ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1624/2019

Asupra recursului de față, din examinarea actelor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă la data de 12 iunie 2014 sub nr. x/2014, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâții B. și C., solicitând ca, în temeiul art. 1707 - 1712 C. civ. și art. 192 C. proc. civ., instanța să pronunțe o hotărâre prin care să dispună: • reducerea prețului plătit de către reclamantă pentru imobilul situat în Mun.

București, Calea x, respectiv pentru subsolul acestui imobil individualizat cu numărul cadastral x U10, intabulat în Cartea funciară nr. x a localității București, sector 3 și a etajului II al imobilului, individualizat cu numărul cadastral x, intabulat în Cartea Funciară nr. x a localității București, cu un procent de 30%, respectiv cu suma de 130.500 Euro, echivalent în RON la cursul BNR din ziua efectuării plății, corespunzătoare scăderii valorii bunului din cauza viciilor ascunse care afectează imobilul și obligarea pârâților la plata acestei sume; • obligarea pârâților la plata sumei de 20.000 Euro, echivalent în RON la cursul BNR din ziua efectuării plății, reprezentând daune-interese pentru prejudiciul creat de aceste vicii ascunse; • obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin Sentința civilă nr. 1237 din data de 28 octombrie 2016, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis acțiunea principală formulată de reclamanta SC A. SRL, prin administrator D., în contradictoriu cu pârâții B. și C., a dispus reducerea prețului vânzării care a făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 16 decembrie 2011 de către BNPA E. și F., de la 435.000 Euro, la 304.500 Euro, a obligat pârâții B. și C., în solidar, să-i restituie reclamantei A. SRL suma de 130.500 Euro din prețul plătit, echivalent în RON la cursul BNR de la data plății efective și să-i plătească reclamantei SC A. SRL: suma de 20.000 Euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plății efective, cu titlu de daune interese și suma de 29.235 RON,cu titlu de cheltuieli de judecată și, pe cale de consecință, a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de reclamanții-reconvenționali B. și C.. Prin Decizia nr. 1007 din 24 noiembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis apelul formulat de apelanții pârâți-reclamanți B. și C. împotriva Sentinței civile nr. 1237 din data de 28 octombrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția V-a civilă în Dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC A. SRL.

A schimbat în parte sentința apelată în sensul că a respins, ca neîntemeiată, cererea privind obligarea pârâților la plata de daune-interese. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A obligat intimata reclamantă la plata sumei de 1.466,50 RON către apelanții pârâți, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC A. SRL. Recurenta-reclamantă a precizat că recursul vizează soluția de admitere a apelului și de schimbare, în parte, a hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâților la plata de daune interese. Recurenta-reclamantă a criticat soluția instanței de apel din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., arătând că hotărârea a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1712 alin. (1) C. civ. și ale art. 14 alin. (2) C. civ. A menționat că instanța de apel trebuia să respingă motivele de apel referitoare la capătul de cerere privind acordarea daunelor interese solicitate și acordate de instanța de fond, în temeiul art. 1712 alin. (1) C. civ. De asemenea, a susținut că în speță s-a făcut dovada relei credințe a pârâților la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare și predării bunului, aceștia cunoscând viciile care afectează imobilul și procedând la înstrăinarea cu bună știință a acestuia într-o stare necorespunzătoare.

Ca atare, făcând trimitere la textul art. 14 alin. (2) C. civ., potrivit căruia buna credință se prezumă până la dovada contrară, a considerat că în speță sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 1712 alin. (1) C. civ., iar obligarea pârâților de către Tribunalul București la plata daunelor interese pentru prejudiciul suportat de reclamantă din cauza viciilor este legală și justificată, întrucât răspunderea vânzătorului pentru viciile ascunse este mai extinsă (agravată) dacă acesta avea cunoștință despre viciul ascuns la momentul vânzării. La data de 16 octombrie 2018, recurenta-reclamantă a depus la dosar, în original, tranzacția autentificată la data de 7 iunie 2018, sub nr. 636, de către Biroul Notarilor Publici Asociați G. și H., solicitând instanței de recurs să pronunțe o hotărâre prin care să ia act de tranzacția intervenită între părți, în vederea stingerii litigiului.

Prin încheierea pronunțată în Camera de consiliu la data de 19 octombrie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit asupra admisibilității recursului către părți, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 17 mai 2019, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. SRL și, față de cererea recurentei reclamante de a se lua act de tranzacția încheiată între părți, a stabilit termen de judecată la data de 4 octombrie 2019. Analizând recursul formulat de recurenta-reclamantă A. SRL, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, la data de 16 octombrie 2018, recurenta-reclamantă a învederat instanței faptul că părțile au încheiat o tranzacție judiciară la data de 7 iunie 2018, prin care a fost stabilită modalitatea de stingere a litigiului ce face obiectul dosarului de față, respectiv nr. 19996/3/2014, dintre reclamanta SC A. SRL și pârâții B. și C. În acest sens, recurenta-reclamantă a depus la dosar tranzacția intervenită între părți, autentificată la data de 7 iunie 2018, sub nr. 636, de către Biroul Notarilor Publici Asociați G. și H. Deși textele art. 496 și 497 din C. proc.

civ. - referitoare la soluțiile pe care le poate pronunța Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs - nu cuprind o dispoziție care să permită desființarea hotărârilor pronunțate în fond și în apel, pentru ipoteza în care părțile au încheiat o tranzacție, stingerea litigiului conform învoirii părților trebuie recunoscută și în faza procesuală a recursului, pentru a se da eficiență principiului disponibilității, care guvernează procesul civil. Cum hotărârile pronunțate în fond și în apel nu mai pot fi menținute în situația stingerii litigiului prin învoiala părților, Curtea urmează să dispună anularea lor, aplicând, prin analogie, dispozițiile art. 406 alin. (5) din C. proc. civ., conform cărora, în situația renunțării la judecată în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.

Aceste dispoziții, nefiind potrivnice celor privitoare la judecata în recurs, își găsesc aplicabilitatea și în această fază procesuală, potrivit art. 494 din C. proc. civ. Ca atare, având în vedere tranzacția părților, în baza dispozițiilor art. 438 C. proc. civ., prin raportare la prevederile art. 406 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 1007 din 24 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, să anuleze decizia recurată și Sentința civilă nr. 1237 din 28 octombrie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în Dosarul nr. x/2014, și să ia act de tranzacția părților încheiată la 7 iunie 2018, ce va constitui dispozitivul hotărârii, conform art. 439 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 1007 din 24 noiembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă. Anulează Decizia nr. 1007 din 24 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, și Sentința civilă nr. 1237 din 28 octombrie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/2014. Ia act de tranzacția părților după cum urmează: "TRANZACȚIE Intervenită în conformitate cu art. 438 și 439 din C. proc. civ. între următorii: