținerilor apelantei cu privire la împrejurarea că s-ar fi aflat în termenul de declarare a recursului nu constituie un argument pentru admiterea căii de atac, având în vedere culpa părții înseși.

Cererea de repunere a cauzei pe rol formulată la data de 23.02.2018 de reclamanta-apelantă nu poate avea drept efect întreruperea termenului de perimare de 6 luni, care a început să curgă pentru recurentă de la data de rămânerii irevocabile a Deciziei civile nr. 1444 A din 04.05.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. x/2008*, întrucât termenul de perimare era deja împlinit la data cererii de redeschidere a cauzei.

Se constată că dosarul a rămas în nelucrare timp de 6 luni și prin raportare la mențiunea existentă pe Decizia civilă nr. 1444A din 04.05.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. x/2008*, referitoare la data rămânerii definitive și irevocabile a acestei hotărâri, respectiv 14.06.2017, întrucât până la data de 14.12.2017 nu a fost efectuat niciun act de procedură în vederea judecării procesului de către părți.

În concluzie, lăsarea cauzei în nelucrare este o consecință a culpei apelantei-reclamante.

Obligația de a solicita repunerea pe rol a cauzei, în ipoteza suspendării facultative a cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ., revine părții interesate și nu instanței de judecată, neexistând pentru aceasta din urmă obligația de a efectua un act procedural din oficiu.

Din interpretarea dispozițiilor art. 413 alin. (2) și art. 418 alin. (1) C. proc. civ. rezultă că suspendarea facultativă este limitată, sub aspectul duratei ei, de momentul la care hotărârea pronunțată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă (irevocabilă, în reglementarea anterioară).

Actul procedural de repunere pe rol, de natură a întrerupe termenul de perimare, nu poate fi îndeplinit din oficiu, câtă vremea perimarea intervine pentru a sancționa pasivitatea culpabilă a părții care a lăsat pricina în nelucrare

Prin urmare, în speță, instanța de apel, în mod legal, a făcut aplicarea prevederilor art. 416 alin. (2) C. proc. civ., reținând că sunt îndeplinite condițiile perimării apelului.

Față de cele anterior reținute, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar F., împotriva Deciziei nr. 894 din 19 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Văzând dispozițiile art. 451 alin. (1) C. proc. civ., precum și solicitarea intimatei-pârâte D. S.R.L., dovedită prin înscrisurile depuse la dosar, se va admite cererea formulată de aceasta, urmând a fi obligat recurentul la plata sumei de 2.500 RON cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere complexitatea cauzei deduse judecății și numărul termenelor acordate (un singur termen de judecată).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar F., împotriva Deciziei nr. 894 din 19 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondat.

Obligă pe recurentă la plata sumei de 2500 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă D. S.R.L., reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 mai 2019.

GGC - NN